Românii din SUA

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Românii din SUA
George PomutzCiprian Manolescu
Dan-Virgil Voiculescu
Alexander VraciuJean Negulesco
George Pomutz · Ciprian Manolescu
Dan Virgil Voiculescu
Alexander Vraciu · Jean Negulesco
Populație totală

367,278[1]1,200,000[2]

Regiuni cu populație semnificativă
Illinois, Southwest, New York
Limbi vorbite
engleză americană, română
Religii
predominant Biserica Ortodoxă Română
Biserica Română Unită, și comunități mai mici protestante și iudaice
Grupuri înrudite sau legate cultural
Români canadieni

Comunitatea românilor din Statele Unite ale Americii sau a românilor americani (în engleză Romanian American) există din secolul al XIX-lea, când s-au stabilit în SUA primii emigranți români.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Imigranți români în New York, 1891
Biserica Ortodoxă Sf. Maria, din Cleveland, fondată în anul 1904.

Emigrarea românilor în Statele Unite ale Americii a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceștia veneau mai ales din teritoriile aflate sub administrație austro-ungară (Transilvania, Banat, Bucovina, Crișana și Maramureș). Unii au plecat cu intenția de a lucra pentru câțiva ani, alții s-au hotărât să rămână definitiv. Aceștia au imigrat în special în centrele industriale din zona Marilor Lacuri (Cleveland, Chicago, Detroit etc).

Până în 1914 numărul românilor din Statele Unite ajunsese deja la 150.000.[3]

Au imigrat și regățeni, majoritatea evrei, aceștia stabilindu-se mai ales în New York. 75.000 de evrei români au emigrat în perioada 1881-1914, majoritatea în Statele Unite.

În perioada interbelică emigrarea românilor s-a redus drept consecință a dezvoltării economice a României. În schimb, numărul de evrei care au plecau în Statele Unite a crescut, mai ales după creșterea avântului Mișcării Legionare.

După cel de-al Doilea Război Mondial imigrația română a crescut din nou. De această dată au venit oameni din toată România, care s-au stabilit în principal în California, Florida și New York.

Peste 53% dintre românii-americani care nu s-au născut în Statele Unite au venit după 1980.

La recensământul din 2000, 340.000 de americani cu vârste de peste 5 ani (0,11% din totalul populației) s-au declarat vorbitori de limba română, aceasta fiind astfel a 21-a limbă vorbită în Statele Unite.

Cauzele emigrației românilor peste Ocean[modificare | modificare sursă]

Anumite condiții externe au favorizat în mare măsură declanșarea și proporțiile ulterioare ale fenomenului emigraționist românesc. Migrarea capitalului nord-american în zona cu resurse naturale bogate din sudul Marilor Lacuri, din America de Nord, lipsa continuă de forță de muncă cu care se confrunta societatea americană, capacitatea de absorbție constant ridicată a pieței muncii din regiunile agricole încă neexploatate și cele industriale în curs de expansiune, coroborate cu descreșterea emigrației din Europa Occidentală în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, au constituit factori externi importanți care au stimulat migrațiile transoceanice, în special cele din Europa Răsăriteană.[4]

Condițiile interne care s-au aflat la originea emigrării românilor în Lumea Nouă sunt clasificate în mai multe categorii. Avem așadar, pe această cale, diferite cauze de natură: demografică, economică, politică și socială.[5]

Cauze demografice[modificare | modificare sursă]

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis spre finalul acestui secol, s-a înregistrat o creștere exponențială a populației din regiunea Transilvaniei în special, ca urmare a unei natalități ridicate. Acest spor demografic pozitiv s-a făcut simțit mai ales la începutul secolului al XX-lea când surplusul de populație juvenilă s-a confruntat cu greutățile mari din mediul rural, și astfel, a ales ca soluție salvatoare emigrarea.[6]

Cauze economice[modificare | modificare sursă]

Cea mai numeroasă clasă socială românească de la finalul secolului al XIX-lea era reprezentată de către țărănime, în Transilvania, Banat ori Bucovina, dar și în Regatul României. Statistica efectuată în Transilvania la 1895 consemna circa 884.000 de proprietăți/gospodării mai mici de 50 de hectare. Dintre acestea, jumătate, adică 442.000, erau proprietăți mai mici de 2,8 hectare, iar suprafața lor totală era de 456.000 de hectare. Așadar, suprafața medie a unei astfel de proprietăți/gospodării era de un hectar, suprafață care cu greu asigura supraviețuirea lucrătorilor acestei bucăți de pământ. Conform acestor date statistice putem stabili faptul că în jurul anului 1895, în Transilvania existau aproximativ 440.000 de familii de țărani destul de săraci. Astfel, aproape 50% din numărul tuturor proprietarilor agrari deținea abia 6,5% din suprafața proprietăților agricole private. Acest lucru însemna că în jur de 1.000.000 de țărani munceau, pentru a putea supraviețui, pe întinsele domenii ale moșierilor, în special maghiari, pe lefuri insuficiente. [7]

Veniturile bănești mici și lipsa acută de bani, politica fiscală dură, mărirea exagerată a taxelor de tot felul, gradul ridicat de îndatorare al țăranilor la bănci și/sau cămătari, evoluția extrem de lentă a procesului de industrializare și lipsa unor lucrări publice de mare amploare care să absoarbă forța de muncă de la țară au reprezentat principalele cauze de natură economică care au favorizat emigrarea din ce în ce mai accentuată a celor defavorizați. Situații relativ asemănătoare se regăseau și în celelalte regiuni locuite de români, nu numai în Transilvania.[8]

În studiul său din anul 1913, intitulat Românii din America. O călătorie de studii în Statele Unite , Iosif Ion Șchiopul evidenția faptul că motivațiile cele mai puternice, care determină emigrarea românilor în America, au fost dintotdeauna și vor rămâne în continuare cele din rațiuni economice. [9]

Cauze politico-sociale[modificare | modificare sursă]

Aceste cauze politice, ori politico-sociale au determinat în principal emigrarea românilor din teritoriile aflate sub stăpânire străină (Transilvania, Banat, Bucovina). Odată cu crearea monarhiei dualiste Austro-Ungare în anul 1867 s-a intensificat și procesul de deznaționalizare și de maghiarizare a românilor din Transilvania. O serie de legi și de politici anti-românești adoptate de către autoritățile maghiare din Transilvania și de către autoritățile austriece din Bucovina aveau drept scop diminuarea și subminarea elementului majoritar românesc din aceste regiuni și întărirea/încurajarea elementului maghiar sau german. [10]

Incertitudinea, nesiguranța și teama induse prin aceste politici severe de deznaționalizare au condus și ele, alături de lipsurile economice sau de cresterea natalității la o emigrare serioasă a românilor din aceste teritorii, ori înspre Regatul României, ori spre continentul nord-american, din dorința de a accede la o viață materială mai bună și de a scăpa de persecuții.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Biserica ortodoxă română Sf. Treime din Philadelphia
Prima sinagogă româno-americană pe partea de est inferioară a Manhattanului, New York. În 1998 clădirea a fost înregistrată în Registrul Național al Locurilor Istorice. În 2006 a fost demolată.

Românii americani sunt răspândiți prin SUA, fiind concentrați în estul și nord-estul țării, în state ca Michigan, Ohio, Illinois și New York, iar în sud-est, sunt comunități în Georgia (Metro Atlanta), Florida (Florida de Sud) și Alabama (Montgomery). De asemenea, există comunități semnificative de români în vestul și estul extrem al Statelor Unite, mai exact în New York, California (Los Angeles și Sacramento) și Arizona (Tucson).

Statele cu zece cele mai mari populații estimate de români americani sunt:[11]

  1. New York (161,900)
  2. California (128,133)
  3. Florida (121,015)
  4. Michigan (119,624)
  5. Pennsylvania (114,529)
  6. Illinois (106,017)
  7. Delaware (84,958)
  8. Ohio (83,228)
  9. Georgia (47,689)
  10. Indianapolis (42,989) (nu este un stat)
  11. Dallas (14,878) (nu este un stat)

Cultura românilor din SUA[modificare | modificare sursă]

Cultura românească se interesectează cu cea americană. Americanii originari din România adoptă cultura americană, dar sunt și americani nativi cu o puternică moștenire românească.

Cultura românească se manifestă în diverse moduri, precum muzica românească, ziare, biserici, organizații culturale și grupuri, precum Congresul Român-American sau Societatea Mesei Rotunde NFP. Pe plan religios, predominante sunt Biserica Ortodoxă Română și Biserica română greco-catolică, ce constituie semne importante ale prezenței românești în Statele Unite, cu biserici în aproape toate marile orașe din țară. Există o episcopie română ortodoxă (en:Orthodox Church in America Romanian Episcopate), condusă de Nathaniel Popp, precum și Eparhia Sfântul Gheorghe de Canton, română unită, condusă de John Michael Botean. Copiii americani de origine română sunt de obicei învățați atât româna cât și engleza.

Una dintre cele mai cunoscute mâncăruri de origine românească este pastrama.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „American FactFinder - Results”, Factfinder.census.gov/faces/tableservices/jsf/pages/productview.xhtml?pid=dec_00_sf4_dp1&prodtype=table, accesat în  
  2. '^ name=https://washington.mae.ro/node/286>Citare goală (ajutor) 
  3. ^ Românii pot trăi visul american, 25 noiembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 10 iulie 2012
  4. ^ Gabriel-Viorel Gârdan, „Episcopia Ortodoxă Română din America - parte a ortodoxiei americane”, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 84.
  5. ^ Gabriel-Viorel Gârdan, „Episcopia Ortodoxă Română din America - parte a ortodoxiei americane”, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 84.
  6. ^ Radu Toma, „Românii din cele două Americi; o experiență etnică și istorică", București, Editura Globus, 1998, pp 18-19 în Gabriel-Viorel Gârdan, „Episcopia Ortodoxă Română din America - parte a ortodoxiei americane”, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 85.
  7. ^ Gabriel-Viorel Gârdan, Marius Eppel, „The Romanian Emigration To The United States Until The First World War. Revisiting Opportunities And Vulnerabilities”, în Journal for the Study of Religious and Ideologies, vol.11, issue 32 (Summer 2012): p. 260.
  8. ^ Gabriel-Viorel Gârdan, Marius Eppel, „The Romanian Emigration To The United States Until The First World War. Revisiting Opportunities And Vulnerabilities”, în Journal for the Study of Religious and Ideologies, vol.11, issue 32 (Summer 2012): p. 260.
  9. ^ Iosif Ion Șchiopul, „Românii din America. O călătorie de studii în Statele Unite”, Sibiu, 1913, în Petru Ardelean, „Aspecte ale emigrației românești în Statele Unite ale Americii de la începutul secolului al XX-lea, reflectate în corespondența unui emigrant cu familia”, p. 250.
  10. ^ Gabriel-Viorel Gârdan, Marius Eppel, „The Romanian Emigration To The United States Until The First World War. Revisiting Opportunities And Vulnerabilities”, în Journal for the Study of Religious and Ideologies, vol.11, issue 32 (Summer 2012): p. 261.
  11. ^ „Romanian-American Community”. Embassy of Romania in Washington DC. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The Romanians in America, 1748-1974: a chronology & factbook, Vladimir Wertsman, Editura Oceana Publications, 1975
  • Romanians in the United States and Canada: a guide to ancestry and heritage research, Vladimir Wertsman, Editura HeritageQuest, 2002
  • History of the "United Romanian Society", Eugene S. Raica, Alexandru T. Nemoianu, Editura The Society, 1995
  • Who's Who in Romanian America, Șerban Andronescu, Editura Andronescu-Wyndill
  • Întâlnirile de vineri: istoria unui deceniu de cultură română în Statele Unite, Aurel Sasu, Carmina Popescu, Editura Eikon, Cluj, 2005 - recenzie
  • Comunitățile românești din Statele Unite și Canada, Aurel Sasu, Editura Limes, 2003
  • Averile românilor americani: de la legendă la adevăr, Vasile Șelaru, Editura Arania, 1995
  • Cuvinte despre români-americani, Volume 2, Alexandru T. Nemoianu, Editura Clusium, 1997
  • Românii în cele două americi: o experiențâ etnică și istorică, Radu Toma, Editura Globus
  • Merem la America: începuturile comunității românești în America, Anca Hartular, Editura Fundației Culturale Române, 1996
  • "România", de la New York la Los Angeles, Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, Editura Nemira, 1997
  • Tărâmuri: între Banat și America, Alexandru T. Nemoianu, Editura Limes, 2003
  • Emigrația română din lumea anglo-saxonă, Valeriu Florin Dobrinescu, Editura Institutul European, 1993

Legături externe[modificare | modificare sursă]