Paleolitic timpuriu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Paleoliticul inferior)
Sari la navigare Sari la căutare
Un topor de mână Acheulean, fotografiat din patru unghiuri diferite
Epoca de piatră
înainte de Homo (Pliocen)

Paleolitic

Paleolitic timpuriu
Epoca de piatră timpurie
Homo
Controlul focului
Unelte de piatră
Paleolitic mijlociu
Paleolitic mijlociu (Africa)
Paleolitic mediu (Europa)
Homo neanderthalensis
Homo sapiens
Originea africană recentă a oamenilor moderni
Paleolitic târziu
Epoca de piatră tărzie
Modernitate comportamentală, Atlatl,
Originea câinelui

Epipalaeolitic
Mezolitic

Microlit, Canoe
Arc și săgeți (Arc cu săgeți)
Cultura natufiană
Cultura khiamiană
Cultura tahuniană
Cultura gigantolitică
Neoliticul păstoresc
Neoliticul trihedral
Neoliticul preceramic

Neolitic

Revoluția neolitică,
Domesticire
Neoliticul ceramic
Olărit
Calcolitic

Paleoliticul timpuriu sau paleoliticul inferior sau epoca de piatră timpurie este cea mai veche subdiviziune a paleoliticului, fiind de asemenea cunoscut ca vechea epocă de piatră .

În timp, paleoliticul inferior se întinde începând cu aproximativ trei milioane de ani în urmă, când prima evidență de producere și folosire a unor unelte de piatră, realizate de hominini, au fost înregistrate în cercetările arheologice,[1] terminându-se cu aproximativ 300.000 de ani în urmă și acoperind industrii litice de tipul Oldowan („mod 1”) și Acheulean („mod 2”).

În arheologia Africii, perioada corespunde aproximativ cu epoca pietrei timpurii (Early Stone Age), cele mai vechi descoperiri datând cu circa 3,3 miloane de ani în urmă, cu tehnologia de tip Lomekwi, folosind modul 1, tehnologia oldowan-ă, și terminându-se cu modul 2, tehnologia archeulean-ă, încheindu-se undeva între 400.000 și 250.000 de ani în urmă.[1][2][3]

Paleoliticul mijlociu a urmat paleoliticului inferior (sau paleoliticului timpuriu) și a înregistrat apariția tehnologiilor mai avansate - așa cum sunt cea a miezului pregătit - de fabricare a uneltelor, cum ar fi cea a Mousterian-ului. Dacă cel mai vechi control al focului de către hominini datează din paleoliticul inferior sau din paleoliticul mijlociu rămâne, deocamdată, o întrebare deschisă.[4]

Gelasian[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Gelasian, Homo habilis și Olduvai Gorge

Paleoliticul inferior a început cu apariția primelor unelte de piatră din lume. Asociată anterior cu apariția lui Homo habilis, acum aproximativ 2,8 milioane de ani, această dată a fost amânată semnificativ de descoperirile importante de la începutul anilor 2000.[5] Astfel, tehnica Oldowan sau orizontul Mod 1, considerat mult timp cel mai vechi tip de industrie litică, se consideră acum a fi fost dezvoltat de acum aproximativ 2,6 milioane de ani, odată cu începutul Gelasianului (deci, a pleistocenului inferior), fiind probabil folosită pentru prima dată de strămoșii de tip australopithecine din genul Homo (așa cum ar fi Australopithecus garhi).

Cu toate acestea, chiar și unelte mai vechi au fost descoperite ulterior pe unicul sit, cunoscut ca Lomekwi 3, din Kenya, în 2015, datat cu 3,3 milioane de ani în urmă. Ca atare, aceste unelte și ai lor producători ar precede Pleistocenul (Gelazianul) și ar cădea în Pliocenul târziu (Piacenzian).[1]

Primii membri ai genului „Homo” au produs unelte primitive, rezumate în industria de tip Oldowan, care a rămas dominantă timp de aproape un milion de ani, de la aproximativ 2,5 până la 1,7 milioane de ani în urmă. Se presupune că Homo habilis a trăit în principal din decarcasare, folosind unelte pentru a desprinde carnea din trupurile animalelor moarte sau pentru a rupe oasele pentru a extrage măduvă.

Trecerea de la dieta în mare parte frugivoră sau omnivoră, a homininului Australopithecus, la stilul de viață carnivor, al speciei de „Homo” timpuriu, a fost explicată de schimbările climatice din Africa de Est asociată cu glaciația cuaternară. Scăderea evaporării oceanice a produs un climat mai uscat și extinderea savanei în detrimentul pădurilor. Disponibilitatea redusă a fructelor a stimulat unele dintre proto-australopitecine să caute noi surse de hrană găsite în ecologia savanelor mai uscate. Derek Bickerton (2009) a desemnat în această perioadă trecerea de la simple sisteme de comunicare cu animalele găsite la toate primatele, la cea mai timpurie formă de sisteme de comunicare simbolică, capabile de deplasare (referindu-se la elemente care nu țin de percepția senzorială) și motivat de nevoia de a „recruta” membri ai grupului pentru a curăța carcasele mari.[6]

Astfel, Homo erectus a apărut cu circa 1,8 milioane de ani în urmă, trecând prin „varietatea tranzițională Homo ergaster.

Calabrian[modificare | modificare sursă]

Homo erectus a trecut de la vânătoare, dezvoltând stilul de viață vânătoar-culegător, care va rămâne dominant pe tot parcursul paleoliticului, până în mezolitic. Deblocarea noii nișe de subzistență pentru vânătoare și culegere a condus la o serie de schimbări comportamentale și fiziologice ulterioare care au dus la apariția lui Homo heidelbergensis cu aproximativ 800.000-600.000 ani în urmă. Ca atare, Homo a „urcat” la rangul de prădător-omnivor (și, posibil, a devenit hipercarnivor) înainte ca Homo sapiens să se transforme, din nou, de data asta în hipocarnivor). Ca vânători activi, grupuri variate de Homo au venit inerent în opoziție cu alți prădători patrupezi și, ca atare, au început să trăiască în grupuri mari.

Homo erectus a migrat în afara Africii, dispersându-se apoi în întreaga Eurasie. Astfel uneltele de piatră descoperite în Malaezia au fost datate la 1,83 milioane de ani.[7] Fosila omului de Peking, descoperită în 1929, este veche de circa 700,000 ani.

În Europa, tradiția industriei de tip Olduwan (cunoscută în Europa ca Abbevillian) s-a împărțit în două tradiții paralele, Clactonian, o tradiție a fulgilor, și Acheulean, o tradiție de tip mână-topor. În această perioadă s-a dezvoltat și Tehnica Levallois pentru cioplirea pietrelor de tip flint.

Paleoliticul inferior după regiune[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c en Harmand, Sonia; et al. (). „3.3-million-year-old stone tools from Lomekwi 3, West Turkana, Kenya”. Nature. 521 (7552): 310–315. Bibcode:2015Natur.521..310H. doi:10.1038/nature14464. PMID 25993961. 
  2. ^ en „Early Stone Age Tools”. What does it mean to be human?. Smithsonian Institution. . Accesat în . 
  3. ^ en Barham, Lawrence; Mitchell, Peter (). The First Africans: African Archaeology from the Earliest Toolmakers to Most Recent ForagersAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. New York: Cambridge. pp. 16. ISBN 978-0-521-61265-4. 
  4. ^ en „Lower Paleolithic”. Dictionary com. Accesat în . 
  5. ^ en Semaw, S.; Rogers, M. J.; Quade, J.; Renne, P. R.; Butler, R. F.; Domínguez-Rodrigo, M.; Stout, D.; Hart, W. S.; Pickering, T.; et al. (). „2.6-Million-year-old stone tools and associated bones from OGS-6 and OGS-7, Gona, Afar, Ethiopia”. Journal of Human Evolution. 45 (2): 169–177. doi:10.1016/S0047-2484(03)00093-9. PMID 14529651. 
  6. ^ en Derek Bickerton, „Adam's Tongue: How Humans Made Language, How Language Made Humans”, New York: Hill and Wang 2009.
  7. ^ en „Malaysian scientists find stone tools 'oldest in Southeast Asia'. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


HolocenPleistocenPliocenMiocenNeolithicPaleoliticHomo sapiensParanthropus robustusHomo rhodesiensisParanthropus boiseiHomo heidelbergensisParanthropus aethiopicusHomo neanderthalensisAustralopithecus garhiKenyanthropus platyopsHominidé de DenisovaHomo antecessorAustralopithecus sedibaAustralopithecus bahrelghazaliHomo erectusAustralopithecus afarensisHomo floresiensisHomo ergasterAustralopithecus africanusArdipithecus ramidusArdipithecus kadabbaHomo habilisAustralopithecus anamensisSahelanthropus tchadensisHomo rudolfensisOrrorin tugenensis


Format:Prehistoric technology