Iezărenii Vechi, Sîngerei
| Iezărenii Vechi | |
| — Sat — | |
 Dealul Gurez în apropierea satului | |
  Iezărenii Vechi Iezărenii Vechi (Moldova) | |
| Coordonate: 47°33′52″N 28°5′16″E / 47.56444°N 28.08778°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion |  Sângerei |
| Comună | Iezărenii Vechi |
| Atestare | 1523 |
| Suprafață | |
| - Total | 32,62 km² |
| Populație (2004) | |
| - Total | 1.883 locuitori |
| - Densitate | 57,7 loc./km² |
| Cod poștal | 6227 |
| Prefix telefonic | 262 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Iezărenii Vechi este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Sîngerei, Republica Moldova. Satul este amplasat pe malul stâng al râului Ciulucul de Mijloc, la o distanță de 12 km de Sîngerei, 36 km de Bălți și 105 km față de Chișinău.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Primele așezări umane, descoperite pe teritoriul satului, datează din mileniile XL – XII î. Hr. Dovezile existenței oamenilor în acea epocă constituie unelte din cremene datând din paleolitic. Alte două localități existente prin anii 6000 – 5000 î. Hr. Pe vetrele acestora s-ua găsit obiecte de trecere de la mezolitic la neolitic. Pe locul altro trei vetre, din anii 5500 – 5000 î. Hr., s-au descoperit diferite obiecte din cremene, vase de argilă din neolitic etc.
În anii 3500 – 4000 î. Hr. Pe moșia satului se afla o așezare umană, pe vatra căreia s-au descoperit obiecte casnice, mai ales vase din lut din eneolitic, din epoca pietrei și aramei (mileniile IV – III î. Hr). La sfârșitul mileniului II există 2 sate care au fost arse. În epoca romană exista un sat ce fusese distrus în 376 e.n. de către huni.
Îm preajma Iezărenilor Vechi sunt 4 tumuli - morminte ale nomazilor, protejate de stat [1].
După întemeierea Țării Moldovei, aici au luat ființă 4 sate care au dăinuit până la sfârșitul secolul XVII, apoi un singur sat până la sfârșitul secolului XVIII. Locuitorii ultimului sat au și alcătuit localitatea actuală.
Satul a fost atestat documentar la 25 martie 1523 cu numele de Ivereni.
În 1794 în Iezăreni se contruiește o bisericuță din lemn. În anii 1812 – 1821 moșia Iezăreni se află în posesia comerciantului ieșian Ioan Matei care avea 2 iazuri, 2 mori, 3 livezi și 5 vii. La recensământul oficial din 1859 s-a înregistrat o populație de 623 persoane. La începutul sec. XX în Iezărenii Vechi (numiți pe atunci Izereni) erau 72 de case cu o populație de 589 suflete. Încă din acea perioadă în apropierea satului era un heleșteu - lac amenajat pentru creșterea peștilor. Țăranilor le revinea 648 de desetine de pământ. Pe moșia satului existau vii și livezi[2].
După unirea Basarabiei cu România, datorită reformei agrare din 1922, 155 de țărani au fost împroprietăriți cu 641 ha de pământ moșieresc. După Primul Război Mondial și până la cedarea Basarabiei în 1940 (conform Recensământului din 1930) Iezărenii Vechi (sub denumirea de Ezerenii-Vechi) erau incluși în Plasa Slobozia Bălți, județul Bălți iar după desființarea Plasei Slabozia Bălți se găsește în Plasa Sângerei [3].
În perioada interbelică populația satului a continuat să crească, deși s-au înrestrat ani cu declin. În 1923 în satul Iezăreni locuiau 520 de oameni, în 1930 – 923; în 1933 – 740; iar în 1940 – 1 138 persoane. În 1924 se construiește o biserică care în prezent are statut de monument arhitectural [1].
În timpul celui de al Doilea Război Mondial și din cauza foamei generate de fiscalitatea excesivă a sovieticilor populația satului s-a redus cu peste 300 de locuitori. Din 1941 și până în 1944 Iezărenii Vechi fac parte din Plasa Bălți, Plasa Sângerei fiind desființată.
În perioada regimului comunist în Iezărenii Vechi era localizat sediul colhozului „Serghei Lazo”. Populația și ativitatea economică este caracterizată printr-o creștere. Astfel în 1969 producția globală constituia 1,1 mln ruble sovietice, cea mai mare parte revenid pomiculturii și viticulturii – 345 mii ruble, fiind urmate de creșterea animalelor – 295 mii ruble; cultura plantelor tehnice – 283 mii ruble; cultura cerealelor – 162 – mii ruble. Venitul net în bugetul satului în 1969 era de 244 mii ruble. În 1970 în Iezărenii Vechi locuiau 1555 persoane [4]. Din punct de vedere administrativ satul este inclus în Raionul Lazovsc.
La recensământul din 1979, numărul locuitorilor constituia 1 828 de persoane, iar la cel din 1989 – 1 636.
Populația satului Iezărenii Vechi nu a susținut referendumul unional cu privire la păstrarea Uniunii Sovietice. După declararea independenței Republicii Moldova pământul a fost reîntors țăranilor. Raionul Lazovsc, ce includea Iezărenii Vechi, este redenumit în Sângerei. Unitatea administrativă este păstrată până în 1998, când are loc formarea județelor, și reinființată prin reforma administrativă din 2001. În perioada existenței județelor, Iezărenii Vechi făceau parte din județul Bălți.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Relieful comunei reprezintă o câmpie deluroasă. Satul se află în sud-vestul podișului Ciuluc-Soloneț, cu înălțimi medii. Cea mai înaltă colină din cadrul satului este piscul Gurez care are o altitudine de 258 m.
Din punct de vedere geologic în structura scoarței terestre predomină roci sarmațiene, în principal argile și calcare. Ca și întreg teritoriul al republicii, satul se află într-o zonă seismică activă, în apropierea focarului Vrancea din zona Carpaților de Curbură. Intensitatea maximă posibilă a cutremurilor conform scării Mercalli este de 6 – 7 grade.
În zonă predomină solurile de cernoziom tipice slab humifer. În lunca râului s-au format solurile aluviale tipice. Sunt frecvente procesele de eroziune și alunecările de teren.
Iezărenii Vechi este situat pe malul stâng al râului Ciulucul de Mijloc. Pe cursul Ciulucului de Mijloc s-au construit baraje pentru a forma iazuri destinate pescuitului. La marginea de est a satului se află un afluent mai mic la Ciulucului, care se alimentează din mai multe pârâiașe.
Clima locală are un caracter continental temperat, evindețiindu-se cele patru anotimpuri: iarna, primăvara, vara și toamna.
Temperatura medie a aerului oscilează vara între +18° și + 30 °C, iar iarna între -3° și -13 °C [5]. Pe întreg parcursul anului predomină vânturile cu direcțiile dinspre nord-vest și nord și, precum și din sud și sud-est. Vânturile nord-vestice sunt cele mai frecvente, predomină în lunile mai – iunie și octombrie. Majoritatea precipitațiilor sunt aduse de aceste mase de aer. Iarna vânturile nordice cauzează apariția viscolului și chiciurei, carcateristice pentru lunile decembrie și iarnuarie. Vânturile sud-estice sunt frecvente în lunile iulie – august, aducând ridicarea temperaturii, în unii ani și caniculă. Aceste vânturi, de asemenea, se intensifică și în luna noiembrie.
Presiunea medie anuală este cea generală pe republică – 763 – 764 mm a coloanei de mercur [5].
Cantitatea medie anuală de precipitații atmosferice este de 500 mm. Suma precipitațiilor atmosferice pentru perioada de vegetație active este de 429 mm. Stratul de zăpadă este de 10 – 25 cm, în unele ierni poate ajunge chiar și la 30 – 50 cm.
Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie [5].
Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări – vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara, potârnichea, prepelița, porumbelul de câmp, ciocănitoarea. Speciile de pești cele mai răspândite, din lacuri și iazuri, sunt crapul, carasul, șalăul, plătica, baboiul, țiparul [5].
Administrație[modificare | modificare sursă]
În 2011 alegerile locale pentru funcția de primar s-au desfășurat în 2 tururi. Rezultatele primului tur sunt: Chisaru Viorica (PLDM) - 31,09%, Buceațchi Victor (PD) - 30,85%, Ursachi Sergiu (PCRM) - 21,27 % și Moraru Iurie (PL) - 16,79%. Turul doi a fost câștigat de către Buceațchi V. acumulând 55,91% din voturi.
În primul tur au participat la alegeri 62,62%, iar în turul doi - 58,8% din numărul de 1281 de alegători incluși în liste.
Numărul mandatelor în consiliul local este de 11 și în urma alegerilor au fost repartizate în felul următor: PLDM, PDM și PCRM câte 3 mandate, PL - 2 mandate.
Populație[modificare | modificare sursă]
satului Iezărenii Vechi (2004)
Români (98,23%)
Ucraineni (1,43%)
Ruși (0,2%)
Alte etnii (0,14%)
La 1930 Iezărenii Vechi se aflau în județul Bălți, plasa Slobozia Bălți și avea o populație 923 persoane[6].
Conform ultimului recensământ din 2004, în satul Iezărenii Vechi locuiesc 1883 de oameni, dintre care 49,23% (927 pers.) fiind bărbați, iar 50,77% (956 pers.) femei[7]. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 98,25% (1829 pers.) - români; 1,43% (27 pers.) – ucraineni; 0.21% (4 pers.) - ruși; 0,05% (1 pers.) - polonezi, 0.05% - alte etnii[8].
Iezărenii Vechi - evoluția demografică
 |
Graficele sunt temporar indisponibile din cauza unor probleme tehnice. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Social[modificare | modificare sursă]
În Iezărenii Vechi copii își efectuează studiile la un gimnaziu. În prezent, gimnaziul este frecventat de circa 300 de elevi. După absolvirea celor 9 clase, elevii pleacă la liceile din satele învecinate sau din Sângerei. Gimnaziul a fost renovat și dat
în exploatare la 30 ianuarie 2001, fiind investiți circa 500 mii $. Renovarea se datorează Asociației tinerilor și Asociației părinților și educatorilor din localitate, cu suport financiar de la Fondului de Investiții Sociale din Moldova. Datorită acestui contract, sala de sport a fost dotată cu echipament, au fost îmbogățite fondurile bibliotecii[9].
De asemenea există o grădiniță pentru preșcolari. Din bugetul local, (39,5 mii lei) la grădinița a fost reconstruit sistemul de apă și canalizare. Biblioteca publică din sat are un fond de câteva mii de cărți. Oficiul poștal din sat a fost renovat în 2010, reprezentând un nou tip de OP cu o calitate înaltă de deservire a clienților[10]. Ocrotirea sănătății populație este asiguata de un Centru al Medicilor de Familie, modernizat în 2013.[11][12] Cu suportul SA ”Moldova Gaz” în anul 2008 a avut loc gazificarea comunei.
Satul posedă o echipă de fotbal - FC Steaua Iezărenii Vechi - care activ participă la Campionatului raionului Sângerei, ocupînd locul I in anul 2014
.[13]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „HOTĂRÎRE pentru punerea în aplicare a Legii privind ocrotirea monumentelor” (PDF). Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nr. 15-17: 90. .
- ^ Arbore, Zamfir (). Dicționar geografic al Basarabiei. Museum & Fundația Culturală Română. p. 125. ISBN 9975-906-33-8.
- ^ „Județul Bălți”. Enciclopedia României. Vol. II. București. . p. 58.
- ^ G., Demianov (). „Iezărenii Vechi”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. II. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. p. 410.
- ^ a b c d Anatol EREMIA (). „Arealul Sângerei. Considerații geografice, istorice, sociolingvistice” (PDF). Akademos. Nr. 1(16): 104 – 113.
- ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, publicat de dr. Sabin Manuila, directorul recensământului general al populației., vol. I, Partea 1, pag. 29
- ^ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial
- ^ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Populația pe naționalități și localități, în profil teritorial
- ^ Natalia RĂILEANU (). „La Iezăreni duminicile vor veni mai tîrziu” (PDF). Alternative rurale. aprilie: 5. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Maria ȚURCANU (). „Oficiul Poștal va funcționa ca un ceas elvețian” (PDF). Ecoul nostru. Nr. 56-57,: 2.[nefuncțională]
- ^ Vera Tabarcea. Se bucura de un Centru de sanatate nou si modernizat Arhivat în , la Wayback Machine.. ecoul.md. 29 septembrie 2013. Accesat 5 decembrie 2013.
- ^ Satul Iezărenii Vechi dispune de un Centru al medicilor de familie nou Arhivat în , la Wayback Machine.. Puls FM, 2013.
- ^ „Clasamentul campionatului raionului Sângerei la fotbal” (PDF). Ecoul nostru. 44 (572): 8. .[nefuncțională]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
- Țopa, Tudor. Localitățile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrativ. Vol. 7. - Chi.: Agenția Națională de Presă „Moldpres”, 1999.
