Românii din Bulgaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În Bulgaria, comunitatea românească este întâlnită în partea de nord-vest, în regiunile Vidin, Vrața și Plevna. Românii din Bulgaria nu sunt recunoscuți ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic, neavând astfel dreptul la educație în limba lor în școli de stat.

Structura etnică a Bulgariei conform recensămâtului din 1892
Harta etnică a Peninsulei Balcanice din 1898
Cucerirea redutei de la Griviţa de către trupele române

Istoria românilor din Bulgaria[modificare | modificare sursă]

După retragerea romanilor din Dacia au fost create două provincii: Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea pe teritoriul de astăzi al Serbiei și Bulgariei. Dacii din aceste provincii dar și din alte teritorii trace au fost romanizați în același timp cu dacii din Dacia propriu-zisă. Latinofonii erau numiți vlahi de către bizantini și slavi. O parte a populației latinofone a fost împinsă de migrația slavilor și a ungurilor mai spre sud unde au ajuns a fi cunoscuți ca vlahi sau aromâni. Ana Comnena a scris în Alexiada că "dacii" trăiau pe pantele de nord ale munților Haemus iar macedonenii pe pantele de sud [1] Vlahii sau românii din Bulgaria au cunoscut cea mai mare afirmare în timpul statului Vlaho-Bulgar condus de vlahii din familia Asen, care locuiau în zona munților Haemus. Astăzi vlahii sau românii trăiesc în grupuri mai mari în valea Timocului, valea Dunării și în partea nordică a munților Balcani. Aromânii din Bulgaria trăiesc în partea sudică, în zone montane. Pe valea Dunării s-au remarcat atât trecerea unor grupuri mici de bulgari spre nordul Dunării cât și trecerea unor grupuri de români spre sudul Dunării ca urmare a unor evenimente economice sau militare locale.

Monumentul de la Smârdan[modificare | modificare sursă]

A fost inaugurat la 20 de ani de la Războiul de Independență, în 1897, în prezența oficialităților și veteranilor de război români. A fost distrus 16 ani mai târziu de naționaliștii bulgari, după al II-lea Război Balcanic și Pacea de la București. Monumentul era din bronz și purta numele unei eroine române, Marița, voluntara care a făcut parte dintr-un grup de 37 tinere fete din Bregova, Gânzova și alte localități românești din jurul Smârdanului. Lor li se dăduse în grijă, de către generalul Nicolae Haralambie, o parte din serviciul sanitar și distribuirea apei și hranei soldaților din tranșee. Marița, în vârstă de 15 ani, a fost prima dintre cele 5 victime căzute la Smârdan, ea fiind rănită mortal.

Cimitire militare românești din Bulgaria[modificare | modificare sursă]

Date statistice[modificare | modificare sursă]

 
Year
Vorbitori
de limba română
Numărați ca
români
1881 49,070  
1887 75,235  
1905 89,847 79,910
1910 96,502 81,272
1920 75,065 66,944
1926 83,746 69,080
1934   16,504
1938   1,511
2001 10,566 1,088

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dinu Barbu - "Călătorie în Țara Românilor", Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 2009

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anna Comnena, The Alexiad, English translation: Elisabeth Dawes, London, 1928, p.253