First Folio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
First Folio
Volume
The tragedie of Romeo and Juliet[*][[The tragedie of Romeo and Juliet (section from a 1623 book)|​]]
The tragedie of Hamlet, Prince of Denmarke[*][[The tragedie of Hamlet, Prince of Denmarke (edition from the 1910 Methuen facsimile of the First Folio)|​]]
Macbeth[*][[Macbeth (section of a 1623 book)|​]]
The tragedie of King Lear[*][[The tragedie of King Lear (section of a 1623 book)|​]]
The tragedie of Cymbeline[*][[The tragedie of Cymbeline (section of a 1623 book)|​]]
Informații generale
AutorWilliam Shakespeare
GenTeatrul renascentist englez
Ediția originală
Titlu original
Mr. William Shakespeares Comedies, Histories, & Tragedies
First Folio
LimbaLimba engleză modernă timpurie
EditurăEdward Blount and William and Isaac Jaggard
Coperta deMartin Droeshout
Țara primei aparițiiAnglia Anglia
Data primei apariții1623
Număr de paginicirca 900
OCLC31083701

First Folio este referirea prescurtată la prima ediție (cea princeps, dar și a tipăriturilor ulterioare ale aceleiași „șarje”) a pieselor dramaturgului englez William Shakespeare, apărută în 1623, la șapte ani după moartea Marelui Bard.

Mr. William Shakespeare's Comedies, Histories, & Tragedies, în română, Comediile, dramele istorice și tragediile domnului William Shakespeare, este titlul complet al acestei prime colecții (extinsă și aproape completă) a pieselor scriitorului William Shakespeare.

Expresia First Folio este folosită frecvent de criticii moderni ai operelor sale, deși, în varii contexte, termenul first folio se poate folosi și pentru alți scriitori englezi, așa cum sunt Ben Jonson (Ben Jonson folios1616) ori prima tipăritură (Beaumont and Fletcher folios1647) a scriitorilor Francis Beaumont și John Fletcher, dramaturgi englezi ai epocii Teatrului Renașterii engleze (1558 - 1642), considerați întemeietorii comediei de intrigă în Anglia.

Tipărită în format folio și având 36 de piese (a se compara cu en lista pieselor lui Shakespeare), a fost îngrijită de colegii lui William Shakespeare John Heminges și Henry Condell. Edița a fost dedicată „incomparabilei perechi de frați" (conform originalului, "incomparable pair of brethren") William Herbert, al 3-lea Duce de Pembroke și fratelui său Philip Herbert, Duce de Montgomery (ulterior al 4-lea Duce de Pembroke), care au fost cei doi „mecena” ai ediției.

Deși 18 din piesele shakespeariene fuseseră publicate anterior în quarto, înainte de 1623, ediția First Folio este categoric singurul text de bază pentru circa 20 de piese și o sursă valoroasă de texte comparate pentru multe din piesele publicate anterior. Ediția Folio include toate piesele larg considerate aparținând efectiv lui Shakespeare cu excepția a patru piese, Pericle, Prinț al Tironului, Cei doi nobili veri (Two Noble Kinsmen) si alte două piese pierdute, Cardenio (History of Cardenio, de fapt, Istoria lui Cardenio) și Love's Labour's Won, (Câștigul chinurilor dragostei – prin comparație cu Zadarnicele chinuri ale dragostei - Love's Labour's Won).

Datorită staturii speciale a scriitorului William Shakespeare în cultura de limbă engleză, The First Folio este considerată una dintre cele mai importante și influente cărți publicate vreodată în limba engleză.[2]

Considerații în epocă[modificare | modificare sursă]

Poets' Corner, cu memorialul lui Shakespeare, realizat de William Kent în 1740, în centru

La 23 aprilie 1616,[a] William Shakespeare a decedat în locul său natal, Stratford-upon-Avon, și a fost îngropat în biserica Sfintei Treimi din Stratford-upon-Avon două zile mai târziu.

După o lungă carieră ca actor, autor dramatic și acționar în compania de teatru Lord Chamberlain's Men (ulterior numită King's Men, între 1585–1590 [b] și, din nou, între 1610–1613),[c] Bardul devenise suficient de bine situat financiar, fiind printre cei mai cunoscuți și apreciați dramaturgi englezi, atât pe scenă, cât și în/prin piesele publicate.[12][d] Oricum, reputația sa nu ajunsese la nivelul suprem de astăzi, ca fiind cel mai mare scriitor al limbii engleze și dramaturgul de ne-egalat al întregii lumi.[13][14][15]

Un monument funerar în biserica Sfintei Treimi (The Holy Trinity Church) fusese comandat, probabil de Susanna Hall, fata sa cea mai mare, și apoi instalat în cimitirul bisericii, cel mai probabil înainte de 1617–1618, dar un monument în Colțul poeților din interiorul catedralei Westminster Abbey, nu a fost ridicat în cinstea sa decât în 1740.[16]

Poetul William Basse scrisese un poet-elegie, în perioada 1618–1620, comemorându-l pe Marele Bard, dar nimic despre sănătatea sa nu „transpirase” nici în corespondența sa diplomatică nici în publicațiile culturale de pe continent. Ducele William Herbert, care ocupase în acea perioadă poziția de Lord Chamberlain, având, de asemenea, autoritate asupra companiei teatrale en King's Men, fiind superiorul lui Shakespeare, în calitatea sa de Groom of the Chamber, nu a făcut nicio remarcă despre decesul său.[17][18]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dates follow the Julian calendar, used in England throughout Shakespeare's lifespan, but with the start of the year adjusted to 1 January (see Old Style and New Style dates). Under the Gregorian calendar, adopted in Catholic countries in 1582, Shakespeare died on 3 May.[3]
  2. ^ The exact years of his London career are unknown, but biographers suggest that it may have begun any time from the mid-1580s to just before Robert Greene mentions Shakespeare in his Groats-Worth of Wit.[4][5][6]
  3. ^ There is a tradition, first recorded by Nicholas Rowe and repeated by Johnson, that Shakespeare retired to Stratford "some years before his death".[7] Retirement from all work was uncommon, however, and modern biographers generally do not accord this tradition a lot of weight.[8] But after 1610, Shakespeare wrote fewer plays, and none are attributed to him after 1613.[9] His last three plays were collaborations, probably with John Fletcher,[10] who succeeded him as the house playwright of the King's Men.[11]
  4. ^ By 1623, Shakespeare’s works had been printed in 95 editions. The closest competitors were Thomas Dekker (56), Thomas Middleton (43), and Ben Jonson (24).[12]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://en.wikisource.org/wiki/File:First_Folio,_Shakespeare_-_0003.jpg  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ The Guardian 2015.
  3. ^ Schoenbaum 1987, p. xv.
  4. ^ Wells 2006, p. 28.
  5. ^ Schoenbaum 1987, pp. 144–146.
  6. ^ Chambers 1930, p. 59.
  7. ^ Ackroyd 2006, p. 476.
  8. ^ Honan 1998, pp. 382–383.
  9. ^ Schoenbaum 1987, p. 279.
  10. ^ Honan 1998, pp. 375–378.
  11. ^ Schoenbaum 1987, p. 276.
  12. ^ a b Rasmussen 2016, p. 23.
  13. ^ Greenblatt 2005, p. 11.
  14. ^ Bevington 2002, pp. 1–3.
  15. ^ Wells 1997, p. 399.
  16. ^ Acolo unde Geoffrey Chaucer, Edmund Spenser și Francis Beaumont fuseseră înmormântați (în catedrala Westminster Abbey) și contemporani ai lui Shakespeare, precum Ben Jonson vor fi ulterior înmormântați sau memorializați.
  17. ^ Greenblatt 2016.
  18. ^ Stephen Greenblatt, într-un articol scris pentru The New York Review of Books, indică și foarte posibilul motiv, scriind, „Un mare aristocrat [precum William Herbert] nu putea, pur și simplu, să indice o legătură între [oameni cu un statut social așa de diferit] cu o asemenea non-entitate socială - un antreprenor burghez și dramaturg fără onoruri Oxbridge sau distincții de familie ... ”. (În original, "A grand aristocrat ... could [not readily] show a connection to a social nonentity — a bourgeois entrepreneur and playwright without Oxbridge honors or family distinction ... ."

Eroare la citare: Eticheta <ref> definită în <references> are atributul de grup „” care nu apare în textul anterior.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de First Folio
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de First Folio

Resurse generale[modificare | modificare sursă]

Facsimile digitale — en[modificare | modificare sursă]