Casa de Filme 5
| Casa de Filme 5 | |
 | |
| Gen | studio de filme |
|---|---|
| Fondată | 1972 |
| Desființată | 1989 |
| Țara | .svg){kind=small} R.S. România |
| Oameni cheie | Dumitru Fernoagă |
| Industrie | cinematografie |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
| Case de Filme din RSR |
|---|
|
|
Casa de filme nr. 5,[1] ortografiată, de asemenea, Casa de Filme 5 și Casa de Filme Cinci, a fost un studio românesc de film specializat în general în realizarea de filme cu subiect istoric și de coproducții internaționale.[1][2]
El a fost cel mai prolific dintre cele patru studiouri românești de film care au funcționat în anii 1970-1980, producând până în 1980 un număr de 41 de filme (în timp ce Casa de Filme 1 a produs 24 de filme, Casa de Filme 3 - 26 de filme și Casa de Filme 4 - 31 de filme) și remarcându-se prin succesul comercial și prin calitatea ideologică a producțiilor, ceea ce a determinat păstrarea unei conduceri stabile.[1] Printre cele mai cunoscute filme produse au fost Păcală (1974), Nemuritorii (1974), Cantemir (1975), Pintea (1976), Burebista (1980), primele cinci filme din seria Mărgelatu (1980-1986), De ce trag clopotele, Mitică? (1981) și Mircea (1989).
Casa de Filme 5 a fost condusă de directorul Dumitru Fernoagă (1972-1989).[1][2]
Filme realizate (selecție)[modificare | modificare sursă]
Filme în ordine cronologică realizate de Casa de Filme 5:
- Ultimul cartuș (1973)
- Aventurile lui Babușcă (1973)
- Dragostea începe vineri (1973)
- Păcală (1974)
- Nemuritorii (1974)
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Pe aici nu se trece (1975)
- Comedie fantastică (1975)
- Cantemir (1975)
- Mușchetarul român (1975)
- Mastodontul (1975)
- Patima (1975)
- Osînda (1976)
- Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
- Pintea (1976)
- Tufă de Veneția (1977)
- Accident (1977)
- Cuibul salamandrelor (1977)
- Împușcături sub clar de lună (1977)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Septembrie (1978)
- Aurel Vlaicu (1978)
- Audiența (1979)
- Clipa (1979)
- Jachetele galbene (1979)
- Vlad Țepeș (1979)
- Între oglinzi paralele (1979)
- Brațele Afroditei (1979)
- Vis de ianuarie (1979)
- Rug și flacără (1980)
- Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980)
- Drumul oaselor (1980)
- Mireasa din tren (1980)
- Burebista (1980)
- Vînătoarea de vulpi (1980)
- La răscrucea marilor furtuni (1980)
- Munții în flăcări (1980)
- Capcana mercenarilor (1981)
- Ana și „hoțul” (1981)
- Întoarcere la dragostea dintîi... (1981)
- Maria Mirabela (1981)
- Saltimbancii (1981)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
- Trandafirul galben (1982)
- Prea tineri pentru riduri (1982)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982)
- Comoara (1983)
- Plecarea Vlașinilor (1983)
- Misterele Bucureștilor (1983)
- Dragostea și revoluția (1983)
- Fram (miniserial TV, 1983)
- Un petic de cer (1984)
- Galax (1984)
- Întoarcerea Vlașinilor (1984)
- Salutări de la Agigea (1984)
- Emisia continuă (1984)
- Zbor periculos (1984)
- Rămășagul (1985)
- Masca de argint (1985)
- Promisiuni (1985)
- Domnișoara Aurica (1985)
- Marele premiu (1985)
- Ziua Z (1985)
- Noi, cei din linia întîi (1986)
- Trenul de aur (1986)
- Colierul de turcoaze (1986)
- O zi la București (1987)
- Cucoana Chirița (1987)
- Secretul lui Nemesis (1987)
- Cetatea ascunsă (1987)
- Cale liberă (1987)
- Iacob (1988)
- Zîmbet de Soare (1988)
- Egreta de fildeș (1988)
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Chirița în Iași (1988)
- Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
- O vară cu Mara (1989)
- Maria și marea (1989)
- Mircea (1989)
- Enigmele se explică în zori (1989)
- Taina jocului de cuburi (1990)
- Drumeț în calea lupilor (1990)
- Coroana de foc (1990)
- Marea sfidare (1990)
- Campioana (1991)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Aurelia Vasile, Le cinéma roumain pendant la période communiste: représentations de l’histoire nationale, teză de doctorat în istorie elaborată sub îndrumarea prof. Lucian Boia (Universitatea București) și Serge Wolikow (Université de Bourgogne) și susținută la 24 martie 2011, p. 233.
- ^ a b Mihai Duță, „Difuzarea : o verigă esențială în destinul unui film. Casa de filme 5 și 3 direcții principale : filmul istoric, coproducțiile și recordurile de încasări”, în Cinema, nr. 4, aprilie 1980, p. 20.
Legături externe[modificare | modificare sursă]