Peștera Emil Racoviță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Peştera Emil Racoviţă)
Jump to navigation Jump to search
Nu confundați cu Peștera Racoviță.
Peștera Emil Racoviță
Peștera Zolushka (Emil Racoviță) (2).jpg
Un om în una din sălile peșterii
Generalități
Localizare Criva, Briceni, Republica Moldova
Adâncime 32 m.
Lungime 91 km
Coordonate 48°16′36″N 26°38′11″E / 48.27667°N 26.63639°E / 48.27667; 26.63639
Descoperire 1959
Geologie peșteră carstică, formată în straturile de gips
Număr de intrări 1
Observații începând cu 1977

Peștera „Emil Racoviță” este cea mai mare peșteră din Republica Moldova, a 13-a ca lungime în Europa și a 25-a în lume (a 2-a sau 3-a printre peșterile de gips din lume).[1]

Caverna este situată în apropierea localității Criva, raionul Briceni, în nord-vestul Republicii Moldova. A fost descoperită în anul 1959 în urma unei explozii în cariera de gips, atunci fiind denumită în rusă Золушка adică Cenușăreasa. Cercetările științifice au început abia în 1977.[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Peștera, numită în cinstea cunoscutului savant, explorator și speolog român/moldovean Emil Racoviță, este cercetată și cartografiată pe o lungime de cca. 91 km de galerii și labirinturi, care sunt etajate în 3-4 nivele, ce se lărgesc pe alocuri, formând săli mari. Remarcabile sunt „Sala celor o sută de metri”, „Sala așteptării” și „Soborul”, care ating lungimi de cca. 60 m, lățimi de cca. 30 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante.

În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: „Lacul Dacilor”, „Lacul Verde”, „O gură de apă”, „Lacul Albastru”, „Lacul Dinozaurilor”, „Lacul Nautilus”, denumite după cultura, imaginația și pasiunile speologilor. Apa lacurilor, după cum au arătat analizele hidro-chimice, are un conținut bogat de săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului uman. Încă o curiozitate încă incomplet explicată a peșterii este și faptul ca fiecare sală și galerie subterană este captușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roșu, negru, alb... Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli și labirinturi interesante pentru vizite.

Când bate vântul afară, circulația aerului din peșteră este accelerată, iar când acesta încetează, particulele fine se depun și aerul devine atunci mai curat în peșteră decât afară. Această calitate, însoțită de frumusețea și specificul spațiului carstic, constituie un avantaj pentru valoarea potențialului turistic al peșterii.

Geneză[modificare | modificare sursă]

După geneza sa, peștera Emil Racoviță se datorează eroziunii de dizolvare (coroziune), tipul rețelelor ei fiind determinat de regimul de curgere al apei în subteran, un rol secundar avându-l prăbușirile și sedimentarea speleală. O asemenea proveniență o au cele mai importante și variate peșteri din lume. Dimensiunile (dezvoltarea) rețelei speologice depășind 50 km fac ca peștera, în conformitate cu clasificația adoptată, să fie considerată foarte mare sau chiar gigantică. Peștera se află la adîncimea de la 5 pînă la 50 m, distanța între punctele extreme ale rețelei speologice depășește 1250 m. Inițial deschiderea peșterii a apărut în pereții carierei datorită exploatării zăcămîntului de gips, ulterior a fost amenajată o intrare artificială.

Din punct de vedere al direcției generale de dezvoltare, rețeaua speologică este orizontată pe plan vertical și are două direcții preferențiale în plan orizontal (20-50° NE și 290-310° NV) determinate de factorul tectonic – poziția rețelei tridimensionale a litoclazelor, respectiv fisurilor și diaclazelor care afectează stratul carstificabil.

Protecție[modificare | modificare sursă]

Peștera Emil Racoviță ilustrată pe un timbru poștal din Republica Moldova

Peștera Emil Racoviță este protejată prin „Legea Nr. 1538-13” din 25 iunie 1998 privind fondul ariilor protejate de stat. Este categorizată ca monument al naturii de tip geologic sau paleontologic și se află în administrarea Carierei de ghips din satul Criva. Este cea mai vestică arie protejată de acest tip din țară.[3] În imediata apropiere a peșterii își desfășoară activitatea extractivă compania germană Knauf.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ WORLDS LONGEST CAVES
  2. ^ Roșca, Vladimir. Peștera „Emil Racoviță”. Asociația Obștească „Societatea Geologică din Republica Moldova”. 
  3. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Povară I., Goran C., Gutt W. F. Speologie. Edit. Sport. - Turism, București, 1990,, 1990: 237.
  • Верина В.Н., Прока В.Е., Спыну Н.И., Науменко С.А., 1978. Карстовая пещера Золушка nr. 2, 1978
  • Дублянский В.Н., Ломаев А.А. Карстовые пещеры Украины, Киев, «Наук. Думка», 1980: 180.
  • Одинцов И. А. О геоморфологических особенностях юго-восточной окраины Приднестровской гипсовой полосы. //Науч. ежегодник Одес. ун-та, 1960, вып. 2, с.61-68.