Otto Skorzeny

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Otto Skorzeny
Bundesarchiv Bild 101III-Alber-183-25, Otto Skorzeny.jpg
Otto Skorzeny
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[3] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Madrid, Spania[4] Modificați la Wikidata
Înmormântat Döbling Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer Modificați la Wikidata
Gradul Obersturmbannführer
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații German Cross in Gold[*], Crucea de Fier cu Frunze de Stejar în grad de cruce[*]
Prezență online

Otto Skorzeny (n. ,[1][2] Viena, Austro-Ungaria[3] – d. ,[2] Madrid, Spania[4]) a fost Obersturmbannführer în Waffen-SS, în al Doilea Război Mondial, cunoscut mai bine pentru acțiunile sale ca lider de commando.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Austria într-o familie din clasa mijlocie, cu tradiție militară. Skorzeny a studiat în anii '20 la academia militară din Viena. În 1931 a aderat la Partidul Nazist Austriac, iar mai târziu s-a înrolat în organizația paramilitară nazistă Sturmabteilung.

După invadarea Poloniei din 1939, Skorzeny, care lucrase ca inginer civil, s-a oferit voluntar în serviciul Luftwaffe, aviația militară a Germaniei, însă, întrucât împlinise 30 ani, a fost respins. S-a înrolat în Waffen-SS. La 21 februarie 1940 Skorzeny a intrat în război cu unitatea cea mai populară de luptă din cadrul Waffen-SS-ului, numită Leibstandarte SS Adolf Hitler. A fost combatant în campania impotriva Uniunii sovietice între 1941 și 1942 și s-a intors în Germania rănit, fiind decorat cu Crucea de fier pentru curaj în luptă.

După însănătoșire, un prieten din SS l-a recomandat pe Skorzeny ca un posibil lider pentru unitățile militare speciale, de comando, pe care Adolf Hitler intenționa să le înființeze. Astfelel a ajuns să primească sarcini de comando direct de la Hitler. Era un (aventurier) nazist SS-ist convins, pe care serviciile secrete aliate l-au considerat ca fiind foarte periculos, în ultima parte a războiului (the most dangerous man in Europe) .

În iulie 1943, Skorzeny a fost selectat personal de Hitler și a devenit agent special în armată și în aviația militară, pentru o perioadă, ca să conducă operațiunea militară desfășurată pentru salvarea lui Benito Mussolini, care fusese înlăturat de la putere și era ținut în detenție.

Întors în Germania după acțiunea de salvare a lui Mussolini, Skorzeny a fost răsplătit de Hitler prin înaintarea în gradul de colonel.

Comando Skorzeny în Ungaria[modificare | modificare sursă]

La 14 octombrie 1944, Hitler l-a trimis pe Skorzeny în Ungaria, când a aflat că Miklós Horthy negociase cu Armata Roșie. Skorzeny l-a răpit pe fiul lui Horthy, iar pe acesta l-a forțat să demisioneze, instalând în schimb un guvern fascist progerman, al partidului Crucilor cu Săgeți, în frunte cu Ferenc Szálasi. Acest guvern a rezistat până în aprilie 1945.

După război[modificare | modificare sursă]

La 28 aprilie 1945, cu două zile înainte de a se sinucide, Hitler, în buncărul din Berlin, i-a dat lui Skorzeny ultima misiune: să plece în Bavaria pentru a prelua comanda forțelor germane în vederea organizării ultimei rezistențe armate, supranumită "Fortăreață din Alpi".[necesită citare] În mai 1945 Skorzeny s-a predat armatei americane, rămânând prizonier timp de doi ani.

La 27 iulie 1948 a evadat și s-a stabilit în Spania, unde a primit pașaport spaniol de la dictatorul Francisco Franco. În 1952 a fost reabilitat, cu dreptul repatrierii în Germania. A colaborat în calitate de consultant cu președintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, și cu președintele Argentinei, Juan Domingo Peron. Din 1953 a colaborat cu Mossad-ul în contextul strângerii de informații privind dezvoltarea rachetelor egiptene. A murit de cancer la Madrid în 1975.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b c d Gemeinsame Normdatei, accesat la 15 octombrie 2015 
  3. ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  4. ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]