Alternativă pentru Germania

Alternativa pentru Germania ; germană Alternative für Deutschland, AfD''
Președinte	Jörg Meuthen; Tino Chrupalla (copreședine)
Purtător de cuvânt	Jörg Meuthen
Înființat	6 februarie 2013
Ziar	AfD Kompakt
Organizație de tineret	Junge Alternative
Număr de membri (mai 2020)	▼ 34,023
Ideologie oficială	Naționalism german; Populism de dreapta; Euroscepticism; Conservatorism național; Antiislam; Anticomunism; Antifeminism; Antiimigrație;
Poziție politică	Extrema dreaptă
Grup europarlamentar	CRE (2014–2016); EFDD (2016–2019); ID (din 2019);
Culori oficiale	Albastru deschis Roșu
Bundestag	88 / 709
Landurile Germaniei	243 / 1868
Parlamentul European	11 / 96
Prezență online	www.afd.de
	Modifică date / text

Alternativa pentru Germania (în germană: Alternative für Deutschland / AfD) este un partid politic conservator și eurosceptic din Germania, are un program politic anti-Euro, dar pro-Europa.

Fondat pe 6 februarie 2013, partidul a reușit să acumuleze 4,7% la alegerile federale din 2013, dar nu a trecut pragul electoral de 5%. Alternativa pentru Germania a câștigat mandate la alegerile în Parlamentul European din 2014, dar și la alegerile locale din 2014, 2015 și 2016. Așadar, actualmente Alternativa e reprezentată în Lantagurile Brandenburg, Saxonia, Turingia (din 2014), Bremen, Hamburg (din 2015), Baden-Württemberg, Renania-Palatinat și Saxonia-Anhalt (din 2016)

Rezultate electorale[modificare | modificare sursă]

Parlamentul federal (Bundestag)

An	Voturi în circumsc. elect.	Voturi pe liste lect.	procentaj din listele elect.	Nr. locurilor obținute	+/–
2013	810.915	2.056.985	4,7 (#7)	0 / 631	0
2017	5,316,095	5,877,094	12.6	94 / 709	▲ 94

Parlamentul European

An	Voturi în circumsc. elect.	procentaj	Nr. locurilor obținute	+/–
2014	2.070.014	7,1 (#5)	7 / 96	▲ 7
2019	4,103,453	11.0	11 / 96	▲ 4

Rezultate electorale în landtaguri (2013–)


Parlamentul	Anul	Nr. voturi	%	Locuri			Guvern
Parlamentul	Anul	Nr. voturi	%	Nr.	+ -	Poziție	Guvern
Baden-Württemberg	2016	809,311	15.1 (3) ▲	23 / 143	▲23	▲3	în opoziție
Bavaria	2018	1,383,866	10.2 (4) ▲	22 / 105	▲22	▲4	în opoziție
Berlin	2016	231,325	14.2 (5) ▲	25 / 160	▲25	▲5	în opoziție
Brandenburg	2019	297,484	23.5 (2) ▲	23 / 88	▲12	▲2	în opoziție
Bremen	2019	89,744	6.1 (5) ▲	5 / 84	▲1	▲5	în opoziție
Hamburg	2020	211,327	5.3 (5) ▼	7 / 121	▼1	▲5	în opoziție
Hesse	2018	378,692	13.1 (4) ▲	19 / 137	▲19	▲4	în opoziție
Saxonia Inferioară	2017	235,840	6.2 (5) ▲	9 / 137	▲9	▲5	în opoziție
Mecklenburg-Vorpommern	2016	167,453	20.8 (2) ▲	18 / 71	▲18	▲2	în opoziție
Renania de Nord-Westfalia	2017	624,552	7.4 (4) ▲	16 / 199	▲16	▲4	în opoziție
Rhineland-Palatinate	2016	267,813	12.6 (3) ▲	14 / 101	▲14	▲3	în opoziție
Saarland	2017	32,971	6.2 (4) ▲	3 / 51	▲3	▲4	în opoziție
Saxonia	2019	595,671	27.5 (2) ▲	38 / 119	▲24	▲2	în opoziție
Saxonia-Anhalt	2016	271,646	24.4 (2) ▲	25 / 87	▲25	▲2	în opoziție
Schleswig-Holstein	2017	86,275	5.9 (5) ▲	5 / 73	▲5	▲5	în opoziție
Thuringia	2019	259,359	23.4 (2) ▲	22 / 90	▲11	▲2	în opoziție

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ „CDU und SPD verlieren Mitglieder - Grüne legen deutlich zu”.
^ Taub, Amanda; Fisher, Max (18 ianuarie 2017). „Germany's Extreme Right Challenges Guilt Over Nazi Past”. The New York Times.
^ „Understanding the 'Alternative for Germany': Origins, Aims and Consequences” (PDF). University of Denver. 16 noiembrie 2016. Accesat în 29 aprilie 2017.
^ Beyer, Susanne; Fleischhauer, Jan (30 martie 2016). „AfD Head Frauke Petry: 'The Immigration of Muslims Will Change Our Culture'”. Der Spiegel.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite rwpopulism
^
*Lansford, Tom, ed. (2014). Political Handbook of the World 2014. SAGE. p. 532. ISBN 978-1-4833-3327-4.
- Dervis, Kemal; Mistral, Jacques (2014). „Overview”. În Dervis, Kemal; Mistral, Jacques. Europe's Crisis, Europe's Future. Brookings Institution Press. p. 13. ISBN 978-0-8157-2554-1.
- Ladrech, Robert (2014). „Europeanization of National Politics: the centrality of politics parties”. În Magone, José M. Routledge Handbook of European Politics. Routledge. p. 580. ISBN 978-1-317-62836-1.
- William T. Daniel (2015). Career Behaviour and the European Parliament: All Roads Lead Through Brussels?. Oxford University Press. p. 135. ISBN 978-0-19-871640-2.
^ Nordsieck, Wolfram (2017). „Germany”. Parties and Elections in Europe.
^ Simon Franzmann (2015). „The Failed Struggle for Office Instead of Votes”. În Gabriele D'Ottavio; Thomas Saalfeld. Germany After the 2013 Elections: Breaking the Mould of Post-Unification Politics?. Ashgate. pp. 166–167. ISBN 978-1-4724-4439-4.
^ „Thousands rally in Hanover against anti-Islam AfD party”. Al Jazeera. Accesat în 22 ianuarie 2018. ... rally in Hanover against anti-Islam AfD party
^ Ellyatt, Holly. „Germany's far-right AfD party: 5 things you need to know”. CNBC. Accesat în 22 ianuarie 2018. Nowadays, the AfD is mainly known for its anti-immigration (namely, anti-Islamic)
^ Dancygier, Rafaela. „The anti-Muslim AfD just scored big in Germany's election. What does this mean for German Muslims?”. The Washington Post. Accesat în 22 ianuarie 2018.
^ Pfaffenbach, Kai. „German Election: Anti-Islam AfD Party That Worked With U.S. Ad Agency Predicted To Take Third Place”. Newsweek. Accesat în 22 ianuarie 2018. Sunday's election in Germany is expected to bring big gains for the hard-right, anti-Islam Alternative for Germany (AfD) party,
^ Zeller, Frank. „Anti-migrant, anti-Muslim and anti-Merkel, Germany's AfD set to enter parliament”. The Times of Israel. Accesat în 22 ianuarie 2018.
^ Horn, Heather (27 mai 2016). „The Voters Who Want Islam Out of Germany”. The Atlantic. Accesat în 22 ianuarie 2018. The AfD's founder Bernd Lucke, an economics professor, left the party last summer, condemning rising xenophobia.
^ „Germany's far-right AfD: Victim or victor?”. The AfD ran a politically savvy campaign. It tapped into historical grievances in former communist eastern Germany, by co-opting phrases from the dissident movement that brought down the Berlin Wall 30 years ago. The AfD posters demanded a "Wende 2.0", using the German word for the peaceful revolution that brought down East German communism, and the AfD leaders compared Mrs Merkel's government to the Stasi secret police.
^ „Germany's Hot New Party Thinks America Is 'Run by Zionists'”. Gedeon opposes “feminism,” “sexualism,” and “migrationism” as core elements of what he calls “green communism.”
^ „German election: Why this vote matters”. BBC News. 15 septembrie 2017. Accesat în 20 septembrie 2017. Format:Better source needed

Surse externe[modificare | modificare sursă]

[membership-1] „CDU und SPD verlieren Mitglieder - Grüne legen deutlich zu”.

[NYT2017-01-2] Taub, Amanda; Fisher, Max (18 ianuarie 2017). „Germany's Extreme Right Challenges Guilt Over Nazi Past”. The New York Times.

[Duke-3] „Understanding the 'Alternative for Germany': Origins, Aims and Consequences” (PDF). University of Denver. 16 noiembrie 2016. Accesat în 29 aprilie 2017.

[Spiegel2016-03-4] Beyer, Susanne; Fleischhauer, Jan (30 martie 2016). „AfD Head Frauke Petry: 'The Immigration of Muslims Will Change Our Culture'”. Der Spiegel.

[rwpopulism-5] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite rwpopulism

[Eurosceptic-6] *Lansford, Tom, ed. (2014). Political Handbook of the World 2014. SAGE. p. 532. ISBN 978-1-4833-3327-4.
Dervis, Kemal; Mistral, Jacques (2014). „Overview”. În Dervis, Kemal; Mistral, Jacques. Europe's Crisis, Europe's Future. Brookings Institution Press. p. 13. ISBN 978-0-8157-2554-1.

Ladrech, Robert (2014). „Europeanization of National Politics: the centrality of politics parties”. În Magone, José M. Routledge Handbook of European Politics. Routledge. p. 580. ISBN 978-1-317-62836-1.

William T. Daniel (2015). Career Behaviour and the European Parliament: All Roads Lead Through Brussels?. Oxford University Press. p. 135. ISBN 978-0-19-871640-2.

[7] Dervis, Kemal; Mistral, Jacques (2014). „Overview”. În Dervis, Kemal; Mistral, Jacques. Europe's Crisis, Europe's Future. Brookings Institution Press. p. 13. ISBN 978-0-8157-2554-1.

[8] Ladrech, Robert (2014). „Europeanization of National Politics: the centrality of politics parties”. În Magone, José M. Routledge Handbook of European Politics. Routledge. p. 580. ISBN 978-1-317-62836-1.

[9] William T. Daniel (2015). Career Behaviour and the European Parliament: All Roads Lead Through Brussels?. Oxford University Press. p. 135. ISBN 978-0-19-871640-2.

[Parties-and-Elections-7] Nordsieck, Wolfram (2017). „Germany”. Parties and Elections in Europe.

[Franzmann2015-8] Simon Franzmann (2015). „The Failed Struggle for Office Instead of Votes”. În Gabriele D'Ottavio; Thomas Saalfeld. Germany After the 2013 Elections: Breaking the Mould of Post-Unification Politics?. Ashgate. pp. 166–167. ISBN 978-1-4724-4439-4.

[thousands_rally-9] „Thousands rally in Hanover against anti-Islam AfD party”. Al Jazeera. Accesat în 22 ianuarie 2018. ... rally in Hanover against anti-Islam AfD party

[Antiislam1-10] Ellyatt, Holly. „Germany's far-right AfD party: 5 things you need to know”. CNBC. Accesat în 22 ianuarie 2018. Nowadays, the AfD is mainly known for its anti-immigration (namely, anti-Islamic)

[Antiislam2-11] Dancygier, Rafaela. „The anti-Muslim AfD just scored big in Germany's election. What does this mean for German Muslims?”. The Washington Post. Accesat în 22 ianuarie 2018.

[Antiislam3-12] Pfaffenbach, Kai. „German Election: Anti-Islam AfD Party That Worked With U.S. Ad Agency Predicted To Take Third Place”. Newsweek. Accesat în 22 ianuarie 2018. Sunday's election in Germany is expected to bring big gains for the hard-right, anti-Islam Alternative for Germany (AfD) party,

[timesofisraelantiislam-13] Zeller, Frank. „Anti-migrant, anti-Muslim and anti-Merkel, Germany's AfD set to enter parliament”. The Times of Israel. Accesat în 22 ianuarie 2018.

[theatlantic2-14] Horn, Heather (27 mai 2016). „The Voters Who Want Islam Out of Germany”. The Atlantic. Accesat în 22 ianuarie 2018. The AfD's founder Bernd Lucke, an economics professor, left the party last summer, condemning rising xenophobia.

[15] „Germany's far-right AfD: Victim or victor?”. The AfD ran a politically savvy campaign. It tapped into historical grievances in former communist eastern Germany, by co-opting phrases from the dissident movement that brought down the Berlin Wall 30 years ago. The AfD posters demanded a "Wende 2.0", using the German word for the peaceful revolution that brought down East German communism, and the AfD leaders compared Mrs Merkel's government to the Stasi secret police.

[16] „Germany's Hot New Party Thinks America Is 'Run by Zionists'”. Gedeon opposes “feminism,” “sexualism,” and “migrationism” as core elements of what he calls “green communism.”

[autogenerated1-17] „German election: Why this vote matters”. BBC News. 15 septembrie 2017. Accesat în 20 septembrie 2017. Format:Better source needed

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

Alternativa pentru Germania germană Alternative für Deutschland, AfD''




Președinte	Jörg Meuthen Tino Chrupalla (copreședine)
Purtător de cuvânt	Jörg Meuthen

Înființat	6 februarie 2013
Ziar	AfD Kompakt
Organizație de tineret	Junge Alternative
Număr de membri (mai 2020)	▼ 34,023^[1]

Ideologie oficială	Naționalism german^[2]^[3]^[4] Populism de dreapta^[5] Euroscepticism^[6] Conservatorism național^[7]^[8] Antiislam^[9]^[10]^[11]^[12]^[13]^[14] Anticomunism^[15] Antifeminism^[16] Antiimigrație^[17]
Poziție politică	Extrema dreaptă
Grup europarlamentar	CRE (2014–2016) EFDD (2016–2019) ID (din 2019)
Culori oficiale	Albastru deschis Roșu
Bundestag	88 / 709
Landurile Germaniei	243 / 1868
Parlamentul European	11 / 96

Prezență online	www.afd.de
Modifică date / text

Alternativă pentru Germania

Rezultate electorale[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Surse externe[modificare | modificare sursă]

Meniu de navigare

Căutare