Sari la conținut

Partidul Adunarea Națională (Franța)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frontul Național
franceză Front National, FN
Logo-ul partidului
Logo-ul partidului
AbreviereRN  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteJordan Bardella
Fondator(i)Jean-Marie Le Pen  Modificați la Wikidata
Date
Înființat5 octombrie 1972
Sediu76-78 rue des Suisses, 92000 Nanterre, Hauts-de-Seine
Organizație de tineretFront national de la jeunesse (Tineretul Frontului Național)
Număr de membri▲85.000[1]
Informații
Ideologie oficialăNaționalism[2][3][4]
Conservatorism național[5]
Suveranism[6][7]
Naționalism economic[8]
Protecționism[9][10]
Populism de dreapta[2][11][12]
Antiimigrație[13][4]
Euroscepticism[14]
Antiglobalism[9][15]
Conservatorism social[11][16]
Poziție politicăDreapta spre Extrema dreaptă
Afiliere naționalăRassemblement bleu Marine
Afiliere europeanăPartidul Identitate și Democrație
Grup europarlamentarIdentitate și Democrație (2019-2024)
Patrioți pentru Europa (2024-prezent)
Culori oficialealbastru închis
Adunarea Națională
142 / 577
Senat
3 / 348
Consilii generale
242 / 1758
Parlamentul European
30 / 81
Prezență online
frontnational.com
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adunarea Națională (în franceză Rassemblement National - acronim RN), fostul Front Național (în franceză Front National, acronim FN) este un partid politic francez înființat în anul 1972. Partidul este calificat ca unul de extremă dreaptă ce folosește un stil ultranaționalist și a fost deseori acuzat pentru promovarea limbajului xenofob și antisemit. Fondatorul și primul președinte al partidului a fost Jean-Marie Le Pen, iar actualul președinte este Jordan Bardella.

Marine Le Pen, fostul președinte al Frontului Național (2011-2022)

Program

[modificare | modificare sursă]

Mai întâi francezii

[modificare | modificare sursă]

Adunarea Națională se poziționează ca fiind un partid "patriotic" și "național" în sensul "identității, tradiției și suveranității franceze". Un concept central al RN este la préférence nationale (preferința națională), în conformitate cu motto-ul Les Français d’abord ("Mai întâi francezii", precum titlul cărții lui Jean-Marie Le Pen, fondatorul partidului). Așa că cetățenii francezi (spre deosebire de cei non-francezi) trebuie să aibă oportunități mai bune în ceea ce privește căutarea unui loc de muncă sau beneficiile sociale. Contradicțiile de clasă trebuie să fie depășite prin soluții național-sociale. În conformitate cu principiul „Social parce que national” ("social, deoarece național") economia de piață rămâne interesul național. Schema afilierii politice de stânga-dreapta este legat în Franța cu politica economică și socială pe care o promovează un partid politic, în schimb, fostul Front Național a inventat sloganul Ni Droite ni Gauche — français! ( "Nici de dreapta, nici de stânga — francez!") care și determină poziția lui politică.

Protecționism

[modificare | modificare sursă]

În perioada 1972-1980 linia generală a partidului ar putea fi înțeleasă ca una neoliberală în contrast cu etatismul partidelor de stânga din guvernamânt. Cu toate acestea, partidul a transformat unele linia generală a politicii sale promovând protecționismul și respingerea globalizării economice și punând accent pe naționalizarea băncilor, industriei de apărare și altor industrii și introducerea tarifelor de protecție pentru protejarea agriculturii interne și a industriei.

Rezultate electorale

[modificare | modificare sursă]

Fostul FN este (in urma alegerilor parlamentare din iunie 2012) reprezentat cu două fotolii în adunarea națională. La alegerile parlamentare din 2014 a obținut 24,86% din voturile exprimate, devenind partidul francez cu cel mai mare procentaj. Și in primul tur al alegerilor regionale din 2015 a fost partidul cu cea mai puternică forță cu 27,73%.[17]

Adunarea națională

[modificare | modificare sursă]
Adunarea Națională a Franței
An # în prima rundă % din prima rundă # în a doua rundă % din a doua rundă # locuri obținute Schimbare
1973[18] 108,616 0.5% — —
0 / 491
 ▬
1978[18] 82,743 0.3% — —
0 / 491
 ▬
1981[18] 44,414 0.2% — —
0 / 491
 ▬
1986[18] 2,699,307 9.8% — —
35 / 573
 ▲35
1988[18] 2,353,466 9.8% — —
1 / 577
 ▼34
1993[19] 3,155,702 12.7% 1,168,143 5.8%
0 / 577
 ▼1
1997[19] 3,791,063 14.9% 1,435,186 5.7%
1 / 577
 ▲1
2002[19] 2,873,390 11.1% 393,205 1.9%
0 / 577
 ▼1
2007[19] 1,116,136 4.3% 17,107 0.1%
0 / 577
 ▬
2012[19] 3,528,373 13.6% 842,684 3.7%
2 / 577
 ▲2
2017 2,990,454 13.2% 1,590,869 8.8%
8 / 577
 ▲6
2022 4,248,537 18.68 3,589,465 17.30
89 / 577
 ▲81
2024 10,647,914 33.21 10,110,013 37.06
142 / 577
 ▲53

Alegeri prezidențiale

[modificare | modificare sursă]
Președintele Franței
An Candidat # în prima rundă % din prima rundă # în a doua rundă % din a doua rundă
1974[18] Jean-Marie Le Pen 190,921 0.8% — —
1981 — — — — —
1988[18] Jean-Marie Le Pen 4,376,742 14.4% — —
1995[18] Jean-Marie Le Pen 4,570,838 15.0% — —
2002[18] Jean-Marie Le Pen 4,804,713 16.9% 5,525,032 17.8%
2007[18] Jean-Marie Le Pen 3,834,530 10.4% — —
2012 Marine Le Pen 6,421,426 17.9% — —
2017 Marine Le Pen 7,678,491 21.30% 10,638,475 33.90%
2022 Marine Le Pen 8,136,369 23.15% 13,297,760 41.46%

Consilii regionale

[modificare | modificare sursă]
Consiliile regionale ale Franței
An # în prima rundă % din prima rundă # în a doua rundă % din a doua rundă # loc. obținute
1986[18] 2,654,390 9.7% — — 137
1992[18] 3,396,141 13.9% — — 239
1998[18] 3,270,118 15.3% — — 275
2004[20] 3,564,064 14.7% 3,200,194 12.4% 156
2010[21] 2,223,800 11.4% 1,943,307 9.2% 118
2015 6,018,672 27.7% 6,820,147 27.1% 356
2021 2,743,497 18.68% 2,908,253 19.05% 252

Parlamentul European

[modificare | modificare sursă]
Parlamentul European
An # voturi % din vot. totale # loc. obținute Poziție
1984[18] 2,210,334 11.0%
10 / 81
4
1989[18] 2,129,668 11.7%
10 / 81
3
1994[18] 2,050,086 10.5%
11 / 87
5
1999[18] 1,005,113 5.7%
5 / 87
8
2004[18] 1,684,792 9.8%
7 / 78
4
2009[19] 1,091,691 6.3%
3 / 74
6
2014[22] 4,712,461 24.9%
21 / 74
1
2019 5,286,939 23.34%
23 / 74
1
2024 7,765,936 31.37%
30 / 81
1

Președinți ai partidului (1972-prezent)

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Marianne - Actualités et débats (în franceză), www.marianne.net 
  2. ^ a b Nordsieck, Wolfram (). „France”. Parties and Elections in Europe. 
  3. ^ Jens Rydgren (). „France: The Front National, Ethnonationalism and Populism”. Twenty-First Century Populism. Link.springer.com. pp. 166–180. doi:10.1057/9780230592100_11. ISBN 978-1-349-28476-4. 
  4. ^ a b 'The nation state is back': Front National's Marine Le Pen rides on global mood. The Guardian. Author – Angelique Chrisafis. Published 18 September 2016. Retrieved 2 June 2017.
  5. ^ Christophe de Voogd (). „Chômage: comment l'État décourage le travail”. Le Figaro. Accesat în . 
  6. ^ „Economic Voting and the national Front: Towards a Subregional Understanding of the Extreme-Right” (PDF). Politics.as.nyu.edu. Accesat în . 
  7. ^ „Marine Le Pen, entre souverainisme et identitarisme”. Enquete&Debat. . Arhivat din original la . 
  8. ^ „Macron-Le Pen face-off: EU supporter vs. economic nationalist”. CNN. . 
  9. ^ a b John Lichfield (). „European elections 2014: Marine Le Pen's Front National victory in France is based on anguish, rage and denial”. The Independent. London. Accesat în . 
  10. ^ What does France's National Front stand for? France 24. Published 28 May 2014. Retrieved 17 April 2017.
  11. ^ a b „Depuis 2011, le FN est devenu "protectionniste au sens large"”. Liberation. . 
  12. ^ Taylor, Adam (). „French far-right leader seeks to reintroduce death penalty after Charlie Hebdo attack”. The Washington Post. Accesat în . 
  13. ^ „Immigration | Stopper l'immigration, renforcer l'identité française”. Front National. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ European far right hails Brexit vote. The Guardian. Author – Angelique Chrisafis. Published 24 June 2016. Retrieved 25 May 2017.
  15. ^ Zaslove, Andrej (). „Exclusion, Community, and a Populist Political Economy: The Radical Right as an Anti-Globalization Movement”. Comparative European Politics. 6. pp. 169–189. doi:10.1057/palgrave.cep.6110126. ISSN 1472-4790. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Que va devenir le Front national?”. Slate.fr (în franceză). . Accesat în . 
  17. ^ Elections régionales et des assemblées de Corse, Guyane et Martinique 2015. Ministerul de interne al Franței. Actualizat la 2015-12-07.
  18. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Shields 2007, p. 319.
  19. ^ a b c d e f „France: Elections 1990−2010”. European Election Database. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Résultat des élections Régionales 2004” (în French). Minister of the Interior. Accesat în . 
  21. ^ „Résultat des élections Régionales 2010” (în French). Minister of the Interior. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „Mes démarches / A votre service - Ministère de l'Intérieur” (în franceză). Elections.interieur.gouv.fr. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Partidul_Adunarea_Națională_(Franța)&oldid=16392201