Ionel Fernic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ionel Fernic
Ionel fernic dutch angle.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Târgoviște, România Modificați la Wikidata
Decedat 22 iulie 1938
Flag of Romania.svg pădurea Negrileasa, România
(accident aviatic)
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație compozitor, aviator, parașutist
Activitate
Origine român
Gen muzical muzică ușoară
Instrument(e) pian, chitară

Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște - d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

Ionel Fernic tânăr.

Studii. Debutul[modificare | modificare sursă]

Familia Fernic se va muta la Galați, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică; totuși, va opta pentru Conservatorul din București, unde intră la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea oferită de școală. Are ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. O dată încheiate studiile (1924), Fernic își satisface stagiului militar la Școala de ofițeri în rezervă din Ploiești; va rămâne în oraș pentru câțiva ani și tot aici va compune o parte importantă a repertoriului său.

Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. După ce se va stabili la Ploiești, înțelegând nevoia de a compune muzică de succes, dar și totodată pentru a-și verifica posibilitățile, scrie romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe boltă când apare luna, reprezentând primul vers din refren); în fapt, melodia este o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu. Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.

„Într-o zi stăteam acasă și exersam la pian. Simțeam oarecare inspirație în acel moment și am luat hârtia și condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc și m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putință, zidurile banalității.”
—Ionel Fernic

Activitate[modificare | modificare sursă]

Compozitor de succes[modificare | modificare sursă]

În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi. În prezent, se editează anual sau la distanță de câțiva ani, noi compilații de muzică ușoară care includ piese semnate de Fernic.

Alte preocupări. Stabilirea în București[modificare | modificare sursă]

Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, Misterele din Mizil (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, Misterele Parisului). În 1928 a publicat un volum de poezii, Prăștii și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur.

La începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în București.

Ionel Fernic aviator (centru, costum alb). Poza conţine o dedicaţie scrisă de Fernic pentru Victor Puşcariu, directorul unei fabrici de paraşute care i-a sprijinit debutul în domeniu.

În aer[modificare | modificare sursă]

Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Fernic execută primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți; va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”.

„L-am cunoscut într-o zi a anului 1937 pe un aerodrom din București, unde a aterizat cu avionul său pentru o mică revizie. În carlinga din față avea legată în chingi o chitară.
Când l-am întrebat ce-i cu chitara acolo, mi-a răspuns că «nu-i chitară, ci este iubita lui, care îl însoțește pretutindeni.» Socotindu-i zisele o mică și nevinovată nebunie, am râs și i-am acceptat ca bun răspunsul, deoarece noi, aviatorii acelor vremuri, aveam fiecare nebuniile noastre. Altfel n-am fi putut zbura cu aripile legate cu sârmă și proptite cu bandaje și atele din scânduri de gard atunci când o întâmplare nefericită făcea să ne ciobim la câte o aterizare forțată de vreun teren necunoscut.”
—Ioan Crăciun, pilot-aviator în rezervă

Despre senzația provocată de săritura cu parașuta, Ionel Fernic mărturisea:

„Nu simt niciun fel de rău sau gol la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și aștept deschiderea parașutei. E o senzație de neînchipuit! Nici un zgomot, cât de mic, nu tulbură imensa și maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui d'Anunzzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului.”
—Ionel Fernic

Ionel Fernic și-a pierdut viața într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani. Pasager al unui zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic (compania poloneză LOT), Fernic și-a pierdut viața alături de toți ceilalți pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Rămășițele lui Ionel Fernic au fost incinerate la Crematoriul bucureștean; la eveniment au participat prieteni și colaboratori din lumea muzicii și aviatori care, fie i-au cântat piesele mai îndrăgite, fie l-au omagiat printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.

Despre Ionel Fernic[modificare | modificare sursă]

„O personalitate care a întrunit prin valențele talentului său multilateral, inspirația poetului, harul cântărețului-interpret al propriilor romanțe și tangouri, curajul și pasiunea zburătorului îndrăzneț, afirmându-se ca pilot și parașutist sportiv, acesta a fost, în câteva cuvinte, Ionel Fernic.”
—Ștefan Soverth - „Parașutiștii în luptă”

Compoziții[modificare | modificare sursă]

În lipsa unor informații cronologice, titlurile nedatate vor fi așezate la capătul listei și ordonate alfabetic.
Piesa Pe boltă când apare luna apare sub numele Minciuna, a doua variantă a titlului fiind preferată chiar de către autor.
Titlul piesei Forma muzicală Versuri Anul
apariției
Interpretări mai cunoscute
Cruce albă de mesteacăn romanță Ion Sân-Giorgiu, Artur Enășescu 1919 Dorel Livianu, Jean Moscopol
Țiganca romanță Artur Enășescu 1928 Doina Badea, Ioana Radu, Ion Luican
La umbra nucului bătrân romanță Alexandru Dinescu 1930 Ioana Radu
Minciuna
(Pe boltă când apare luna)
tango
(tango-romanță)
Aurel Felea 1931 Jean Moscopol, Gică Petrescu, Cristian Vasile, Manole Stroici
Dar ești la fel
(Quand même)
tango Ionel Fernic (rom.)
Nicolae Kirițescu (fr.)
1931 Cristian Vasile, Gică Petrescu, Manole Stroici
O dată tango Nicolae Kirițescu 1931
Îți mai aduci aminte, doamnă romanță Cincinat Pavelescu 1932 Alexandru Giugaru, Jean Moscopol, Cristian Vasile,
Petre Alexandru, Manole Stroici
Iubesc femeia tango-romanță Ionel Fernic 1933 Cristian Vasile, Nicu Stoenescu
Mi-a murit norocul vals-boston Nunuța Morțun Fernic 1933
Inima e o chitară foxtrot Ionel Fernic 1933
La geamul tău luminat tango Ionel Fernic 1934 Nicu Stoenescu
Pentru tine am făcut nebunii tango Ionel Fernic 1934 Cristian Vasile
E primăvară tango argentinian Ionel Fernic 1935 Cristian Vasile
Dormi, păpușă, noapte bună foxtrot lent Ionel Fernic 1935
Adio, doamnă tango Ionel Fernic indisp. Gion, Jean Moscopol
Aprinde o țigară tango indisp. Titi Botez, Constantin Florescu, Cristian Vasile
Beau tango indisp. Cristian Vasile
Cea din urmă seară romanță Ionel Fernic indisp.
Cel din urmă trandafir indisp.
Dă-mi mâinile să le sărut romanță indisp. Zavaidoc
De ce mi-ai spus că mă iubești tango Ionel Fernic Cristian Vasile, Tudor Gheorghe
În ochii tăi fermecători tango Robert Storeck Cristian Vasile
Iartă-mi tango Jurmann indisp.
Mai spune-mi înc-odată tango Ionel Fernic indisp. Jean Moscopol, Tudor Gheorghe
Mihalache, mană dragă populară Ionel Fernic indisp. Zavaidoc
Minte-mă tango indisp. Cristian Vasile
Nu cred tango Bachicha indisp. Gion
Nunuțo tango Ionel Fernic indisp. Cristian Vasile
Nu-mi mai spune iar minciuni de amor tango indisp. Titi Botez
Romanța celei care minte romanță Ion Minulescu indisp. Gică Petrescu, Traian Fortun
Să nu te superi că te-njur romanță indisp. Zavaidoc
Scrisoare de amor romanță indisp. Mia Braia, Cristian Vasile
Scrisoare de dor Aurel Felea indisp. Margareta Pâslaru

Referințe[modificare | modificare sursă]

Articole[modificare | modificare sursă]

Albume de piese[modificare | modificare sursă]

  • Fernic, Ionel (1967). Melodii alese, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, București
  • Cele mai frumoase romanțe de ieri și de azi (1983). Supliment al revistei „Muzica”, Editura Muzicală, București

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Soverth, Ștefan (1973). Parașutiștii în luptă, colecția „Memorii de război”, Editura Militară, București.
  • Ucrain, Constantin (1983). Compozitorul înălțimilor, Editura Muzicală, București.

Legături externe[modificare | modificare sursă]