Aimé Césaire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aimé Césaire
Aimé Césaire.jpg
Date personale
Născut26 iunie 1913
Basse-Pointe, Martinica
Decedat17 aprilie 2008 (la 94 de ani)
Fort-de-France, Martinica
Căsătorit cuSuzanne Césaire[*] Modificați la Wikidata
CopiiIna Césaire[*] Modificați la Wikidata
Naționalitatefranceză Franța
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
Partid politicPartidul Comunist Francez[*], Martinican Progressive Party[*], Partidul Socialist  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiÉcole Normale Supérieure
Lycée Louis-le-Grand  Modificați la Wikidata
PregătireGilbert Gratiant[*]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitorsecolul al XX-lea
Mișcare/curent literarsuprarealism, curentul Négritude
Specie literarăpoezie
Note
PremiiGrand prix national de la poésie[*]
America Award in Literature[*]
Viareggio-Versilia International Prize[*][2]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Aimé Fernand David Césaire (n. 26 iunie 1913, d. 17 aprilie 2008) a fost un poet și politician francez de origine martinicheză. Alături de Léon Damas și Léopold Sédar Senghor, a fost fondator al curentului Négritude. Adept al suprarealismului, în versuri de îndrăzneață expresie a formei, evocă natura luxuriantă a patriei natale și dorința de libertate a locuitorilor acesteia.

Aime Césaire scria, în 1939, în al său Cahier d’un retour au pays natal:

Je viendrais à ce pays mien et je lui dirais :
« Embrassez-moi sans crainte...
Et si je ne sais que parler, c’est pour vous que je parlerai ».
Et je lui dirais encore :
« Ma bouche sera la bouche des malheurs qui n’ont point de bouche,
Ma voix, la liberté de celles qui s’affaissent au cachot du désespoir. »
Mă voi întoarce în țara mea și îi voi spune:
„Sărutați-mă fără frică ...
Și dacă nu știu ce să spun, pentru voi voi vorbi.”
Și îi voi spune încă:
„Gura mea va fi gura necazurilor care nu au gură,
Vocea mea, libertatea celor care se prăbușesc în temnița disperării.”

Imediat după moartea sa, personalități ale vieții politice franceze au propus ca sicriul său să fie depus la Panthéon, locul în care sunt onorate marile personalități politice sau culturale franceze.[3] Dorința poetului fiind însă de a se odihni pe pământul natal, pe 6 aprilie 2011 a fost organizată la Panthéon o ceremonie de omagiu național, „marcând astfel recunostința Franței în ansamblul ei” („marquant ainsi la reconnaissance de la France dans son ensemble”), o placă dedicată acestui eveniment fiind fixată în interiorul monumentului.[4][5]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

  • 1943: Caietul unei reîntoarceri în patrie ("Cahier d'un retour au pays natal");
  • 1946: Armele miraculoase ("Les armes miraculeuses");
  • 1951: Discurs despre colonialism ("Discours sur le colonialisme");
  • 1961: Cadastru ("Cadastre")
  • 1963: Tragedia regelui Christophe ("La Tragédie du roi Christophe");
  • 1967: Un anotimp în Congo ("Une Saison au Congo").

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ http://www.premioletterarioviareggiorepaci.it/premi/vincitori/2-Premio%20Internazionale%20Viareggio-Versilia  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ C.J. - Aimé Césaire reposera-t-il au Panthéon?, Le Figaro, 18 aprilie 2008
  4. ^ Ministère de l’Outre-Mer Hommage national au grand poète martiniquais Aimé Césaire au Panthéon, consultat pe 5 aprilie 2011
  5. ^ Vergès, Françoise - Célébré au Panthéon, Aimé Césaire demeure un rebelle irrécupérable, Le Monde, 6 aprilie 2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]