Săcel, Maramureș
| Săcel | |
| — sat și reședință de comună — | |
 Săcel și împrejurimile văzute dinspre Nord-Vest. În stânga se vede vârful Pietrosul Mare, din munții Rodnei | |
  Săcel Săcel (România) | |
 Săcel Săcel (Județul Maramureș) | |
| Coordonate: 47°38′12″N 24°26′6″E / 47.63667°N 24.43500°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Maramureș |
| Comună |  Săcel |
| Populație (2021)[1] | |
| - Total | 3.142 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 437290 |
| Prefix telefonic | +40 x62 [2] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Săcel (în maghiară Izaszacsal) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Prima atestare documentară: 1453 (Zachal, Keneziatus Kis Zachal, Kis Zachal).[3]
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Etimologia numelui localității: din subst. sat + suf. dim. -uc > sătuc + suf. dim. -el > sătucel > sătcel (prin sincopare) > săcel.[4]
Așezare[modificare | modificare sursă]
Săcel este ultima localitate de pe Valea Izei în amonte, și de aici se face trecerea spre Valea Vișeului peste pasul din Dealul Moiseiului (spre Nord-Est) și spre Transilvania (mai precis Năsăud, spre Sud) prin pasul Dealul Ștefăniței, care desparte Munții Rodnei (la Est) de Munții Țibleșului (la Vest).
Demografie[modificare | modificare sursă]
La recensământul din 2002, din cei 3779 locuitori, 3765 erau români, 8 romi și 6 maghiari.
Confesional, 3697 erau ortodocși, 34 adventiști de ziua a șaptea, 23 greco-catolici, 13 baptiști și 2 penticostali.
Ceramica de Săcel[modificare | modificare sursă]
Ceramica de Săcel este unul din cele mai marcante, și în același timp mai arhaice tipuri de ceramică tradițională din spațiul românesc.
Este singurul centru din țară în care vasele roșii nesmălțuite se lustruiesc cu piatra, având corespondență numai în ceramica neagră din nordul Moldovei.
Ceramica de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10–15 m adâncime.
Forma vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramica se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor romane.
Ceramica de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la găluște, blide, fidea. Acestea erau lustruite cu piatra efectul decorativ fiind dat de vărgile în zigzag și liniile vălurite, de culoare brună obținută prin pisarea unui anume fel de piatră, și pictate cu pensula.
Acest tip de ceramică se făcea pînă pe la jumătatea secolului XX în mai multe centre de pe Valea Izei, iar Săcelul avea nu mai puțin de 9 olari. Acum mai este o singură familie care continuă această tradiție.
În anii 1970 pătrunderea produselor industriale părea să dea o lovitură finală și acestui ultim punct de rezistență. Producerea oalelor de lut fiind anevoioasă și costisitoare a fost abandonata, dar dupa câțiva ani reluată la insistențele specialiștilor etnografi, dar și stimulată de interesul în creștere al vizitatorilor pentru obiectele tradiționale.
Lutul roșu de foarte bună calitate, care să asigure închiderea porilor fără smălțuire este tot mai greu de găsit și la adâncime tot mai mare. Acest lucru micșorează și mai mult producerea acestui tip de ceramică, și așa limitată de posibilitățile unui singur olar de o trece prin toate etapele.
Chiar dacă multe din vasele de Săcel produse acum ajung în posesia turiștilor sau colecționarilor, ele sunt încă mult folosite de țăranii maramureșeni deoarece își păstrează calitățile care le-au făcut cunoscute: robustețea și rezistența la căldură, putând fi puse direct pe plita sobei sau, cum este tigăița cu trei picioare, chiar pe jar.
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
- Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (1909);
- Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1902).
Obiective turistice[modificare | modificare sursă]
- Rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” (100 ha).
- Atelierul și cuptorul olarului Tănase Burnar (fiul renumitului mester olar Tanase Cocean), ultimul meșter care lucrează ceramica de Săcel, pe ulița Valea Bistriței.
- Mori țărănești de apă (unele în conservare).
- Confecționări măști populare, meșterul Vasile Șușca, peste "Puntea Miresei" mai sus de centru.
- Sculptură în lemn, meșterul popular Grigore Țulean, pe Valea Carelor.
Personalități locale[modificare | modificare sursă]
- Tănase Cocean (n. 1920), olar.
- Elena Grad (n. 1935), istoric; autoarea monografiei localității: Săcel. Vatră de istorie și civilizație maramureșeană (2000).
- Mircea Nicoschi (1953-2001), prefect al județului Sălaj (septembrie - decembrie 1996).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.insse.ro/cms/rw/resource/populatia_stab_1%20iulie2007.htm
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
- ^ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Formatia folclorica "Izvorul Izei" din Sacel
- YMCA Sacel Arhivat în , la Wayback Machine.
- Primaria Sacel Arhivat în , la Wayback Machine.
- Sacel Retro - fotografii vechi din Sacel
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
-
Biserica "Sfinții Apostoli Petru şi Pavel", monument istoric (1909) -
Viaduct -
Viaduct -
Biblioteca Săcel -
Viaductul Săcel -
Gara Săcel -
Ceramică de Săcel
Ulcior cu cioc şi ulcele -
Ceramică de Săcel
Oală la găluşte şi cofe -
Ceramică de Săcel
Fideauă şi tigăiţă cu trei picioare -
Ceramică de Săcel
Ulcior şi blid -
Ceramică de Săcel
Ulcică la lapte şi ulcea -
Ceramică de Săcel
Oală la găluşte (sarmale) -
Tănase, olarul de la Săcel -
Masca făcută de Vasile Şuşca
.JPG)
