Erik Hansen
| Erik Oskar Hansen | |
 Generalul Erik Hansen (1941) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Hamburg, Imperiul German |
| Decedat | (77 de ani) Hamburg, RFG |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| A luptat pentru | .svg){kind=small} Imperiul German (1907-1918) Republica de la Weimar (1918-1933).svg){kind=small} Germania Nazistă (1933-1945) |
| Ramura | Armata germană |
| Ani de serviciu | 1907-1945 |
| Gradul | General der Kavallerie |
| Unitatea | Divizia IV Infanterie Divizia XIV Panzer Corpul de Armată LIV |
| Bătălii / Războaie | Primul război mondial Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea de Cavaler a Crucii de Fier |
Modifică date / text  | |
Erik Oskar Hansen (n. , Hamburg, Imperiul German – d. , Hamburg, RFG) a fost un ofițer german, apoi general de cavalerie în cel de-al Doilea Război Mondial și comandant al Misiunii Militare Germane în România.
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
Hansen a intrat la 1 octombrie 1907 în Regimentul de dragoni „Regele Carol I al României” (1. Hannoversches) nr. 9 unde a rămas până în 1916. În timpul Primului Război Mondial a activat ca adjutant de regiment și a fost avansat la gradul de Rittmeister (echivalent cu cel de căpitan). Din februarie 1917 și până la sfârșitul războiului a îndeplinit diferite poziții în Statul Major.
El a fost apoi transferat în Reichswehr și avansat până în 1932 la gradul de locotenent colonel. Printre altele, el a activat ca ofițer în Statul Major al Diviziei I Cavalerie și ca profesor la Școala de Cavalerie de la Hanovra. În 1931 a fost numit prim-ofițer de stat major în Divizia I Cavalerie.
După preluarea puterii de către naziști, el a fost promovat la gradele de colonel în 1934, general-maior în 1937 și general-locotenent în 1939. La sfârșitul anului 1938, Hansen a devenit comandant al Diviziei IV Infanterie a Wehrmachtului, care a participat la campaniile din Polonia și Franța.
În octombrie 1940, Hansen a devenit șef al Misiunii Militare Germane în România. La scurt timp, el a fost promovat la gradul de general de cavalerie. A condus Corpul de Armată LIV în războiul împotriva Uniunii Sovietice până în ianuarie 1943. Corpul său a făcut parte din Grupul de Armate Sud (care acționa în Crimeea) și din Grupul de Armate Nord de la Leningrad. A fost decorat pe 22 august 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru modul strălucit cum a condus operațiunile unui Corp de Armată german, care în colaborare cu forțele române a cucerit Chișinăul, cetatea românismului din Basarabia, precum și pentru bravura de care a dat personal dovadă pe câmpul de bătălie”.[1]
La 20 ianuarie 1943 a fost numit din nou șef al Misiunii Militare Germane în România. În această poziție, el a devenit prizonier al Armatei Sovietice la 26 august 1944, fiind eliberat abia la 10 octombrie 1955.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Crucea de Fier (1914), clasa a II-a și I[2]
- Crucea Hanseatică a Hamburgului[2]
- Crucea de onoare a Războiului Mondial 1914/1918
- Medalia Anschluss-ului
- Medalia Sudetenland
- Crucea de Fier cu barete clasa a II-a și I
- Insigna Crimeea
- Medalia Frontului Răsăritean
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III-a (22 august 1941)[1]- Ordinul Mihai Viteazul - clasa a II-a (29 iulie 1942)
- Crucea Germană de aur (19 septembrie 1942)[3]
- Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (4 septembrie 1941)[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Decretul Regal nr. 2.355 bis din 22 august 1941 pentru conferirea Ordinului Militar „Mihai Viteazul” cl. III, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 206 din 1 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.116.
- ^ a b Rangliste des Deutschen Reichsheeres, Hrsg.: Reichswehrministerium, Mittler & Sohn Verlag, Berlin 1930, p. 123.
- ^ a b Veit Scherzer: Die Ritterkreuzträger 1939-1945, Scherzers Militaer-Verlag, Ranis/Jena 2007, ISBN 978-3-938845-17-2, p. 365.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Dermot Bradley, Karl-Friedrich Hildebrand, Markus Brockmann: Die Generale des Heeres 1921-1945, Band 5 v. Haack-Hitzfeld, Biblio Verlag, Osnabrück 1999, ISBN 3-7648-2422-0, p. 105-106
- de Fellgiebel, Walther-Peer (2000). Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945. Friedburg, Allemagne: Podzun-Pallas. ISBN 3-7909-0284-5.
- de Scherzer, Veit (2007). Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives. Jena, Allemagne: Scherzers Miltaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- General der Kavallerie Erik Hansen. Axis Biographical Research. Actualizat la 2010-03-02. (englisch)
- en Erik-Oskar Hansen sur TracesOfWar.com
- de Erik-Oskar Hansen sur Lexikon der Wehrmacht
- de Erik-Oskar Hansen sur Ritterkreuztraeger 1939–1945
| Control de autoritate |
|  |
|---|