Pierre Teilhard de Chardin

Pierre Teilhard de Chardin
Pierre Teilhard de Chardin
Date personale
Născut	1 mai 1881 Q2243332[*], Franța
Decedat	10 aprilie 1955 (73 de ani) New York, SUA
Cetățenie	Franța
Religie	biserica romano-catolică
Ocupație	teolog[*] paleontolog[*] arheolog[*] prehistorian[*] filozof[*] scriitor antropolog[*] paleoanthropologist[*]
Activitate
Alma mater	Universitatea din Paris, Villanova University[*]
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]

Pierre Teilhard de Chardin

Pierre Teilhard de Chardin (n. 1 mai 1881, Clermont-Ferrand - d. 10 aprilie 1955, New York) a fost un iezuit francez, geolog, paleontolog, fizician, antropolog și teolog. A încercat să armonizeze teoria evoluționistă cu creștinismul.

A fost profesor de geologie și de paleontologie la Institutul Catolic din Paris și președinte al Societății Franceze de Geologie. A efectuat cercetări științifice în Africa și Asia, contribuind la descoperirea sinantropului.

Studiile

A studiat inițial geologia, fizica și chimia. Din 1908 până în 1912 a studiat teologia în Hastings (Sussex, Marea Britanie). A fost hirotonit preot la 24 august 1911, la vârsta de 30 de ani.

Activitatea

În anul 1926 a intrat în conflict cu Sfântul Oficiu, ceea ce a atras suspendarea sa de la catedra din Franța. Următorii 20 de ani i-a petrecut în China, unde a descoperit „Omul de Peking”, un strămoș al omului modern. Principala sa lucrare, Le phénomène humain, nu i-a fost publicată în timpul vieții din cauză că autoritățile ecleziastice au tărăgănat acordarea unui imprimatur („să fie publicat”), iar fără „imprimatur” Theilhard de Chardin a refuzat să-și publice lucrarea.

Concepții filozofice

Teilhard de Chardin a încercat să concilieze religia cu știința modernă. Concepția sa cosmogonică și antropologică promovează evoluționismul și transformismul, dar este în esență un organism spiritualist, asemănător cu cel al lui Henri Bergson.

A înlăturat din cosmogeneză miturile biblice creaționiste și a definit omul ca evoluție devenită conștientă de sine, însă a antropomorfizat natura și a dat o interpretare finalistă apariției și dezvoltării speciei umane. L-a considerat pe Hristos ca motorul evoluției și punctul Omega al Universului.

Gândirea sa socială condamnă individualismul, discriminarea națională și socială, înstrăinarea omului în capitalism, preconizează colectivismul, convergența planetară a energiilor umane, încrederea în viitorul omenirii și în perspectivele uriașe deschise de știință și de tehnică.

Opera științifică

Principalele sale opere sunt:

• 1955: Fenomenul uman ("Le Phénomène humain")
• 1956: Grupul zoologic uman
• 1956: Apariția omului ("L'Apparition de l'homme")
• 1959: Viitorul omului ("L'Avenir de l'homme")
• 1962: Energia umană ("L'Énergie humaine")
• 1965: Știința și Christos ("Science et Christ")
• 1973: Direcțiile viitorului ("Les Directions de l'avenir")

Legături externe

• fr Célébrations nationales 2005: Pierre Teilhard de Chardin (pagina Ministerului Culturii din Franța)
• ro CerulDinNoi.ro
• Viața fără de moarte – teoria punctului Omega, 21 noiembrie 2010, Evenimentul zilei