Sonetele lui Shakespeare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sonetele lui Shakespeare

Titlul paginii ediției din 1609 a Sonetelor lui Shakespeare
Volume
Sonnet 66[*][[Sonnet 66 (66th of 154 by William Shakespeare)|​]]
Informații generale
AutorWilliam Shakespeare
Subiecttrecerea timpului, iubirea, frumusețea și mortalitatea
GenPoezie
Ediția originală
Titlu original
Shakespeare's Sonnets
LimbaLimba engleză modernă timpurie Modificați la Wikidata
EditurăThomas Thorpe
Țara primei aparițiiAnglia
Data primei apariții1609
Format originalQuarto
Disponibilă audio [1]
Ediția în limba română
TraducătorIon Frunzetti
EditurăTineretului
Data apariției1964
Număr de pagini105

Sonetele lui Shakespeare sunt o colecție de 154 de sonete, care discută teme precum trecerea timpului, iubirea, frumusețea și mortalitatea. Colecția a fost publicată pentru prima dată în 1609 în format "quarto".

Dedicația[modificare | modificare sursă]

Personaje[modificare | modificare sursă]

Analizate separat, personajele din sonetele lui Shakespeare sunt trei, numite "Tânăr chipeș" (Fair Youth), "Poetul rival" (Rival Poet) și "Femeia brunetă" (Dark Lady).

Teme[modificare | modificare sursă]

Stilul sonetelor a fost interpretat de mulți ca o pastișă sau o parodie a modelului sonetelor lui Petrarca. Se ilustrează,în orice caz, o reconceptualizare a petrarchismului:

  • viziunea asupra omului (surprins în jocul pasiunii);
  • relația cu societatea și condiția geniului;
  • natura, iubirea și arta - căile universale de salvare de atacul răului și al timpului.

Shakespeare exprimă ideea unei iubiri pure si statornice (sonetul 116); ceea ce nu exclude însă luciditatea, realismul, refuzul artificiilor convenționale de stil și al iluzionării voluntare (sonetul 130).

Structură[modificare | modificare sursă]

Volumul conține 154 de sonete, dintre care 138 și 144 fuseseră tipărite anterior. Aproape toate sunt alcătuite din trei strofe a câte patru versuri și un cuplet în metru iambic, cu rimă de tip abab cdcd efef gg. Adesea, în aceste cazuri, începutul celei de-a treia strofe marchează o schimbare de ton, când poetul exprimă o revelație.

Excepție fac sonetele 99, 126 și 145. Sonetul 99 are 15 versuri, 126 este alcătuit din șase cuplete, versurile sonetului 145 au măsura de 4 silabe.

Colecția este închisă cu "Jeluirea îndrăgostitei", o poezie narativă cu strofe de 47 de versuri și rimă recurentă de tip ababbcc, introdusă inițial de Geoffrey Chaucer.

Expresivitate[modificare | modificare sursă]

Primele 17 numite tradițional "sonetele procreației", sunt adresate primului personaj, Tânărul Chipeș, sfătuindu-l să se căsătorească pentru a transmite copiilor săi frumusețea sa. Other sonnets express the speaker's love for a young man; brood upon loneliness, death, and the transience of life; seem to criticise the young man for preferring a rival poet; express ambiguous feelings for the speaker's mistress; and pun on the poet's name. The final two sonnets are allegorical treatments of Greek epigrams referring to the "little love-god" Cupid.

scrise în perioada 1598 - 1601 de William Shakespeare. Complexul de idei și de sentimente care le-a dat naștere corespunde unui moment dramatic din existența poetului. Sonetele închid o pasiune de trei ani, înfățișându-ne dramatic (expoziție, complicații, peripeții, deznodământ) un mic roman de dragoste, cu trei personaje: poetul, iubita infidelă și prietenul lui, care îl înșală, luându-i iubita. Materia sonetelor este dată de momente disparate: un tablou intim, o călătorie, un bal, lamentații, reproșuri, regrete, exclamații de orgoliu sau momente de seninătate.

Origine[modificare | modificare sursă]

Publicarea[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ediția citită a Sonetelor de Anthony Qayle pe Worldcat

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Papahagi, Adrian, Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi. Sonete. Romeo și Julieta, Editura Polirom, Iași, 2020, ISBN: 978-973-46-8286-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]