Sari la conținut

Patrioții.ue

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Patrioții.ue
engleză Patriots.eu
franceză Patriotes.eu
AbrevierePatriots.eu
Oameni cheie
PreședinteGerolf Annemans (BE)
Liderul grupului europarlamentarMarco Zanni
Date
Înființat2014; acum 10 ani (2014), ca MENF
Informații
Ideologie oficială
Poziție politicăDreapta[10] spre extrema dreaptă
Afiliere internaționalăNu are
Grup europarlamentar
Culori oficiale     Albastru închis
Parlamentul European
51 / 720
Consiliul European
0 / 27
Comisia Europeană
0 / 27
Camerele inferioare ale UE
280 / 6312
Camerele superioare ale UE
119 / 1498
Prezență online
patriots.eu
patriots.eu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Patrioții.ue (franceză Patriotes.eu), cunoscut anterior ca Partidul Identitate și Democrație (ID) și ca Mișcarea pentru o Europă a Națiunilor și Libertății (MENF), este un partid politic european naționalist,[1] populist de dreapta[1] și eurosceptic[2] fondat în 2014. Membrii săi din Parlamentul European au făcut parte din grupul Europa Națiunilor și Libertății între 2015 și 2019, după aceea din grupul Identitate și Democrație între 2019 și 2024; ca urmare a alegerilor europarlamentare din 2024, majoritatea eurodeputaților acestui partid fac parte din grupul Patrioți pentru Europa.

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Anii 2010

[modificare | modificare sursă]

În urma alegerilor pentru Parlamentul European din 2014, partidele afiliate Alianței Europene pentru Libertate au încercat fără succes să formeze un grup politic al Parlamentului European.[11][12][13] După ce au format fără succes un grup, Adunarea Națională (fostul Front Național), Liga Nordului, Partidul Libertății din Austria, Vlaams Belang și Partidul Civic Conservator au format MENF.[14]

Mai târziu, în 2014, au decis să creeze o nouă structură la nivel european, care a devenit Mișcarea pentru o Europă a Națiunilor și a Libertății. Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) a ales să facă parte din acest partid paneuropean, deoarece a refuzat să fie finanțat de Uniunea Europeană.[15] Congresul Noii Dreapte (KNP) din Polonia, a susținut inițial că va face parte din noua alianță, dar a fost acuzat într-un comunicat de presă de către Adunarea Națională din Franța că a răspândit afirmații false în mass-media poloneză și austriacă.[16] În cele din urmă, KNP a luat parte la crearea noului grup parlamentar al partidului, deoarece fostul său lider Janusz Korwin-Mikke a fost demis din partid pentru a fi înlocuit de Michal Marusik.

A fost recunoscut de către Parlamentul European în 2015. Subvenția sa maximă de la PE pentru anul 2015 a fost de 1,170,746 de euro[17] plus 621,677 euro pentru fundația sa politică afiliată, Fondation pour une Europe des Nations et des Libertés.[18]

Pe 16 iunie 2015, grupul europarlamentar Europa Națiunilor și Libertății a fost creat în Parlamentul European de către membri MENF (RN, FPÖ, LN, VB) precum și PVV, KNP-ul din Polonia și un fost membru al UKIP, Janice Atkinson.

Primul congres al mișcării a avut loc la 28 iunie 2015 la Perpignan, Franța, reunind câțiva deputați europeni de la Adunarea Națională, precum și câțiva dintre reprezentanții săi locali și naționali; obiectivul acestei întâlniri a fost în principal realizarea primului an de acțiune al europarlamentarilor Adunării Naționale în trecere în revistă.[19]

Pe 15 septembrie 2015, partidul flamand Vlaams Belang (VB) și mișcarea au organizat un colocviu despre suveranitate care a avut loc în Parlamentul Flamand cu liderul VB Tom Van Grieken, europarlamentarul Gerolf Annemans, membrul VB Barbara Pas și liderul Adunării Naționale Marine Le Pen.[20] Toate partidele flamande au aprobat vizita lui Marine Le Pen la Parlamentul Flamand, deși președintele Parlamentului Flamand Jan Peumans (N-VA) a decis să nu facă parte din acest colocviu.[21]

Pe 21 noiembrie 2015, grupul de reflecție al MENF „Fundația pentru o Europă a Națiunilor și a Libertății” a organizat un colocviu („L’euro, un échec inéluctable?”) despre euro și cum ar putea fi un eșec inevitabil. Jacques Sapir a participat, printre altele, la acest colocviu. FENF, prezidat de Gerolf Annemans, a organizat un alt colocviu la 2 aprilie 2016 la Paris, care se ocupă de reprezentarea sindicală și dezvoltarea organizațiilor profesionale în Franța.[22]

Al treilea colocviu al mișcării a avut loc pe 4 martie 2016 în Parlamentul flamand cu liderul VB Tom Van Grieken și liderul PVV Geert Wilders. Acest colocviu intitulat „Freedom” („Vrijheid”) a tratat despre libertățile din Europa și despre modul în care acestea ar fi amenințate de imigrația din „țări cu culturi care sunt fundamental diferite de cea europeană”.[23]

Partidele membre ale mișcării și aliații s-au întâlnit în iulie 2016 la Viena, un eveniment găzduit de FPÖ din Austria. Adunarea Națională a Franței, Liga Nordului a lui Matteo Salvini, AfD-ul german, Vlaams Belang din Belgia, Partidul pentru Libertate din Olanda au fost prezente printre care și alți politicieni independenți și partide europene mai mici.[24]

Potrivit Politico, mișcarea datora în 2016 Parlamentului European 535.818 euro. Motivele invocate de Politico au fost utilizarea interzisă a granturilor europene de către partidul MENF pentru finanțarea partidelor politice naționale și a campaniilor pentru referendum.[25] Partidul a negat cu fermitate aceste acuzații spunând că trebuie doar să dea înapoi Parlamentului European fondurile UE neutilizate.[26]

Anii 2020

[modificare | modificare sursă]

În 2019, partidul s-a extins aderând la el Partidul Poporului Conservator din Estonia în febuarie, Suntem o Familie în martie și Liga în septembrie. După alegerile europarlamentare din 2019 partidul a fost redentumit în Partidul Identitate și Democrație, afiliat grupului cu același nume.

În iulie 2020 partidul naționalist Chega s-a alăturat.[27]

În iulie 2023, Alternativa pentru Germania (AfD) s-a alăutrat oficial Partidului ID, și a fost membru al grupului europarlamentar ID din 2019.[28]

În ianuarie 2024, Partidul Național Slovac și partidul bulgar Renașterea s-au alăutrat Partidului ID.[29] S-au retras însă la scurt timp.

În iunie 2024, AfD a părăsit Partidul ID anticipând o excludere a sa din partid după excluderea din grupul ID.[30]

În august 2024, Partidul ID a fost redenumit în Patrioții.ue,[31][32] cu un nou manifest adoptat.[33] Noile statute publicate de către Parlamentul European au relevat că Gerolf Annemans de la Vlaams Belang o să continue ca președinte, Catherine Griset de la Adunarea Națională primind postul de trezorier. Libertate și Democrație Directă și Partidul Național Slovac nu mai figurează pe lista de membri.[34]

Platformă

[modificare | modificare sursă]

Platforma Patrioții.ue se bazează pe construirea unei Europe unite, respingând dezmembrarea completă a Uniunii Europene, însă critică activitățile actuale ale Uniunii Europene pe care o acuză că e ultraliberală și prea birocratică. Platforma de partid dorește să construiască o Europă care să fie compusă din națiuni care își mențin suveranitatea și identitatea.[35]

Partide componente

[modificare | modificare sursă]
Țara Partid Mandate
în Parlamentul
European		 Mandate
în Parlamentul
național
 Austria Partidul Libertății din Austria

Freiheitliche Partei Österreichs (FPÖ)

6 / 19
46 / 183
 Belgia Interestul Flamand[36]Vlaams Belang (VB)
3 / 22
27 / 147
 Estonia Partidul Poporului Conservator din Estonia

Eesti Konservatiivne Rahvaerakond (EKRE)

0 / 7
11 / 101
 Franța Adunarea Națională

Rassemblement national (RN)

30 / 81
142 / 577
 Italia Liga Nordului

Lega

8 / 76
95 / 600
 Portugalia Destul!

Chega (CH)

2 / 21
50 / 230
 Țările de Jos Partidul pentru Libertate

Partij voor de Vrijheid (PVV)

6 / 31
37 / 150

Foști membri

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Nordsieck, Wolfram (). „European Union”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Euroscepticismorca.cf.ac.uk Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. ^ Garscha, Mingo (). „EU Parliamentary Projection: Chaos on the Right”. Europe Elects. Accesat în . 
  4. ^ Mesa, Jesus (). „German Far-Right Candidate Under Fire for Nazi Comments”. Newsweek. Accesat în . 
  5. ^ Abnett, Kate (). „Climate 'law of laws' gets European Parliament's green light”. Reuters. Accesat în . 
  6. ^ „Identity and Democracy Group: United on the Outside, Divided on the Inside? – Le portail de référence pour l'espace de liberté, sécurité et justice”. . 
  7. ^ Fortuna, Gerardo (). „New European Parliament starts solving its power-sharing puzzle”. 
  8. ^ „The Year of Populism: Europe's Right Wing Takes Aim at the EU”. Der Spiegel. . 
  9. ^ „Le Pen Wows Europe's Rightist Hopefuls in Sofia”. . 
  10. ^ [3][4][5][6][7][8][9]
  11. ^ Bremner, Charles (). „Le Pen party steals Farage's Italian allies”. The Times. Accesat în . 
  12. ^ „Marine Le Pen fails to form far-right bloc in European parliament”. The Guardian. . Accesat în . 
  13. ^ „Le Pen's Far-Right EU Parliament Alliance Fails at Start”. International Business Times. . Accesat în . 
  14. ^ „National Delegations – Movement for a Europe of Nations and Freedom”. . Arhivat din original la . 
  15. ^ Cas Mudde. „The EAF is dead! Long live the MENL!”. openDemocracy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Communiqué d'Aymeric Chauprade, chef de Délégation du Front National au Parlement européen”. Front National. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ "Grants from the European Parliament to political parties at European level 2004–2015", March 2015, European Parliament. Retrieved 27 April 2015
  18. ^ "Grants from the European Parliament to political foundations at European level 2008–2015", March 2015, European Parliament/. Retrieved 27 April 2015
  19. ^ „À Perpignan, le Front national accuse l'Europe et le pouvoir (notre interview video de Marine Le Pen)”. . 
  20. ^ „Colloquium Soevereiniteit: Grenzen Stellen”. Grenzenstellen.eu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Frédéric Chardon (). „Tous les partis flamands ont approuvé la venue de Marine Le Pen”. La Libre.be. Accesat în . 
  22. ^ „Foundation for a Europe of Nations and Freedom – Contact”. Fenl.eu. Accesat în . 
  23. ^ „Colloquium Vrijheid”. Colloquiumvrijheid.eu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Europe's right-wing parties meet near Vienna, urge Brexit”. DW.COM. . Accesat în . 
  25. ^ Posaner, Joshua (). „Far-right groups ordered to pay European Parliament €800,000”. Politico Europe. Accesat în . 
  26. ^ „Response to the shameless lies of the website Politico”. Movement for a Europe of Nations and Freedom. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Chegajoinusus - Identity and Democracy Party”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Germanys far-right AfD to join European far-right coalition party”. 
  29. ^ https://id-party.eu/news/f/new-member-parties-slovensk%C3%A1-n%C3%A1rodn%C3%A1-strana-and-vazrazhdane
  30. ^ AfD: Why the party leadership wants to leave the ID party family (în engleză), Table.Media,  
  31. ^ „The EU is frozen until September, unless…”. Politico. . The Authority for European Political Parties told POLITICO it has received new statutes for the Identity and Democracy (ID) party, which includes a change of name. The political group Patriots for Europe has taken over many former ID members, and has already rebranded the party’s social media to Patriots.eu, my colleague Eddy reported today. 
  32. ^ „EU hails historic prisoner swap”. Politico. . The far-right Identity & Democracy Party — a pan-EU umbrella structure that has national parties like Portugal’s Chega as members — has rebranded as Patriots.eu, following the creation of its Patriots for Europe grouping in the European Parliament. 
  33. ^ „« Patriots.eu » - Manifesto” (PDF). Vlaams Belang. iulie 2024. 
  34. ^ https://www.appf.europa.eu/cmsdata/287840/Statutes-signed_Redacted.pdf)
  35. ^ „Déclaration du Président - Movement for a Europe of Nations and Freedom”. www.id-party.eu. 
  36. ^ „Press Conference: Aftermath of the elections, a future for the EU or a future for Europe?”. European Alliance for Freedom. . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
v • d • m
Organizații politice paneuropene
Partide politice paneuropene
Partide politice nerecunoscute de UE
Partide politice din Consiliul Nordic
Organizații desființate
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Patrioții.ue&oldid=16471177