Piridină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Piridină
Denumiri
Alte denumiriAzabenzol; Azină
Identificare
Număr CAS110-86-1
ChEMBLCHEMBL266158
PubChem CID1049
Informații generale
Formulă chimicăC5H5N
Aspectincolor, cu miros neplăcut
Masă molară79,042 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate0,982 g/cm3
Starea de agregarelichidă
Punct de topire-42 °C
Punct de fierbere115 °C
Solubilitatebună în apă, etanol, eter, acetonă, uleiuri
Presiune de vapori16 millimetre of mercuryi[2]  Modificați la Wikidata
Vâscozitatedinamică 0,94 poiseuille  Modificați la Wikidata
NFPA 704

3
3
0
-
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Piridina (denumire IUPAC sistematică: azabenzen; denumită și azină) este un compus heterociclic ce conține un nucleu format din șase atomi, dintre care unul este de azot, având formula chimică C5H5N. Denumirea de azabenzen provine de la faptul că poate fi considerat ca un analog de benzen în care a fost înlocuită o grupare C-H cu un atom de azot.

Este un compus lichid, incolor. Face parte din structura multor compuși chimici importanți, precum produse farmaceutice, vitamine (niacină), etc. În trecut era obținută din gudronul de cărbune, iar în prezent se sintetizează la nivel industrial aproximativ 20.000 de tone într-un an.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Nomenclatură[modificare | modificare sursă]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Reacții chimice[modificare | modificare sursă]

Piridina permite ușor introducerea grupei amino la nucleul aromatic prin încălzire cu amidură de sodiu la 1100C, rezultând aminopiridinele: 2-aminopiridină și în cantități mici 4-aminopiridină și 2,6-diaminopiridină. 2,6-Diaminopiridina devine produsul principal al reacției la 1700C și cu un ușor exces de amidură[4].

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Piridina este utilizată ca și bază (alcal) în diferite sinteze de medicamente și pesticide din chimia organică sau ca solvent și la denaturarea etanolului.

Siguranță[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „piridină”, PYRIDINE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0541.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Shimizu, S.; Watanabe, N.; Kataoka, T.; Shoji, T.; Abe, N.; Morishita, S.; Ichimura, H. (), „Pyridine and Pyridine Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a22_399 
  4. ^ Nenitescu, p.686-687

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Costin D. Nenițescu, Chimie Organică, vol. II, ediția a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1980

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de piridină