Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logoul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, în limba română

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (sau Biserica Mormonă; în engleză: The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, LDS Church sau Mormon Church) este o biserică creștină fondată de Joseph Smith în anul 1830. Are peste 14 milioane de adepți[necesită citare] (numiți mormoni) în toată lumea, iar sediul central se află la Salt Lake City, Utah, în Statele Unite.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima viziune a lui Joseph Smith, înfăţişată într-o fereastră de vitraliu

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a fost fondată la 6 aprilie 1830, în vestul statului american New York, de Joseph Smith (n. 1805, d. 1844). Smith, considerat de către mormoni profet al lui Dumnezeu, a pretins că Dumnezeu și Isus Hristos au venit la el în 1820, că i-au ordonat să nu adere la nici o biserică, pentru că toate sunt imperfecte și incomplete, și că i-au promis că într-o zi va fi reintrodusă, prin el, biserica adevărată. Membrii noii biserici au îndurat opoziția socială și politică, și astfel au călătorit mulți ani în căutarea unui cămin potrivit. În 1844 Joseph Smith și fratele său Hyrum au fost uciși de către o mulțime supărată. În cele din urmă, sub conducerea lui Brigham Young, cei mai mulți mormoni s-au stabilit într-o zonă din Mexic (astăzi în statul american Utah). În prezent majoritatea locuitorilor din statul Utah sunt mormoni și aproape 10% din toți mormonii locuiesc în Utah.

Credințe[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Isus Hristos din Centrul pentru Vizitatori, Salt Lake City

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă afirmă că este singura biserică adevărată de pe pământ. Mormonii cred că s-a întâmplat o apostazie pe tot cuprinsul primei biserici după moartea apostolilor în secolul I d.H. Autoritatea adevărată a bisericii nu putea să fie reconstruită prin studierea scripturii sau prin munca teologilor, ci a trebuit ca biserica să fie reînnoită prin revelații date de Dumnezeu. Mormonii se consideră creștini, dar nu se văd ca o parte a tradițiilor ortodoxe, catolice sau protestante. Cu toate că Biserica Mormonă susține că celelalte biserici sunt imperfecte și fără autoritate divină, mormonii nu cred că adepții decedați ai altor biserici ar fi fost neapărat condamnați în infern, datorită credinței lor în doctrina botezului pentru morți (vedeți mai jos).

Scripturi[modificare | modificare sursă]

Cele patru „lucrări canonice” (cărţi scripturale mormone) într-un singur volum

Biserica crede în patru cărți scripturale, care se numesc „lucrările canonice” ale bisericii (în engleză Standard Works):

  • Biblia (Vechiul și Noul Testament, dar fără cărțile deuterocanonice sau apocrife din Vechiul Testament).
  • Cartea lui Mormon: Un Alt Testament al lui Isus Hristos, istoria religioasă a unei familii care a fugit de la Ierusalim și a călătorit în America, în jurul anului 600 î.H., și istoria descendenților ei. Principalul editor al cărții se numea Mormon și acest nume a devenit poreclă pentru adepții noii biserici.
  • Doctrina și Legământul (în engleză Doctrine and Covenants), o carte care este considerată de biserică o colecție de revelații importante, date lui Joseph Smith de Isus Hristos, și alte documente ale lui Smith și ale succesorilor săi.
  • Perla de Mare Preț (în engleză Pearl of Great Price), o altă colecție de revelații și scrisori.

Profeții contemporani[modificare | modificare sursă]

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă declară că este condusă de Isus Hristos de când biserica a fost fondată în 1830. În ceea ce privește credințele bisericii, Joseph Smith și succesorii săi sunt considerați ca „profeți, văzători și revelatori” și ei le comunică revelațiile și poruncile lui Isus Hristos membrilor bisericii și întregii lumi. Profetul actual, Thomas Monson[1] (n. 1927), este al XVI-lea președinte al bisericii; el a urmat la președinția bisericii după Gordon Hinckley[2] (n. 1910, d. 2008). Pe președintele bisericii îl ajută doi sfătuitori — aceștia trei reprezintă Prima Președinție (în engleză The First Presidency) — și un consiliu de Doisprezece Apostoli (în engleză Quorum of the Twelve Apostles). Toate hotărârile importante necesită acordul unanim al membrilor Primei Președinții și celor Doisprezece Apostoli.

Scopul vieții și planul salvării[modificare | modificare sursă]

Biserica Mormonă afirmă că această viață terestră este o parte, scurtă dar de importanță crucială, a unui mare plan care se numește „planul salvării” sau „progresia eternă”. Mormonii cred că toți oamenii trăiau la început cu Dumnezeu, în formă de spirite, și au fost trimiși la viața de pe Pământ cu scopul de a descoperi dacă vor alege binele sau răul. Ca să putem trăi această viață cu credință, nu putem să ne amintim de „existența preterestră”.

Pentru că era bine știut în existența preterestră că toți vor face greșeli și săvârși păcate, după crezul mormon, a trebuit să fie ales un mântuitor (Isus Hristos) care va trăi o viață perfectă, va suferi pentru greșelile făcute de toți și va învia din moarte. Prin credința în Isus Hristos, pocăința de păcate și ascultarea poruncilor divine, mormonii cred că toți pot să fie salvați din păcat și să se întoarcă în glorie la Dumnezeu, Tatăl lor Ceresc.

În contrast cu crezul altor biserici, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă proclamă că de fapt căderea lui Adam și a Evei a fost un eveniment important și necesar pentru progresia eternă a omenirii. Mormonii cred că evanghelia lui Isus Hristos a fost predicată lui Adam și Evei și altora de-a lungul istoriei, și că a trebuit ca evanghelia completă și perfectă să fie reintrodusă de multe ori după apostazii. Oamenii care află și înțeleg plenitudinea evangheliei în timpul vieții lor au nevoie de a-i da ascultare; cei care nu știau evanghelia completă vor fi judecați pe măsură ce au înțeles dreptul și vor primi ocazia de a asculta evanghelia perfectă în lumea spiritelor (vedeți: „Salvarea pentru morți”, mai jos).

Căsătoria eternă[modificare | modificare sursă]

Mormonii susțin natura sacră a instituției căsătoriei și a familiei și cred că aceste instituții pot să continue prin eternitate. Membrii credincioși se căsătoresc, nu doar pentru viață, ci pentru „timp și întreaga eternitate”, într-o ceremonie care are loc într-un edificiu special care se numește un „templu”. Templele mormone nu sunt biserici obișnuite; fiecare membru sau vizitator poate asista la slujbele normale ale mormonilor, dar numai mormonii credincioși pot să intre într-un templu.

Convertiții la Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă care sunt deja căsătoriți pot să-și transforme căsătoria într-o uniune eternă printr-o a doua ceremonie de căsătorie, într-un templu. Și morții sunt căsătoriți pentru eternitate în templele mormone, în mod asemănător cu botezurile din partea morților.

Salvarea pentru morți[modificare | modificare sursă]

Bazinul din templul mormon din Salt Lake City, de unde viii sunt botezaţi pentru morţi.

Biserica Mormonă propovăduiește posibilitatea salvării și a vieții eterne pentru toți, inclusiv pentru cei care nu știau, în timpul vieții lor, despre Isus Hristos și despre plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toți morții vor primi ocazia de a auzi evanghelia în lumea spiritelor și că fiecare persoană care acceptă mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru ei de către un membru viu al bisericii într-un templu.[3] Mormonii încearcă să-și găsească datele străbunilor și ale altora, pentru a se boteza din partea lor și a le da ocazia să primească plenitudinea de salvare, dar cred că morții au capacitatea de a decide dacă vor accepta acest botez sau nu.

Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă afirmă că înțelegerea sa a doctrinei salvării pentru morți și autoritatea sa de a face botezuri pentru morți au venit de la Dumnezeu prin revelație. Cu toate acestea, membrii bisericii cred că aceste doctrine le-au fost cunoscute creștinilor din secolul I și că credința lor este sprijinită de niște versete din Noul Testament.[4]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Unii oameni nu acceptă că Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă ar fi o biserică creștină, ci o clasifică drept „sectă”, din cauza credințelor sale unice, care diferă de crezurile altor biserici.

Mormonii sunt confundați uneori, posibil din neînțelegere sau ignoranță, cu alte biserici care caută prozeliți, ca de pildă cu Martorii lui Iehova. Unii oameni cred că misionarii mormoni ar fi agenți sau spioni ai guvernului american, chiar dacă misionarii bisericii provin din multe țări, din toată lumea.

În secolul al XIX-lea, mulți mormoni practicau „căsătoria plurală” (poligamia). Biserica a suferit o persecuție gravă din cauza poligamiei, dar mormonii au perseverat deoarece credeau că ascultau o poruncă a lui Dumnezeu. Biserica a interzis căsătoria plurală în anul 1890; astăzi, oricare membru al bisericii care practică poligamia este excomunicat. Există acum niște grupuri schismatice „mormone fundamentaliste” care s-au rupt de biserica principală din cauza discuției despre poligamie; Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă dezaprobă aceste grupuri și se detașează de ele, dar cu toate acestea, unii oameni confundă aceste mici grupuri cu biserica principală, presupunând că ar fi toți „mormoni” și crezând despre membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă că ar practica și astăzi poligamia.

Mitt Romney, fost guvernator al statului american Massachusetts și fost candidat pentru alegerile prezidențiale din 2008 și 2012, este mormon. Unele sondaje de opinie din S.U.A. sugerau că mulți alegători americani ar refuza să voteze pentru Romney numai din cauza religiei sale. Romney nu a câștigat Nevada, un stat american cu foarte mulți mormoni, pentru alegerile prezidențiale din 2012.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Anunțul oficial, „Thomas S. Monson a fost numit al XVI-lea președinte al bisericii”, 4 februarie 2008
  2. ^ en Interviu al președintelui Gordon B. Hinckley, cu jurnalistul american Larry King, la 26 decembrie 2004
  3. ^ Pentru a fi „botezat din partea unui mort”, un membru viu al bisericii stă în bazinul de botez și este băgat sub apă de către un vârstnic (prezbiter) sau preot care spune numele mortului.
  4. ^ 1 Petru 3.18–19; 1 Petru 4.6; 1 Corinteni 15.29.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]