Cristian Tudor Popescu
| Cristian Tudor Popescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (66 de ani) București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România  |
| Religie | nici una (ateu) |
| Ocupație | scriitor, gazetar, filmolog, comentator de tenis, sportiv, inginer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Universitatea Politehnica din București |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | Literatura română contemporană 1987 - prezent |
| Operă de debut | Planetarium - 1987 |
Modifică date / text  | |
Cristian Tudor Popescu (n. 1 octombrie 1956, București) este un inginer român care s-a făcut remarcat, după 1989, ca scriitor, filmolog, jurnalist la ziarul "Adevărul". A fost director fondator al ziarului "Gândul", după ce în 2005 a plecat de la "Adevărul", împreună cu o parte din redacție. Are un doctorat în cinematografie, cu o teză pe tema propagandei și manipulării în filmul românesc.[necesită citare] Jurnalistica sa e caracterizată de o înaltă plasticitate a limbajului, precum și de exprimarea de judecăți tăioase, inechivoce și pesimiste.[1] [sursa nu confirmă]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Cristian Tudor Popescu s-a născut la data de 1 octombrie 1956 în orașul București. A absolvit în anul 1981 Facultatea de Automatică și Calculatoare din București, obținând diploma de inginer.
Numele său real este Cristian Popescu, însă și-a adăugat prenumele tatălui, Tudor, datorită unei înțelegeri cu poetul Cristian Popescu care presupunea ca primul dintre cei doi care va publica un text să își păstreze numele, iar celălalt să facă o schimbare care să îi deosebească.[2]
Din anul 1991 este angajat al cotidianului Adevărul, ca redactor șef adjunct (1991-1996) și apoi ca redactor-șef (1996-2005). De asemenea, a fost redactor-șef al săptămânalului Adevărul literar și artistic (1992-2005). În anul 2005, demisionează de la cotidianul Adevărul alături de alți 81 de jurnaliști și, împreună cu Mircea Dinescu, fondează ziarul Gândul.[3]
A avut numeroase apariții în mass-media, îndeosebi în cadrul unor talk-show-uri, fiind invitat permanent la emisiunile televizate Cap și Pajură (social-politic), împreună cu Emil Hurezeanu și CineTePrinde (în calitate de cinefil).
Declarat, pe baza sondajelor de opinie, de 4 ori consecutiv ziaristul și analistul politic nr. 1 al României, în anii 2005, 2006, 2007, 2008.[4]. Deținător al premiului european pentru jurnalism al Fundației ZEIT-Stiftung, în valoare de 10.000 euro, în anul 2002.[5]. Distins cu Ordine dei Giornalisti, înmânat de președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, în decembrie 2004.[6].
În 2014, Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a hotărât în unanimitate amendarea lui Cristian Tudor Popescu cu 2.000 de lei pentru discriminarea romilor într-un articol din ziarul "Gândul". Fragmentul din ziar suna așa: „Astă toamnă am participat la Paris la o întâlnire internațională. Cea mai neplăcută situație de care m-am lovit a fost confundarea, voită sau nu, a țiganilor autori de infracțiuni pe bandă rulantă în Franța cu români. M-am străduit cât am putut să explic că acești țigani hoți, cerșetori, criminali, nu au legătură cu românii. Că au o cultură internațională a fărădelegii, proprie etniei lor, căreia trebuie să-i facă față întreaga Europă, nu România de una singură.” CNCD a decis că respectivul fragment „reprezintă discriminare și încalcă dreptul la demnitate al persoanei, conform art. 2, alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/ 2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.[7] Replica lui Cristian Tudor Popescu, în editorialul Pot să votez un țigan la președinția României, din Gândul, 7 august 2014.[8]
Pe 30 iulie 2015, Cristian Tudor Popescu și-a anunțat demisia de la ziarul online Gândul, unde ocupa funcția de editorialist.[9]
Un pasionat de tenis și de filme, Cristian Tudor Popescu publică adesea cronici dedicate ambelor domenii.
Clubul Român de Presă[modificare | modificare sursă]
În martie 2003, după decesul lui Dumitru Tinu, este ales președinte al Clubului Român de Presă, demisionând din această funcție în noiembrie 2006, pe motiv că „ziariștii au devenit, în prea mare măsură, niște mercenari”.[10][11]
În februarie 2007, Cristian Tudor Popescu a candidat la aceeași funcție pentru încă un an și a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotrivă și 8 abțineri.[12]
La data de 12 ianuarie 2008, Cristian Tudor Popescu a demisionat din funcția de director al cotidianului „Gândul”, însă a rămas editorialist al publicației[13][14].
Comentator politic[modificare | modificare sursă]
Activitatea de jurnalist s-a suprapus cu cea de comentator politic. În prezent este comentator politic la postul de radio Europa FM .
Autor SF[modificare | modificare sursă]
Înainte de a fi devenit un ziarist recunoscut, el s-a remarcat ca autor de proză științifico-fantastică.
Filmolog[modificare | modificare sursă]
Cristian Tudor Popescu este filmolog, doctor în cinematografie [necesită citare]} al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, unde a susținut un curs de Tehnici de Manipulare și Propagandă în Cinematografie și Televiziune.[15] [sursa nu confirmă]
Comentator sportiv de tenis[modificare | modificare sursă]
Este un comentator sportiv de tenis. A analizat revenirea antrenorului Daren Cahill in echipa Simonei Halep. Totodată a criticat festivismul produs de Ion Țiriac pentru Simona pe Arena Națională după Wimbledon.
Afilieri[modificare | modificare sursă]
- Membru al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN).
Operă[modificare | modificare sursă]
Bibliografie selectivă[modificare | modificare sursă]
- 1987 -- Planetarium, Editura Albatros - Premiul Congresului European de science fiction, Montpellier, Franța
- 1991 -- Vremea mânzului sec, Editura Cartea Românească; ediția a doua, 1998, Editura Polirom
- 1993 -- Imperiul oglinzilor strâmbe, Societatea Adevărul - antologie de literatură științifico-fantastică
- 1997 -- Copiii fiarei (DU Style); ediția a doua, 1998, Editura Polirom
- 1998 -- Timp mort, Editura Polirom
- 2000 -- Omohom - ficțiuni speculative, Editura Polirom
- 2000 -- România abțibild, Editura Polirom
- 2001 -- Un cadavru umplut cu ziare, Editura Polirom
- 2004 -- Nobelul românesc, Editura Polirom
- 2004 -- Sportul minții, Editura Humanitas[16]
- 2004 -- Libertatea urii, Editura Polirom
- 2005 -- Trigrama Shakespeare – Ficțiuni speculative
- 2007 -- Luxul mortii - Editura Polirom
- 2009 -- Cuvinte rare - Editura Polirom[17]
- 2011 -- Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989) - Editura Polirom [18][19] — Premiul Academic al Uniunii Cineaștilor din România, pe anul 2011.[20]
- 2013 -- Filmar - Editura Polirom [21][22]
- 2016 -- Viața și Opera, Editura Polirom
Volume colective[modificare | modificare sursă]
- Răcani, pifani și veterani. Cum ne-am petrecut armata, coord. de Radu Paraschivescu - Radu Paraschivescu, Radu Naum, Adrian Georgescu, Cristian Tudor Popescu, Radu Cosașu, Traian Ungureanu, Șerban Foarță, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan C. Mihăilescu, Cătălin Ștefănescu, Tudor Octavian; Ed. Humanitas, 2008;
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Stanislaw Lem - Edificiul nebuniei absolute, Editura Univers, 1995
Cărți audio[modificare | modificare sursă]
Doar vocea aparține lui Cristian Tudor Popescu, el nefiind autorul acestor cărți.
- 2008 -- Charles Seife, Zero. Biografia unei idei periculoase (Matematica de la zero. Fizica lui zero) - Editura Humanitas[23]
Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]
„Gazetarul acesta este mai înainte de toate, un scriitor. Un condei absolut extraordinar, unul dintre cele mai puternice condeie literare din ultimul deceniu.”
Amenzi[modificare | modificare sursă]
C.T. Popescu a fost amendat cu 5.000 lei de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru încălcarea dreptului la demnitate, în urma unui articol publicat pe 28 octombrie 2020. S-a avut în vedere jignirea patriarhului Daniel.[24]
În anul 2018, C.T. Popescu a fost amendat cu 1.000 lei de CNCD, pentru hărțuire și încălcarea dreptului la demnitate. El a comparat-o pe Viorica Dăncilă cu un pavian cu mantie.[25]
În anul 2014, jurnalistul a fost amendat cu 2.000 lei de CNCD, pentru discriminarea rromilor.[26]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Cristian Tudor Popescu: Răspunsul dlui Titu Maiorescu la răspunsurile dlui Ioan Aurel Pop, Republica, 15 aprilie 2018 (accesat la 22 aprilie 2018)
- ^ „Cristian Tudor Popescu - 100% - 19.12.2009”. . Accesat în .
- ^ C.T. Popescu a pierdut Adevarul, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 261, martie 2005, accesat la 30 ianuarie 2014
- ^ Zece pentru România - Jurnaliști - YouTube
- ^ Zeitungen aus Osteuropa im Kaisersaal ausgezeichnet - Kultur & Live - Hamburger Abendblatt
- ^ „Gazzettino Romeno”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ CNCD: Cristian Tudor Popescu, amendat cu 2.000 de lei pentru discriminarea romilor – AGERPRES
- ^ Cristian Tudor Popescu. „Pot să votez un țigan la președinția României”. Accesat în .
- ^ Gestul care ZGUDUIE presa românească: Cristian Tudor Popescu a demisionat de la Gândul. „Nu voi colabora cu alte ziare. GÂNDUL a fost ultimul”, 30 iulie 2015, Anca Simionescu, Evenimentul zilei, accesat la 6 ianuarie 2016
- ^ Cristian Tudor Popescu a demisionat din Clubul Român de Presă hotnews.ro
- ^ CTP, învins de "mercenarii" miliardarului Dinu Patriciu, 21 noiembrie 2006, evz.ro, accesat la 18 iulie 2011
- ^ Cotidianul
- ^ Cristian Tudor Popescu demisionează de la conducerea cotidianului "Gândul", 13 ian 2008, mediafax.ro, accesat la 12 decembrie 2011
- ^ Marile schimbări din media în 2008, 27 decembrie 2008, Iulian Comanescu, evz.ro, accesat la 12 decembrie 2011
- ^ Cristian Tudor Popescu - "proful tare" de la Facultatea de Film, 9 mai 2009, Gândul, accesat la 27 martie 2013
- ^ Sportul mintii | Humanitas
- ^ CRONICA LITERARA/ Pe teren cu Cristian Tudor Popescu, 6 ianuarie 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
- ^ Cartea neagră a filmului comunist (ARTICOL INTEGRAL)[nefuncțională], 12 ianuarie 2012, Gabriela Lupu, România liberă, accesat la 2 februarie 2014
- ^ C.T. Popescu își va lansa volumul "Filmul surd în România mută", pe 26 noiembrie, la Gaudeamus, 20 noiembrie 2011, Cerban Madalina Georgiana, Gândul, accesat la 27 martie 2013
- ^ Ion Popescu Gopo, omagiat de Uniunea Cineaștilor din România – AGERPRES[nefuncțională]
- ^ Filmar. O alta fata a lui Cristian Tudor Popescu | Ziarul Metropolis
- ^ Cristian Tudor Popescu lansează „Filmar“, un volum la granița dintre literatură și cinema, 15 noiembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
- ^ Zero. Biografia unei idei periculoase | Humanitas
- ^ AGERPRES, Cristian Tudor Popescu şi Oreste Teodorescu - amendaţi de CNCD, www.agerpres.ro
- ^ Departamentul Social - Mediafax (), C.T. Popescu şi Cosmin Prelipceanu, amendaţi de CNCD pentru afirmaţii referitoare la Viorica Dăncilă, Mediafax.ro
- ^ Cristian Tudor Popescu, amendat pentru discriminarea romilor. Ce spune jurnalistul, România Liberă,
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- În 1990, CTP lăuda faptele de vitejie ale minerilor, Evenimentul zilei, , arhivat din original la
Interviuri
- CTP: „Mă retrag, dar nu mâine”, 4 ianuarie 2006, Evenimentul zilei
- Cristian Tudor Popescu: „M-a durut ajutorul dat lui Iliescu“, 22 mai 2010, Adevărul
- Cristian Tudor Popescu: „Revoluția din ’89 a fost comunistă“, 21 mai 2010, Adevărul
- Cristian Tudor Popescu: „În '90, Ion Iliescu însemna ceva pentru mine", 20 mai 2010, Cristian Delcea, Mihai Voinea, Adevărul
- AUDIO Cristian Tudor Popescu, jurnalist: „La chimie am trecut pentru că jucam handbal“, 17 iulie 2011, Carmen Constantin, Adevărul
- VIDEO Cristian Tudor Popescu: „Am plâns la King Kong”, 18 noiembrie 2010, Andrei Crăciun, Cristian Delcea, Adevărul
- Cristian Tudor Popescu: In Romania, pana si apocalipsa o sa-si franga gatul Arhivat în , la Wayback Machine., 21 decembrie 2012, Mediafax, Revista Tango
Dialoguri
- Adrian Păunescu de vorbă cu Cristian Tudor Popescu despre Mihai Eminescu, Corneliu Coposu, literatură și viață, 10 noiembrie 2010, Gândul