Linia M1 a metroului din București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
M1
Harta liniei
Culoare pe hartă galben
An de deschidere 1979
Numărul stațiilor 22
Lungime 31,01 km
Depouri {{{depouri}}}
Pasageri pe an 76.515.000
Metroul din București
  Linia M1   Linia M2
  Linia M3   Linia M4
  Linia M5   Linia M6
Magistrala 1
Piața Muncii
Iancului
Obor
Ștefan cel Mare
Piața Victoriei
Gara de Nord
Nod feroviar principal
Basarab
Nod feroviar principal
Crângași
Petrache Poenaru
Grozăvești
EroilorLinia M5 a metroului din BucureștiM5
Izvor
Piața Unirii
Timpuri Noi
Mihai Bravu
Dristor
Nicolae Grigorescu
Titan
Costin Georgian
Republica
Nod feroviar principal
Pantelimon

Magistrala 1 este cea mai veche magistrală a metroului bucureștean, fiind deschisă oficial pe 19 decembrie 1979.[1] Magistrala formează o „centură” ce înconjoară centrul orașului, având o lungime de 31,01 km și 22 de stații. M1 este de obicei colorată în galben pe harta metroului.

Istoria magistralei[modificare | modificare sursă]

Tronsonul 1[modificare | modificare sursă]

Primul tronson a fost deschis publicului pe data de 19 noiembrie 1979, iar deschiderea oficiala a avut loc pe 19 decembrie 1979. Tronsonul avea o lungime de 8,63 km și dispunea de 6 stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi.[2]

Tronsonul 2[modificare | modificare sursă]

Acesta a fost deschis în decembrie 1981 și a continuat drumul spre est; cele două tronsoane aveau lungimea de 18,73 km. Numărul stațiilor crescuse la 12, cele proaspăt deschise fiind: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan (denumită ulterior "Nicolae Grigorescu"), Titan, Muncii (denumită ulterior "Costin Georgian"), Republica.[3]:p. 7

Derivația Industriilor[modificare | modificare sursă]

Următoarea etapă de dezvoltare a reprezentat-o în august 1983 ramificația Eroilor - Industriilor, constând din 5 stații de-a lungul noii linii lungi de 8,83 km, ce face în prezent parte din M3: Eroilor, Politehnica, Armata Poporului, Păcii și Industriilor.[3] Trenurile circulau cu aceeași frecvență pe cele două ramificații, astfel încât să poată fi încadrate alternativ pe porțiunea comună (Eroilor - Republica).

Prelungiri[modificare | modificare sursă]

În 1984 și respectiv 1987 a fost prelungită linia inițială, întâi până la Crângași (0,97 km), și apoi până la Gara de Nord (2,83 km). Stația Basarab era prevăzută în planuri, dar nu a fost dată în folosință până la sfârșitul anului 1992.[4]

Închiderea buclei[modificare | modificare sursă]

În august 1989 a fost finalizată „a treia magistrală”[5], care adăuga încă o stație de corespondență cu M2 și ajungea la Dristor, în loc de Pantelimon cum fusese la un moment dat planificat.[6] Acest tronson avea 7,8 km și 6 stații: Piața Victoriei 2, Ștefan cel Mare, Obor, Iancului, Piața Muncii și Dristor 2.

Extinderi și redenumiri[modificare | modificare sursă]

La scurt timp după revoluția din decembrie 1989 au fost schimbate mai multe denumiri de stații, în principal cele care aminteau de perioada comunistă. Astfel, pe Magistrala 1 Leontin Sălăjan a devenit Nicolae Grigorescu, iar Muncii a fost redenumită în Costin Georgian. În ianuarie 1990[7] sau mai 1991[8] a fost adăugată stația Antilopa (ulterior redenumită Pantelimon), legată printr-o singură linie de 0,68 km de Republica.[4] În 2009, în cadrul unei campanii de actualizare a numelor stațiilor de metrou, stația Semănătoarea a fost redenumită în Petrache Poenaru.[9]

Date tehnice[modificare | modificare sursă]

Ca și restul rețelei de metrou din București, linia M1 este complet subterană.[10] Rețeaua de contact este de 750V CC (intervalul admis fiind 600-950 V)[10]:p. 10, alimentarea făcându-se prin a treia șină (în trafic) sau prin pantografe (în depouri). Viteza maximă este de 80 km/h, pe șine de tip 49 și tip 60, cu traverse de lemn (pe primul tronson) sau de beton armat (pe celelalte tronsoane)[1] și cu ecartament de 1432 mm[11] În funcție de caracteristicile terenului, tunelele au fost realizate în săpătură deschisă sau cu ajutorului unui scut manual construit la Uzinele „23 August”.[6]

Trenurile magistralei sunt întreținute în depourile Ciurel și Pantelimon.

Material rulant[modificare | modificare sursă]

Tren Bombardier Movia

Linia este deservită de trenuri Bombardier Movia (varianta BM21 din 2008 și BM2 din 2014). Varianta BM2 a fost introdusă mai întâi pe M2 și apoi, odată cu introducerea trenurilor BM3, o parte din trenuri au fost mutate pe M1 și M3 pentru a înlocui ramele Astra.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2013
  2. ^ Antoaneta Etves (), „La București: SINGURUL metrou din lume care a făcut TESTE cu OAMENI!”, Evenimentul zilei, accesat în  
  3. ^ a b Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2014
  4. ^ a b Istoric Metrorex
  5. ^ O perioadă îndelungată din acel moment, la Piața Victoriei 1 (de pe M2) și la Dristor 1 era anunțată o ”legătură cu magistrala 3”, iar la Dristor 2 ”legătură cu magistrala 1”.
  6. ^ a b „30 de ani de exploatare a metroului bucureștean”. Univers Ingineresc (17/2009). . 
  7. ^ „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2015” (PDF). Accesat în . 
  8. ^ „Istoric Metrorex”. Accesat în . 
  9. ^ I.D. (). „Opt stații de metrou au primit denumiri noi”. Adevărul.ro. 
  10. ^ a b Raportul de activitate Metrorex pe anul 2019
  11. ^ „Caracteristicile rețelei”. metrorex.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Raport de activitate pe anul 2015 al Metrorex S.A” (PDF). Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]