Izochinolină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Izochinolină
Identificare
Număr CAS119-65-3
ChEMBLCHEMBL12315
PubChem CID8405
Formulă chimicăC₉H₇N[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară129,058 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Punct de topire25,5 °C  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere243,25 °C  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Izochinolina (denumită și benzo[c]piridină)[3] este un compus heterociclic aromatic, fiind un izomer de structură al chinolinei. Este o benzopiridină și are foarte mulți derivați cu importanță, precum sunt compușii naturali din plante. Mulți alcaloizi naturali sunt derivați de 1-benzilizochinolină, exemple fiind morfină și papaverină. Ca parte a metabolismului secundar din plante, nucleul izochinolinic este obținut de la aminoacizi cu nucleu aromatic, pe calea acidului shikimic, mai exact de la tirozină.[4][5][6][7][8][9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Izochinolină”, ISOQUINOLINE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Izochinolină”, ISOQUINOLINE (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book). Cambridge: The Royal Society of Chemistry. . p. 212. doi:10.1039/9781849733069-FP001. ISBN 978-0-85404-182-4. 
  4. ^ Gilchrist, T.L. (1997). Heterocyclic Chemistry (3rd ed.). Essex, UK: Addison Wesley Longman.
  5. ^ Harris, J.; Pope, W.J. "isoQuinoline and the isoQuinoline-Reds" Journal of the Chemical Society (1922) volume 121, pp. 1029–1033.
  6. ^ Katritsky, A.R.; Pozharskii, A.F. (2000). Handbook of Heterocyclic Chemistry (2nd ed.). Oxford, UK: Elsevier.
  7. ^ Katritsky, A.R.; Rees, C.W.; Scriven, E.F. (Eds.). (1996). Comprehensive Heterocyclic Chemistry II: A Review of the Literature 1982–1995 (Vol. 5). Tarrytown, NY: Elsevier.
  8. ^ Nagatsu, T. "Isoquinoline neurotoxins in the brain and Parkinson's disease" Neuroscience Research (1997) volume 29, pp. 99–111.
  9. ^ O'Neil, Maryadele J. (Ed.). (2001). The Merck Index (13th ed.). Whitehouse Station, NJ: Merck.

Vezi și[modificare | modificare sursă]