Sîngereii Noi, Sîngerei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sîngereii Noi)
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Sîngerei.
Sîngereii Noi
—  Sat-reședință  —
Sîngereii Noi se află în Moldova
Sîngereii Noi
Sîngereii Noi
Sîngereii Noi (Moldova)
Satul pe harta Republicii Moldova
Coordonate: 47°43′24″N 28°5′13″E47°43′24″N 28°5′13″E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionSîngerei
ComunăComuna Sîngereii Noi, Sîngerei
Întemeiat1921

Guvernare
 - PrimarCeușceac Valentina[1] (candidat independent, 2016)

Suprafață
 - Total36,7 km²

Populație (2004)
 - Total3.341 locuitori

Cod poștalMD-6238
Prefix telefonic262

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Sîngereii Noi este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Sîngerei, Republica Moldova. Comuna este amplasată la 25 km de centrul raional (Sîngerei), 12 km de Bălți, 125 km de Chișinău și 10 km de stația feroviară Alexăndreni.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primii oameni s-au stabilit pe aceste meleaguri în jurul anului 30.000 î.e.n. Inițial s-au înființat 3 sate, ulterior existând doar unul. Pe vetrele așezărilor au fost descoperite urme de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec. XIV-XII î.e.n), pe vatra căreia au fost găsite urme de case arse, vase de lut etc. În perioada romană a existat o localitate care s-a menținut până la invazia hunilor din 376 e.n. În preajma satului actual sunt 2 movile funerare lăsate de cetele nomazilor care au trecut pe aici. După constituirea Țării Moldovei au existat două sate care au existat până la sfârșitul sec. XVI.[2]

Satul Sîngereii Noi a fost fondat în 1921, ca rezultat a reformei agrare din 1918-1924 când mai multe familii de țărani și-au întemeiat gospodării pe loturile de împroprietărire.[3] Noul sat a fost denumit după o altă localitate din apropiere - Sîngerei În perioada interbelică satul era înregistrat în comuna Rădoaia (județul Bălți), aparținea de Tribunalul Bălți, judecătoria de ocol Pepeni, oficiul poștal și telegraful din Alexăndreni. În sat funcționa o școală primară. În 1933 numărul copiilor de 5-16 ani era de 176, pe când în lista catalogului erau înregistrați numai 84 de elevi. Învățători pe atunci au fost: Teodor Lomaca (căsători, 26 ani) și Ion Ciubotaru (necăsători, 25 ani).În 1935 în sat erau deja 450 de familii cu 2219 persoane.[3]

În perioada sovietică în Sîngereii Noi se află sediul întreprinderii intercolhoznice „Progresul” al asociației „Kolhozjivprom”, specializată în creșterea și îngrășarea vitelor cornute mari. În anii '70 funcționau o școală medie, club cu instalație de cinematograf, ateliere de deservire socială, punct medical, maternitate, oficiul poștal, grădiniță, magazine.[4]

În 1989 populația satului constituia 3092 locuitori, inclusiv: 2519 români, 501 ucraineni, 64 ruși și 8 persoane alte naționalități.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Primarul satul este Preașcă Elisei (PLDM). În primul tur din cadrul alegerilor locale din 5 iunie 2016 la funcția de primar au fost înscriși 6 candidați. Rezultatele turului în ordine crescătoare sunt: Sinogaci Ion din partea Partidului Republican din Moldova - 3,62%; Andrițchi Edic din partea Partidului Liberal - 6,97%; Rusnac Victor din partea Partidului Democrat din Moldova - 20,19%; Bostan Veaceslav din partea Partidului Comuniștillor din Republica Moldova - 26,11% și Preașcă Elisei din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova - 43,12%. Deoarece niciun candidat nu a acumulat mai mult de 50% s-a organizat turului II la 19 iunie 2016 la care au participat primii doi candidați cu cele mai mari rezultate. Turul doi a fost câștigat de către Preașcă Elisei (PLDM) obținând 59,84% din voturi.[5]

Din cele 13 mandate din consiliul local 6 sunt deținute de către PLDM, 4 de către PCRM și 3 de către PDM:

Populație[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg
Componența etnică a populației (2004)

     Moldoveni (87,67%)

     Ucraineni (10,63%)

     Ruși (1,31%)

     Alte etnii (0,39%)

La recensământul din 2004 în Sânereii Noi au fost înregistrate 3341 persoane, inclusiv 1641 bărbați și 1700 femei. Componența etnică este următoare: 2929 locuitori - moldoveni, 355 locuitori - ucraineni, 44 locuitori - ruși, 5 găgăuzi, 2 rromi, alte naționalități - 6 persoane.[6]

Sângereii Noi - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Social[modificare | modificare sursă]

Fondul locativ este reprezentat de 474 de case (2016) cu o suprafață totală de 24 mii m2. În 2004 existau 1267 de gospodării casnice, mărimea medie a unei gospodării fiind de 3,8 persoane.[7] În sfera educației există 3 instituții preșcolare și Liceul Teoretic „Alecu Russo” cu circa 700 de locuri. La dispozița locuitorilor mai sunt o frizerie, o policlinică, 2 biblioteci, un oficiu de telecomunicații etc. Casa de cultură este una dintre cele mai mari din raion.

Economie[modificare | modificare sursă]

Principala ramură economică este agricultura în care activează întreprinderile și gospodăriile agricole: SRL „Canaan-Agro”, SRL „Craușanius-Agro”. Satul dispune de 1.000 ha de teren arabil, 33 ha de vii și 17 ha de livezi. În domeniul comerțului funcționează 3 magazine.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Lista primarilor aleși în cadrul Alegerilor Locale Generale din 14 iunie 2015”. Comisia Electorală Centrală. Accesat în . 
  2. ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  3. ^ a b Eremeia, Anatol; Ciobanu, Vitalie [et al.]. Sângerei: oameni, istorie, spiritualitate. -Chișinău: Inst. de Studii Encicl., 2012 (F.E.-P. „Tipog. Centrală”). -320 p. ISBN 978-9975-4307-5-3
  4. ^ „Sîngerii Noi”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Chișinuă, Vol. VI, pp. 352.
  5. ^ Electorala 2011, 5 iunie 2011: Doc. cu privire la alegerile locale generale/Comisia Electorală Centrală. - Ch.: S.n., 2011 (Î.S.F.E.-P. “Tipografia Centrală”). - 812 p. ISBN 978-9975-53-072-9.
  6. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
  7. ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. – Ch.: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). Text paral.: lb. rusă, engl. –380 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-901-32-1