Sălcuța, Căușeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sălcuța
—  Sat  —
Sălcuța se află în Moldova
Sălcuța
Sălcuța
Sălcuța (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 46°35′42″N 29°14′40″E / 46.595°N 29.2444444444°E46°35′42″N 29°14′40″E / 46.595°N 29.2444444444°E

Țară Republica Moldova
RaionCăușeni

Guvernare
 - PrimarIon Novac (PLDM[1], 2019)

Altitudine29 m.d.m.

Populație (2014)[2]
 - Total4.360 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-4323
Prefix telefonic243

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Sălcuța este un sat din raionul Căușeni, Republica Moldova.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În martie 1813 în localitate este ridicată o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Dicționarul Geografic al Basarabiei de Zamfir Arbore[modificare | modificare sursă]

Sălcuța, sat mare, în jud. Bender, volostea Taraclia, așezat pe pârâiașul Cad-Murza, de lângă valea Botnei. Pozițiunea greografică: 46°36' lat., 26°55' long. Dealul de la V. are o înălțime de 54,4 st. deasupra n. m., după harta st. maj. rus. După părăsirea Basarabiei de tătari, un număr de 103 familii de țărani români au părăsit jud. Cârligătura și s-au așezat mai jos de Valul-lui-Traian, acolo unde a fost vechea seliște de tătari. Pe la 1820, s-au ridicat din nou, din cauza unei pâre ce au avut cu generalul Sabaneev, proprietarul unor locuri vecine, și au întemeiat satul pe actualul loc de seliște. La 1827, în Sălcuța au venit și s-au așezat 8 familii de ruteni. Astăzi (începutul secolului al XX-lea) satul are 365 case, cu o populație de 2875 suflete; biserică cu hramul Adormirii; 50 puțuri; 2 mori cu apă și 15 de vânt; o carieră de piatră; câteva vii; 1251 vite mari.[3]

Geografie[modificare | modificare sursă]

La sud-est de sat (ocolul silvic Căușeni, Sălcuța, parcela 43, subparcela 3a), este amplasată râpa din Sălcuța, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004[5]:

Grup etnic Populație % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
4.014
425
89,28%
9,45%
Ruși 17 0,38%
Ucraineni 17 0,38%
Țigani 16 0,36%
Bulgari 2 0,04%
Găgăuzi 1 0,02%
Alții 4 0,09%
Total 4.496

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Lista primarilor aleși în cadrul alegerilor locale generale din 20 octombrie 2019” (PDF). Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  3. ^ Dicționarul Geografic al Basarabiei
  4. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  5. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

  • Poștarencu, Dinu, O istorie a Basarabiei în date și documente (1812-1940), Cartier istoric, Chișinău, 1998. ISBN 9975949185
  • Poștarencu, Dinu, Sălcuța : Istoria satului : Județul Tighina : Documente, Chișinău : Grai și Suflet, 1997, ISBN 9975-918-02-6