Mărinești, Sîngerei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mărinești
—  Sat  —
Mărinești se află în Moldova
Mărinești
Mărinești
Mărinești (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°43′39″N 28°03′32″E47°43′39″N 28°03′32″E

Țară Republica Moldova
RaionSingerei rajon flag.gif Raionul Sîngerei

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-6229[1]
Prefix telefonic262

Prezență online

Mărinești este un sat din cadrul comunei Sîngereii Noi din raionul Sîngerei, Republica Moldova.

Pagini din trecutul și prezentul satului Marinești, raionul Sangerei

Localitatea data este inregistrata oficial in anul 1932. Se afla la o distața de 18 km de la centrul raional Sangerei și doar la 10 km de orașul Balți. De la drumul național Balți-Sarateni, pe traseul Mandreștii Noi – Cotiujenii Mici se numara exact 5 km pana la Marinești. Satele de hotar- Mandreștii Noi și Sangereii Noi. E o așezare pitoreasca cu relief de campie, scaldata in verdele dens al pomilor roditori din preajma caselor de locuit. De-a lungul traseului se intinde o alee de nuci. In centrul satului e un iaz nu prea mare, strajuit de salcii plangatoare care ii dau un aspect deosebit. La nord-vest se intinde padurea - un minunat loc de odihna pentru iubitorii de frumos. 

In partea nordica a localitații se afla moșia satului Heciul Nou, sat cu frumoase tradiții seculare. De aici, de la Heciul Nou au venit, pe rand, mai multe familii care și-au injghebat in scurt timp mici gospodarii pe teritoriul liber ce aparținea la acea ora boierului Tudor Marinescu, nascut și el la Heciul Nou. Printre primii locuitori ai satului se numara familiile Matiescu, Marza, Breazu, Velenciuc, Patrașcu , oameni harnici, cuminți și buni gospodari. In anii urmatori s-au mai stabilit cu traiul și alți heceni-Țaranu, Hobjila, Oboroc, Bubulici, Chiorescu, Lisnic, Bantuș, Rogojina s.a. Dintotdeauna locuitorii satului Marinești au ținut mult la denumirea satului natal moștenita de la proprietarul acestei bucați de pamant...

Pe parcurs componența etnica a populației s-a schimbat considerabil. In anii urmatori zeci de familii au venit din diferite localitați ale Moldovei. Din Plopii Dondușenilor- familia Pulbere 1934, din Larga, Briceni - familiile Rahlea, Razlog, Josanu, Burlacu. Cateva persoane au venit din localitatea Vladimiresti- Gorbulea,Voinițchi. O buna parte au emigrat din regiunea Hotin, bunaoara: Savciuk, Pelevaniuk, Ciornai, Melnițchi, Lachei, Lazari, Samborschi, Șevciuk, Iriciuk, Dubceak, Petriuk, Vikliuk,Ciaușceak și mulți altii. Astfel, pe la inceputul anilor 50 ai secolului ХХ o jumatate de sat o constituiau ucrainenii ce-și vorbeau nestingherit limba de acasa. Acest fapt n-a creat disensiuni de ordin lingvistic, dimpotriva - atat moldovenii, cat și ucrainenii, s-au antrenat cu ușurința in insușirea noului grai. In anul 1950 incepe colectivizarea forțata a pamanturilor și a averilor private. De frica deportarilor deja incepute, țaranii , in mod "benevol", depun cereri pe numele autoritaților raionale pentru a fi inscriși in noua gospodarie, careia i-au ,,donat,, animalele și tot ce li s-a cerut. Denumirea noii gospodarii ,,Partizanul roșu,, a fost propusa de comitetul raional al patidului comunist. Cap al noii gospodarii a fost numit Dumitru Cosovan,iar dupa impuscarea acestuia de catre Filimon Bodiu,presedinte a fost numit Nichifor Voinițchi, iar contabil a devenit Petru Pulbere. Nu e o noutate ca la acel moment erau multe persoane cu o atitudine ostila fața de noul regim. Unul din ei a fost un careva Bodiul. El aparea pe neprins de veste, implicandu-i in porniri distructive (din punct de vedere al rejimului comunist) pe locuitorii satului.In anul 1951 gospodaria ,,Partizanul roșu, și-a intrerupt existența. A urmat aderarea la gospodaria colectiva Kalinin, in componența careia intrau deja satele Bilicenii Vechi, Bilicenii Noi, Lipovanca, Coada Iazului și Mandreștii Noi. Președinte al acestei gospodarii a fost Cazacu Dumitru, baștinaș din Bilicenii Noi. Sediul sovietului satesc, insa, se afla la Bilicenii Vechi, iar președinte al sovietului satesc a fost numit tanarul și promițatorul baiat din Marinești- Alexe Perju, fost soldat in flota maritima a URSS.

In primii ani de gospodarire colectiva locuitorii satului s-au incadrat in cresterea porcinelor. Ferma de porci si cea de pasari se aflau chiar pe valea hirtopului, in preajma unui iaz nu prea mare. Era un loc bine ales - departe de sat; mirosul neplacut nu afecta nici intr-un fel sanatatea omului. Aceste mici intreprinderi satisfaceau pe deplin necesitatile gospodariei si-i aduceau venituri considerabile,dar colhoznicii o duceau tot mai greu-nu stiau unde dispareau toate bunatatile,agonisite de ei. Desi numarul muncitorilor era limitat, intreprinderea dispunea de un veterinar- Aftinescu Fidos si un zootehnician- Josanu Vasile.

In a.1957, din inițiativa președintelui gospodariei colective echipa de constructori a fost construit in partea vestica a satului, actualmente teritoriul dintre strazile Gr.Vieru și Pașcani, un grajd pentru cai, care la acel moment reprezentau unica forța de munca a noii colectivitati. In vara anului urmator constructorii au ridicat si un club pentru sateni, care pe parcursul primilor 2 ani de existența a servit drept sala de clasa pentru micii școlari. Anterior, timp de 2 ani ,,școala,, s-a aflat in casa pustie a lui Constantin Isofii,care a fost represat si deportat in Siberia de rejimul comunist. Prima școala primara cu 2 sali de clasa, s-a dat in exploatare in anul 1959. Printre personajele cele mai luminoase din domeniul educațional s-au dovedit a fi invațatorii Ilie și Nadejda Crețu, care au lucrat aici din 1960 pana in 1967. Decenii la rand copiii satului au frecventat școala de 4 clase, iar mai apoi și cea de 8 clase din satul vecin, Mandreștii Noi. Lecțiile se faceau in doua schimburi, ceea ce influența negativ rezultativitatea muncii și sanatatea copiilor. Un grup de parinți cere cu multa insistența construcția cat mai grabnica a școlii de 8 clase pe vatra satului natal. Cu susținerea și aportul considerabil al cetațeanului și profesorului de fizica și matematica Alexandru Șova, care la momentul oportun era si membru al carmuirii colhozului și, bineințeles, cu suportul financiar al gospodariei ,,Progres,, conduse de Mihail Sabadoș, in toamna anului 1984 visul de mai multe decenii al localnicilor s-a realizat. La deschiderea școlii erau circa 300 de elevi. Baza tehnico-materiala a acestei instituții a fost pusa de primul ei director, A. Șova, care pentru merite deosebite in munca s-a invrednicit de titlul onorific,,Invațaror emerit,,. In lista intiimergatorilor figurau numele invatatorilor: Cucoș Vasile-director adjunct, Guzun Nina, Cornovanu Valentina, Morari Raisa, Șova Maria,Istrate Eudochia,Nastas Eleonora,Voinițchi Vera, Aftinescu Alexandra, Coșcodan Vera, Melinte Tamara, Morcov Eugenia, Ciolacu Zinaida, bibliotecara Burac Ana, instructoarea de pioneri Lilia Lopatenco. O activitate de lunga durata 1988-2011 in calitate de director al acestei institu?ii a avut-o dna Voinițchi Vera. In prezent corpul profesoral al gimnaziului e constituit din 14 cadre didactice in frunte cu directorul Razlog Raisa. Pornind de la spiritul creativ al managerului școlar și, avind sprijinul financiar al fondului social de investitii, intr-o perioada relativ scurta s-au obținut performanțe la mai multe capitole, in special, la schimbarea aspectului interior și exterior al instituției: gard metalic, uși și geamuri noi, renovarea cantinei și a holului, amenajarea salii de festivitați și a celei de sport, asigurarea cu calculatoare, televizoare, literatura și mobilier pentru biblioteca școlara și a cabinetului metodic. In prezent pe bancile școlii studiaza 153 elevi.

Pe teritoriul satului Marinești, care face parte din comuna Sangereii Noi din a 1970, nicicand nu s-a aflat sediul primariei, deaceea populația a beneficiat de atenția și grija administrației publice locale in masura posibilitatilor acesteia . Gospodaria ,,Progres,, la care a aderat satul Marinești pe la inceputul anilor 70, a dat in exploatare o gradinița de copii, dotata cu cele necesare și amenajata conform cerințelor timpului. Alaturi de educatori și dadace, precum și de neobosita lor șefa, Ludmila Bubulici, micuții s-au aflat in siguranța, avand o pregatire suficienta pentru a pași pragul școlii.Tot atunci, in anii70, in partea sudica a satului s-a construit si brigada de tractoare care avea in subordonarea sa sute de hectare de pamint arabil, tehnica necesara si specialisti buni in acest domeniu: Burlacu Gherghe, Andritchi Mihail, Mihai Ion, Melnitchi Serghei. La inceputul anilor 90 lucrurile au luat o alta intorsatura. Gradinița a fost inchisa din pricina ca colhozul aproape falimentat nu avea resurse pentru intretinerea ei. Clubul satesc a fost demolat,materialele ramase au fost vandute de un brigadir(sarlatan) in constructii .

Brigada de tractoare a fost ,,privatizata,, de Alexei Lachei.care ulterior a emigrat urgent in America Tehnica agricola a fost impartita intre cotasi,dar fiind invechita moral,a stationat careva timp,dupa ce a fost data la metal uzat.

Dupa adoptarea de catre Parlament a legii codului funciar N 828 din 25 12 91 in sat s-au inceput framantarile.Lumea era deprinsa cu colhozul,fiecare fura ce-i trebuia si ce nu-i trebuia si se gandeau,ca daca isi luau cota-parte se temeau,ca nu vor avea cu ce o prelucra.

Abea in a.1996 taranii Patrascu Mihail,Negru Mihail,Lisnic Gheorghe,Ciornii Dumitru,Tonu Filimon au hotarat sa paraseasca colhozul.Atunci s-a inviorat tot satul.Multi vroiau sa iasa din colhoz,dar viitorul li era necunoscut.Se adunau in grupuri,discutau,se sfatuiau,chiar si se certau,fiindca o parte dorea sa se pastreze colhozul pentru a avea de unde fura.

Se apropia primavara si trebuia ceva de hotarat.Dupa nenumarate adunari s-a hotarat de a infiinta o asociatie.Toti vroiau asociatie,dar in capul eu nu vroia nimeni sa stee.La inceput parca trebuia sa fie Aftinescu Valeriu,dar alegerea a cazut pe Burlacu Mihail,ingener-sef in colhoz,reformator chibzuit.Burlacu si-a dat cinsimtamantul cu conditia,ca va conduce asociatia pe un termen de un an de zile,ca sa arate tuturor cum se lucreaza fara colhoz.

Asociatia a fost numita "Speranta". Anevoiase au fost iesirile din colhoz.Piedici la tot pasul.Din toate partile.Cu greu,dar tehnica agricola,care li se cuvenea au capatat-o.Cu foarte mari greutati,dar s-a reusut de infaptuit la timp toate lucrarile de camp.A dat Dumnezeu un an bun si s-a capatat o roada bogata,la care nimeni nici nu a visat.

Toamna,dupa ce roada a fost stransa,Burlacu a anuntat,ca el misiunea si-a indeplinit - a aratat ca se poate trai si fara colhoz.Aceasta era o treapta pana la privatizarea propriu-zisa.Urma ca mai departe fiecare sa-si gestioneze terenul.Dar titluri de proprietate taranii nu aveau.La o adunare Burlacu a fost rugat sa mai ramana,ca sa le intocmeasca titluri de proprietate.Si el n-a avut incotro si si-a dat acordul.Aceasta a durat un timp oarecare,dar in paralel asociatia indeplinea toate lucrarile cuvenite.Dar iata ca in primavara anului 1998,toti cei,ce au obtinut titlul de proprietate, au trecut fiecare pe lotul sau.

Brigada de tractoare a fost "privatizata" ilegal de Alexei Lachei,care ulterior urgent a emigrat in America.Tehnica agricola a fost impartita intre cotasi,dar fiind invechita moral a stationat careva timp,dupa ce a fost data la metal uzat.

La ora actuala tinerii din Marinești iși petrec timpul liber la casa de cultura din Sangereii Noi, in cladirea careia se afla și o sala de sport, renovata recent cu suportul financiar al Suediei.

Satenii se bucura de diverse servicii oferite de Oficiul poștal, aflat in vecinatatea școlii. Dat fiind ca satul a rămas fără instituție preșcolara pe un termen indelungat, primaria s-a inclus activ in procesul de optimizare a sistemului national de educatie si, cistigind un proiect cu finantare din exterior, creeaza condiții optime pentru redeschiderea gradiniței in incinta cladirii gimnaziului, astfel, dupa mai bine de 15 ani, in august 2010 pentru trei grupe de preșcolari sant larg deschise ușile noii instituții. La amenajarea gradiniței,,Ingerașii,, o contribuție substanțiala a avut-o dna Galina Pelevaniuk, primul director al instituției in cauza. 

Satul mai are in posesie un teren de sport, apartinind școlii. Deși nu e prea mare, prinde bine la dezvoltarea fizica a tinerei generații ce nu ezita sa puna umarul și sufletul la amenajarea si pastrarea lui in buna ordine. 

Dornici de a trai mai bine, locuitorii satului iși amenajeaza pe cont propriu și drumurile.

Locuitorilor satului ,volens nolens, li s-a pus la indemana și o stație de alimentare care a fost amplasata in partea de vest a traseului central. 

In anul 2005, cu buna intenție a primarului de Sangereii Noi și cu acordul populației, s-a implementat un minunat proiect - gazificarea satului. 

La moment localitatea are 406 gospodarii cu 1742 de locuitori. Aici traiesc in buna ințelegere cele 4 confesiuni religioase, care constituie mai mult de 75% din populație: baptiști, penticostali, adventiști de ziua a șaptea și baptiști de factura noua, care-și au bisericile proprii, frumos amplasate in tabloul general al localitații. De cațiva ani buni puținii ortodocși ce au mai ramas in sat, iși construiesc cu mult greu o biserica pentru suflet cu numele cuvioasei Parascheva. Autorul proiectului - arhitectul raionului Sangerei Gasca Anatolie. Toate lucrarile efectuate in folosul bisericii au fost savarșite de catre enoriașii locali sub egida Serafimei Țonov, adevarat ctitor al acestui locaș de cult. 

Daca pe timpuri exista linia de hotar intre satele invecinate, astazi intre satele Sangereii Noi și Marinești ea nu mai exista, caci satele s-au alipit demult, insa necesitatea pentru construcția noilor case e la fel de mare ca și in anii precedenți. Dat fiind ca primaria nu mai are in rezerva terenuri pentru construcție, tinerii iși cumpara locuințe sau locuri de casa de la asociația baleana ,,Etalon,, aflata pe moșia s.Heciul Nou. La inceputul anului 2015 pe casele din sat au fost reinstalate placuțe cu noi denumiri de strazi: Sfatul Țarii, Matei Basarab, București, Miorița, Gr.Vieru, Testimițeanu, Parcalabul, Emanuel-in total 28 de strazi. 

In ciuda tuturor greutaților timpului, satul a crescut copii cuminți și frumoși. Prima randunica ieșita in lumea mare din acest sat a fost Nadia Țaranu, nascuta in1947, care a absolvit o școala pedagogica din țara. Au urmat: Gheorghe Patrascu, Maria Ciornai, Nina Crihan,Valentina Zastavnețchi, Maria Lachei, Valentina Chitoroaga și Rodica Voinițchi, surorile Carolina și Victoria Bubulici ,Natalia Ciornîi, Liliana Stratan - toți au ales profesia de pedagog. Absolventul Panasiuc Ion, nascut in 1973, termina cu succes școala superioara de aviație și in prezent este pilot de curse internaționale la Timișoara. Pavliuc Alexandru, studiaza la o școala militara din URSS și muncește in domeniul dat pana la momentul pensionarii .Velenciuc Viorel, Razlog Inga, Breazu Elena, Ursu Adela, Gorbuli Ion si Vascan Adelina absolva cu succes Universitatea de medicina. Si Plamadeala Iosif,nascut in 1993, care a fost primul moldovean pilot in America doar la 22 de ani a terminat cu succes școala superioara de aviație in Statele unite ale Americii și in prezent este pilot de curse in USA . Avem absolvenți ai ASEM, ai UTM,ai colegiilor de medicina,de finante,de muzica care iși exercita funcțiile in domeniul ales, avem juriști, programiști. Actualmente, inca mulți fii și fiice ai acestei vetre de oameni inimosi fac studii in diferite institutii din RM

In anii celui de-al doilea razboi mondial barbați tineri din localitate au fost incorporați in randurile armatei sovietice pentru a apara interesele noii patrii. Pe pamantul Poloniei a cazut cetațeanul Nagrudnic Ion, tata a doi copii - Simion și Eudochia. In lungul drum spre Berlin au fost raniți Zaharia Oselski, Șaruc Ion și Savciuk Afanasie. șirul de nume poate fi continuat: Bantuș Ion, Bubulici Petru, Ciaușceak Ilie, Chiorescu Trifan - un talentat narator, Duducal Efim, Dubceak Ivan, Dubceak Dumitru, Gaideek Pavel-apicultor de forța in perioada postbelica , Melnițchi Nazarie, Patrașcu Mihail- un declamator pe nota zece și om foarte șugubăț, Perju Grigore, Petriuc Efim, Pulbere Petru, Savciuk Afanasie - poștașul satului pe arșița și ninsoare, Sangereanu Toader,Tcaciuk Vasile, frații Ifrim și Andronie Rahlea, Velenciuc Ion Roman, Velenciuc Vasile. La mina din Donbas a fost trimis cetațeanul Sincovschi Ivan pentru a pune umarul la extragerea carbunelui pentru front. Spre sfarșitul razboiului toti ostașii au revenit la vatra. In prezent numele lor stau inscrise pe o placa comemorativa, instalata in anul 2005 in curtea gimnaziului Marinești. 

Cațiva locuitori din sat au avut nenorocul sa-și faca datoria fața de patrie pe timp de razboi in randurile Armatei Romane: Pelevaniuk Axentie, Perju Petrea, Perju Vasile, Ciornîi Dumitru. Ultimul, cazand in prizonierat, s-a aflat aproape trei ani in lagarul de concentrare din Breansk. Dat fiind ca majoritatea ostașilor au trecut in neființa pana la 1992, n-au mai ajuns sa fie reabilitați pentru a purta titlul de veteran al razboiului al doilea mondial.

Deși relativ tanar, satul a crescut. Cele mai numeroase familii din sat: Aftinescu Fidos și Profira , Perju Ion și Veronica, Oselschi Zaharia și Marioara, Bostan Fiodor și Maria, Perju Grigore si Liuba, Aftinescu Mihail și Maria, Lachei Ivan si Evghenia , Aftinescu Valentin și Maria, Șaruc Nicolae și Valentina, Șaruc Vladimir și Eudochia, Oselschi Eugen și Eudochia, Oselschi Simion și Elena,Oselschi Andrei și Nina, Velenciuc Ion și Adela, Șaruc Petrica și Ina, Șaruc Mihail și Liudmila, Damian Pavel și Valentina, Borinschi Nicolae și Vera. In prezent inca multe familii tinere servesc drept model de creștere și educare a copiilor in spiritul moralei creștine.

Cu regret, un numar impunator de familii numeroase au emigrat, gasindu-și o alta patrie peste ocean: Rahlov, frații Ciobanu, kondratyuk, Iriciuk, Lachei, Coșmari, Bostan Fiodor și Bostan Petru, Plamadeala, Perju, Rotari, Rosu,Damian,Zastavnetski Școlnic ș.a 

Ca și in multe alte localitați rurale, in februarie 2001 la Marinesti se deschide OMF. Doar 3 asistente medicale - Cibotari Eugenia, Pelevaniuc Nina, Gorbuli Natalia, alaturi de medicul Percic Eduard iși dau toata grija și osteneala pentru sanatatea oamenilor.

Daca e sa vorbim de tehnologiile informationale, acestea au patruns adinc in localitate. Circa 60 la suta din familii au in posesie calculatoare cu conexiune la Internet, iar 450 de persoane au acces la telefonie fixa.

In curtea fiecarui gospodar din sat poti vedea o fintina cu apa potabila. Doua fintini sint absolut deosebite. Prima se afla pe teritoriul fostului grajd de cai, construita dupa un proiect cu totul special, are dimensiuni impunatoare și prezinta interes pentru generațiile de azi și de maine.

Aceasta fantana se gasește pe strada Pașcani-21 in curtea cetațeanului Vasile Rusu, care la timpul cuvenit a beneficiat de acest teren și și-a ridicat o casa de locuit. Lasa mult de dorit aspectul exterior al acesteia, dar timpul, cred, le va pune pe toate la locul lor. La intersecția strazii Trandafirilor cu cea a Parcalabului putem vedea o alta fantana, cladita din lespezi de piatra, grosimea pereților careia e de 1m. Fintinarul acelor timpuri era locuitorul satului Dumitru Ciornîi. Pe malul iazului, la cațiva metri de biserica adventiștilor de ziua a șaptea, sta ascuns sub hume un izvor de apa buna, care a potolit setea unui intreg sat pe parcursul mai multor decenii. Acesta așteapta cu multa rabdare momentul deșteptarii spirituale a locuitorilor și revenirii lor la valorile veșnice. 

Pe teritoriul satului se afla 4 unitați comerciale, 3 din ele fiind private. Aici localnicii iși pot procura produse alimentare și nu numai.

Pe traseul central circula de 8 ori pe zi autocarul Balți - Sangereii Noi, ceea ce faciliteaza deplasarea tineretului studios și a celor incadrați in campul muncii in orasul Balti. Binevenita pentru locuitori e și ruta Țaplești - Chișinau care permite localnicilor sa calatoreasca ori de cate ori au nevoie la capitala.

In ultimii ani, cu concursul directorului gradiniței de copii, Chitoroaga Cristina, a fost caștigat un proiect national, privind amenajarea unui teren de joc pentru copii. Costul proiectului -5000 dolari. In toamna anului 2015 proiectul a ajuns la etapa implementarii. La momentul decisiv pe mal de iaz s-au instalat 9 banci pentru odihna, 2 casuțe cu acoperiș ecologic, 3 balansoare, 2 cumpene, o masuța, 2 carusele si 2 tobogane.Tot aici s-au plantat cateva zeci de copaci decorativi: brazi, mesteceni, tuia. La umbra salciilor pletoase iși vor petrece timpul intr- un perfect anturaj rural micuții satului Marinești. Longevitatea acestui teren va depinde nu doar de calitatea accesoriilor oferite de europeni, dar in cea mai mare masura, de atitudinea grijulie a locatarilor fața de ele. 

Avind in vedere pozitia geografica a localitatii date si luind in consideratie factorul unei natalitati stabile, putem afirma cu certitudine ca satul Marinesti are perspective pe viitor . La multi ani cu demnitate, sat natal! Sa-ți fie mereu treaza constiinta si memoria!

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .