Sari la conținut

Tiberiu Moșoiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tiberiu Moșoiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Târgoviște, Dâmbovița, România Modificați la Wikidata
Decedat1951 (52 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sighetu Marmației, Maramureș, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiejurist
politician Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieBanca Națională a României  Modificați la Wikidata
Semnătură

Tiberiu Traian Moșoiu (n. 23 iunie 1898, Târgoviște – d. 1953 ?) a fost un jurist și om politic român, doctor în drept al Universității din Bruxelles și profesor titular de drept roman la Universitatea „Regele Ferdinand I" din Cluj[2], care a îndeplinit funcția de guvernator al BNR (1946-1947).

Tiberiu Traian Moșoiu (fiul generalului Traian Moșoiu) a absolvit Facultatea de Drept, obținând doctoratul în drept la Bruxelles.

Activitatea didactică

[modificare | modificare sursă]

În 1928, imediat după ce și-a obținut doctoratul în Drept la Universitatea din Bruxelles, Tiberiu Moșoiu a fost numit conferențiar la Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din Oradea, post pe care s-a titularizat la 1 aprilie 1930. În anul universitar 1928-1929 a predat Drept roman, în 1929-1930 a predat Curs de civilizație și instituții juridice latine iar în anii universitari 1930-1931 și 1931-1932, din nou Drept roman.[3]

În 1934, Facultatea de Drept din Oradea s-a mutat la Cluj, unde Tiberiu Moșoiu și-a continuat cariera didactică și științifică, ca titular la Catedra de Drept Roman II din cadrul Facultății de Drept a Universității clujene.[3]

În 1940, din cauza Dictatului de la Viena, Universitatea românească din Cluj a fost mutată în două locații, la Sibiu și Timișoara. Facultatea de Drept de la Universitatea din Cluj a ajuns la Sibiu, unde a funcționat până în anul 1945. Tiberiu Moșoiu și-a continuat aici activitatea didactică. Pe lângă cursurile sale, Tiberiu Moșoiu a suplinit de mai multe ori catedra de Drept Roman, care era vacantă.[3]

Activitatea edilitară

[modificare | modificare sursă]

Între 29 noiembrie 1933 și 2 noiembrie 1935, Tiberiu Moșoiu a deținut funcția de primar la Oradea, în calitate de președinte al Comisiei Interimare[3], din partea Partidului Liberal.[4]

Activitatea politică

[modificare | modificare sursă]

Deoarece Tiberiu Moșoiu s-a bucurat de un adânc respect în interiorul organizației bihorene a P.N.L. și de o mare influență la București, în urma alegerilor din iulie 1927 a primit un mandat de deputat în Parlament.

Apoi a participat din partea partidului Uniunea Națională la alegerile din 1 iunie 1931 pentru Camera Deputaților.[3]

După moartea tatălui său, Gen. Traian Moșoiu, de la data de 15 august 1932, Tiberiu Moșoiu a fost ales în locul decedatului ca președinte al organizației județene Bihor a Partidului Național Liberal.[3]

În calitate de fruntaș liberal, a îndeplinit funcțiile de subsecretar de stat la Ministerul Cultelor, subsecretar de stat la Ministerul Justiției și apoi subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (29 august 1936 - 14 noiembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3) și (17 noiembrie - 28 decembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (4).

După 1944, s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu.

Activitatea de Guvernator al Băncii Naționale

[modificare | modificare sursă]

Pe data de 11 noiembrie 1946 printr-o adresă trimisă Decanatului Facultății de Drept, Ministerul Educației Naționale informează că îi aprobă dlui. Tiberiu Moșoiu, profesor la Facultatea de Drept din Cluj, concediu pe anul școlar 1946/1947, pentru a îndeplini funcția de Guvernator al Băncii Naționale.[3]

Tiberiu Moșoiu a fost guvernator al B.N.R. în intervalul 21.05.1946 - 08.11.1947.

Sub coducerea sa, Banca Națională a suferit importante transformări:[5]

  • Devalorizarea monedei naționale
  • Etatizarea Băncii Naționale a României la 20 decembrie 1946, realizată pentru ca această instituție "să-și armonizeze țelurile cu politica economică a statului"
  • Reforma monetară din 15 august 1947
  • Supravegherea condițiilor de acordare a creditelor bancare
  • Creditarea industriei după un plan stabilit la nivelul ministerelor de resort
  • Obligația particularilor de a ceda aurul și devizele statului la cursul oficial al B.N.R.

Tiberiu Moșoiu a fost arestat la 5 mai 1950. A murit în închisoarea Sighet[6]. Data decesului este prezumată, deoarece în închisoarea de la Sighet, care avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar și pentru cei morți, în intervalul 1950-1955 nu s-au întocmit acte de deces, iar familiile celor morți nu au fost înștiințate. Actele de deces ale celor decedați la Sighet au fost întocmite, cu trei excepții, abia în anul 1957.[7]

  • Tiberiu Moșoiu: Neculai Milescu spătarul - călător în China, 248 pagini, Editura Revistei "Familia", Oradea, 1936
  1. ^ Banca Națională a României 
  2. ^ Universitatea „Regele Ferdinand I" Cluj - Anuarul 1935-36
  3. ^ a b c d e f g „Prof. Luminița Zamfira Vînturache: Profesorul Tiberiu Moșoiu” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ „Liberalii și Oradea în perioada interbelică”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „BNR - Tiberiu Moșoiu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Lista înalților demnitari condamnați la iad”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Aurel Tripon, Monografia almanah a Crișanei. Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p. 413
  • Lucia Cornea, „Instituția primarului și primarii Oradiei între 1918-1944”, în vol. Aurel Chiriac (coord.), Oradea – Pagini de istorie, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2003, pp. 70, 104, 106.
  • Livia Ghiurcuța (coord.), Raze de lumină în cultura orădeană interbelică, Editura Primus, 2010, pp. 117–170

Legături externe

[modificare | modificare sursă]