Lăcaș de cult

Un lăcaș de cult este un edificiu delimitat spațial și construit după anumite reguli, ce este folosit pentru utilizări consacrate și unde se adună practicanții unei religii pentru a se ruga, pentru a participa la desfășurarea de ritualuri de cult religios sau ceremonii și pentru a celebra sărbători religioase.

Roluri

Lăcașurile de cult sunt simboluri importante ale expresiei spirituale și a implicării comunității, contribuind la definirea identității spațiale și culturale ale acesteia^[2]. În afară de rolul lor primordial, au servit, servesc și se pot constitui în centre administrative sau de întâlnire pentru populația zonelor respective, precum și ca sedii ale unor școli ecleziastice^[3] sau biblioteci, ori locuri de întâlnire și de celebrare ale unor evenimente sociale^[2].

Deseori, semnificația lor se extinde dincolo de congregațile căror le aparțin. Unele dintre acestea, sunt recunoscute ca parte a patrimoniului cultural, arhitectural și religios^[4].

Caracterisitici

Lăcașurile de cult sunt considerate sacre de către credincioși.

Ele sunt recunoscute și apreciate de către congregații și comunității - în general - ca simboluri sociale ale credinței precum și simboluri fizice ale spiritualității (valoarea spirituală a unui loc însă, poate fi redusă substanțial sau pierdută dacă lăcașul de cult se închide sau utilizarea sa în sensul inițial încetează)^[5]. Din punct de vedere arhitectural, ele se identifică de obicei extrem de distinct, în comparație cu alte tipuri de constructii^[5]. În sens istoric, ele conservă fizic - adesea - moșteniri e ale evenimentelor istorice importante din viața locului, atât direct cât și indirect prin modificările lor constructive succesive ce indică influența unor tendințe sociale și economice^[5]. Uneori printr-un design remarcabil - inovator pentru epoca respectivă sau prin folosirea unor metode de construcție neobișnuite - ce exprimă progresul tehnologic la acel stadiu, oferă valoare cercetării științifice^[5].

Evoluția lor în sens istoric, arhitectural și simbolistic, este supusă atât unor procese naturale (cum ar fi alterarea și degradarea fizică a construcției), precum și schimbărilor sociale, economice și tehnologice ori disponibilului de resurse economice pentru întreținerea lor, sau evoluției demografice într-un interval de timp dat^[2]. Uneori caracteristicile anumitor lăcașe de cult implică în sensul conservării lor, o povară considerabilă pentru comunitate din punct de vedere economic. În timp, soluționarea problemelor de finanțare a întreținerii lor a implicat uneori schimbarea destinației inițiale a unor spații sau clădiri asociate, în sensul găsirii unor alte roluri, cu funcție de suport economic^[2].

Din punct de vedere al legislației, lăcașurile de cult beneficiază - în funcție de specificul național - de diverse grade de protecție^[5]. Legislația internațională acordă acestora un regim special, fiind prohibită folosirea lor în scop militar^{[necesită citare]}.

Specificități în funcție de religie

Denumiri

Bazilică: Religia Creștină
Biserică: Religia Creștină
Capelă: Religia Creștină
Casă de Rugăciune: unele culte neoprotestante
Casă de Întâlnire: unele culte neoprotestante
Catedrală: Creștinism
Geamie: Religia Islamică
Moschee: Religia Islamică
Pagodă: Budism
Panteon: Religia romană și Religia Greacă
Sanctuar: Șintoism, Religia dacă
Sinagogă: Religia Mozaică
Templu: Creștinism (la cultul Mormon), Religia Mozaică, Budism, Hinduism, Șintoism, Taoism, Credința Bahá'í, Religia romană, Religia Greacă, Religia egipteană Religia babiloniană Religia aztecă
Zigurat: Religia akkadienilor

Particularități arhitecturale

Templul antic grec al lui Zeus din Cyrene Libia

Multe dintre lăcașurile de cult sunt situate în centrul localităților, în general o largă proporție fiind localizate în zone mai înalte ale terenului local^[6]. Ele pot fi constituite fie dintr-o singură clădire fie dintr-un complex de clădiri, ridicate adesea într-un cadru căruia i se asociază anumite semnificații^[2].

Așezarea lor spațială se face după anumite reguli. Ele au o arhitectură distinctivă, relativ tipică pentru fiecare religie. Forma și funcția așezămintelor religioase a variat de-a lungul istoriei, pe măsura evoluției religiilor dar și evoluției arhitecturii.

O clădire dedicată scopurilor religioase, cuprinde pe lângă elementele constructive comune (acoperiș, pereți, pardoseli, finisaje), și elemente constructive cu rol liturgic^[7]. Configurația spațială a clădirilor și designul arhitectural deservesc acelorași scopuri principale - liturgice. Astfel:

Bisericile creștine includ: altar, amvon, strane, pupitre, mese, scaune, suporturi pentru crucifixuri, piedestale pentru botez, balcoane pentru orgi, etc... Pentru multe dintre biserici planul general al construcției include nava centrală (naosul), absida altarului situată în continuarea navei centrale (de forma unei nișe semicirculare sau poligonale)^[8], și sanctuarele laterale - articulate pentru a forma o cruce^[7].
Sinagogile evreiești cuprind în general: arcele care adăpostesc chivotul, estrada suport pentru bimah , menora, lampadarul și stranele. Spațiu central este adesea delimitată de bimah, cu chivotul și lampadarul la un capăt,în timp ce părțile laterale sunt pentru congregație. Pot exista de asemenea, zone separată pentru membrii de același sex^[7].
Moscheile musulmane includ: minarete - de unde se face chemarea pentru rugăciune (cuprinzând detalii cum ar fi Steaua și Semiluna) și încăperea de rugăciune - unde se instalează covorul. O moschee mare poate avea spații separate pentru femei și bărbați^[7].

Multe dintre lăcașurile de cult cuprind memoriale (adesea opere de artă importante) - dispuse în cadrul interioarelor. Acestea onorează sau comemorează membri ai congregației căzuți în războaie, pe unii reprezentanți de marcă sau lideri religioși^[7].

Vezi și

Referințe

^ Hans Kung (2006), Tracing the Way: Spiritual Dimensions of the World Religions, Continuum International Publishing Group, p. 248
^ ^a ^b ^c ^d ^e Op. cit. Bibliografie: Introducere; „Ghid tehnic - Linii directoare pentru modificarea și dezvoltarea Lăcașurilor de cult cu caracter de patrimoniu”
^ p. 110 - Secolul catedralelor - Evul Mediu - Marea carte despre progres; Caselli Giovanni; Litera Internațional-DeAgostini; 2008; ISBN 978-973-675-462-3
^ Op. cit. Bibliografie: Prefață (Daryl Jackson); „Ghid tehnic - Linii directoare pentru modificarea și dezvoltarea Lăcașurilor de cult cu caracter de patrimoniu”
^ ^a ^b ^c ^d ^e Op. cit. Bibliografie: 2.2 La ce se referă semnificația ?; 2. Definirea semnificației; „Ghid tehnic - Linii directoare pentru modificarea și dezvoltarea Lăcașurilor de cult cu caracter de patrimoniu”
^ Op. cit. Bibliografie: 4.1 Contextul; 4. Gestiunea ambientului; „Ghid tehnic - Linii directoare pentru modificarea și dezvoltarea Lăcașurilor de cult cu caracter de patrimoniu”
^ ^a ^b ^c ^d ^e Op. cit. Bibliografie: 2.3 Trăsături semnificative; 2. Definirea semnificației; „Ghid tehnic - Linii directoare pentru modificarea și dezvoltarea Lăcașurilor de cult cu caracter de patrimoniu”
^ Definiție absidă, Dicționar de Neologisme, Florin Marcu & Constant Maneca, Ed. Academiei, 1986 accesat 2013.01.05

Bibliografie

Ghid tehnic - Linii directoare pentru modificarea și dezvoltarea Lăcașurilor de cult cu caracter de patrimoniu; Comisia de patrimoniu a Consiliului Statului Victoria, Melbourne Arhivat în 7 septembrie 2012, la Wayback Machine.; Technical guide - Guidelines for Change and Development of Heritage Places of Worship; Heritage Council of Victoria, Melbourne; November 2008 - Revised June 2010; ISBN 978-0-9805126-2-5 accesat 2013.01.01

Literatură suplimentară

[Locuri sacre, lăcașuri de cult, sanctuare]; Lieux sacrés, lieux du culte, sanctuaires, André Vauchez, éd. École française de Rome, Rome, 2000, ISBN 978-2-7283-0602-2
[Cunoașterea istoriei lăcașurilor de cult]; Places of worship: exploring their history, James P. Wind, Rowman Altamira, 1997, ISBN 978-0-7619-8978-3
[Lăcașuri de cult]; Places of worship, James Russell & Vaughan Hart, Phaidon Press Ltd., 1999, ISBN 978-0-7148-3877-9
[Lăcașul de cult]; The Place of Worship, Eric Kang, Guardian Books, 2003, ISBN 978-1553065029
[Lexicon al patrimoniului arheologic arhitectural german]; Reallexikon der Germanischen Altertumskunde (Band 1-35); Hoops, Johannes & Beck, Heinrich & Geuenich, Dieter & Steuer, Heiko & Müller, Rosemarie; Walter de Gruyter; 2005-2011;
[Cultura europeană a sculpturilor monumentale]; Europas Kultur der Groß-Skulpturen, Elisabeth Neumann-Gundrum , Wilhelm Schmitz Verlag Gießen,1981, ISBN 978-3-87711-039-8
[Cartea Lăcașelor de cult, Un ghid pentru locuri stravechi sacrificiale, altare și locuri de cult din Germania]; Das Kultplatzbuch, Ein Führer zu den alten Opferplätzen, Heiligtümern und Kultstätten in Deutschland,Giesela Graichen, Hoffmann u. Campe Verlag Hamburg, 1988, ISBN 978-3-455-08282-3