Luptele de la Cicârlău, Giurtelecu Hododului, Țigani și Ciucea din 15-16 aprilie 1919

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Luptele de la Cicârlău, Giurtelecu Hododului, Țigani și Ciucea din 15-16 aprilie 1919
Parte a Operațiilor militare pentru apărarea Marii Uniri

Informații generale
Perioadă 15-16 aprilie 1919
Loc Cicârlău
Ardusat
Giurtelecu Hododului
Țigani (Crișeni)
Ciucea
Rezultat Respingerea atacurilor armatei maghiare de către armata română
Casus belli Acțiune de provocare
Modificări teritoriale Statu quo
Beligeranți
Red flag.svg Republica Sovietică Ungară România Regatul României

Luptele de la Cicârlău, Giurtelecu Hododului, Țigani și Ciucea din 15-16 aprilie 1919 au reprezentat un complex de acțiuni militare de luptă de nivel tactic de intensitate deosebită, care au opus în zilele de 15-16 aprilie 1919 pe valea Someșului la Cicârlău, la Giurtelecu Hododului, la Țigani și pe valea Crișului Repede la Ciucea, trupe maghiare atacatoare celor românești, aflate în defensivă.[1] Respectivele lupte – al căror rezultat final a fost favorabil trupelor române – au precedat cu puțin timp înainte Ofensiva Armatei României din aprilie 1919[2] și s-au desfășurat la sfârșitul perioadei de ocupare a celui de-al treilea aliniament al liniei de demarcație din Transilvania.

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Atacurile s-au produs în sectoare diferite ale frontului asupra posturilor românești înaintate[1] din sectoarele diviziilor 2 Cavalerie (respectiv a Brigăzii 3 Roșiori[3] la Cicârlău), 7 Infanterie (Giurtelecu Hododului și Țigani) și 6 Infanterie (Ciucea).[4]

Ele au fost declanșate în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919. După o prealabilă pregătire de artilerie, posturile românești situate la nord-vest de Cicârlău au fost inițial respinse. După intervenția rezervelor locale, aceste posturi și-au reocupat poziția. Atacurile pe aliniamentul Cicârlău – Ardusat au continuat și în ziua de 16 aprilie, dar au fost și acestea respinse. Tot în cursul nopți de 15 spre 16 aprilie, au fost atacate și posturile din zonele Giurtelecul Hododului, Țigani și cele situate la nord de Ciucea.[3] Ca urmare a lor, au intervenit în luptă rezervele de sector. Pozițiile trupelor române au fost astfel menținute.[2]

Caracter[modificare | modificare sursă]

Atacurile respective nu pot fi încadrate într-o acțiune ofensivă a trupelor ungare ci într-una de provocare. De asemenea, nu există – din punct de vedere istoric – probe temeinice care să susțină punctul de vedere conform căruia, ofensiva ulterioară a trupelor române declanșată la 16 aprilie 1919 a fost de fapt o contraofensivă, respectiv o replică dată atacurilor maghiare din zilele de 15-16 aprilie. Cu toate acestea, atacurile ungare menționate au putut oferi totuși o motivație armatei române pentru acțiunea ofensivă,[1] care acțiune a fost pregătită însă anterior de desfășurarea respectivelor acte de agresiune militară maghiară.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Știrban, Marcel; Iancu, Gheorghe; Țepelea, Ioan; Racovițan, Mihai; Cap. IV Unirea și desăvârșirea statului național unitar în Istoria României. Transilvania, Vol. II; Ed. Gheorghe Barițiu; Cluj-Napoca; 1997; pp. 617-840; p. 147 PDF; accesat la 18 iulie 2018
  2. ^ a b Istoria războiului ..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 424
  3. ^ a b Mărdărescu, Gheorghe; Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920); Ed. Cartea Românească S. A.; București; 1922; p. 42
  4. ^ Istoria războiului ..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 425
  5. ^ Istoria războiului ..., vol. II, Kirițescu, 1989, p. 423

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]