Principiul Goldilocks

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Principiul Goldilocks afirmă că ceva trebuie să se încadreze în anumite limite, în opoziție cu atingerea extremelor. Este folosit, de exemplu, în ipoteza Pământului rar pentru a se afirma că o planetă trebuie să fie nici prea departe nici prea aproape de soare pentru a susține viața[1]. Fiecare extremă ar putea duce la incapacitatea planetei de a susține viața. O astfel de planeta este numită planetă Goldilocks[2][3].

Principiul Goldilocks provine dintr-o poveste pentru copii Goldilocks și cei trei urși în care o fetiță găsește o casă cu trei urși. Fiecare urs are diferite lucruri, cum ar fi alimente, paturi, etc. După ce a testat pe fiecare dintre cei trei, Goldilocks a stabilit că unul a avut întotdeauna prea multe lucruri într-un singură extremă (prea calde, prea mari, etc. ), unul în cealaltă extremă (prea reci, prea mici, etc. ), iar unul a avut lucruri exact cum trebuie[4].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „The Goldilocks Principle: A Model of Atmospheric Gases”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Muir, Hazel (). 'Goldilocks' planet may be just right for life”. New Scientist. Accesat în . 
  3. ^ „The Goldilocks Planet”. BBC Radio 4. . Accesat în . 
  4. ^ Povestea lui Goldilocks

Legături externe[modificare | modificare sursă]