Tudor Gheorghe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe2.jpg
Tudor Gheorghe
Date personale
Născut 1 august 1945 (71 de ani)
Podari, România
Cetățenie România
Ocupație muzician
poet
actor
cântăreț
Activitate
Premii Ordinul Republicii
Ordinul național Steaua României
Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe este un cântăreț, compozitor și actor român, născut la 1 august 1945, în comuna Podari, județul Dolj, dintr-o familie de țărani. Copilăria, dar mai ales adolescența, i-au fost dificile. Tatăl, cântăreț la biserică, a fost arestat ca legionar și deținut politic la Aiud.

În perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe opreliști din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluția română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1987, i-a fost interzis să concerteze.[1] După revoluția din decembrie 1989, Tudor Gheorghe a revenit.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat Liceul Nicolae Bălcescu (astăzi Colegiul Național Carol I din Craiova) din Craiova, apoi a urmat cursurile Institutului de Teatru din București, clasa de actorie, absolvind în 1966.

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1989[modificare | modificare sursă]

În 1966 a fost angajat la Teatrul Național din Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din țară. După rolurile jucate în studenție, a debutat pe scena Naționalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din „Cocoșul negru”, de Victor Eftimiu.

Până la adevărata afirmare, ce a urmat peste câțiva ani, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca.

În perioada 1970-1980 și 1980-1990 a jucat în creații de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea” de Anton Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.

În 1969, după trei ani de lucru asiduu, a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului"”, cu poezia poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu.[2] După alți doi ani de studii aprofundate, făcute la Institutul de folclor din București a urmat al doilea recital - „Șapte balade”.

Din 1969, anul primului recital și până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puțin de 22 spectacole de muzică și poezie.

Succesul, cariera și evoluția lui Tudor Gheorghe pot părea „venite de la sine”, dar în spatele uriașului succes se găsesc ani de munca înverșunată, de studiu intens și de multe opreliști și nevoi. I-au fost cenzurate, totodată, spectacolele, în anul 1979, când spectacolul „Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale, a fost oprit imediat după premieră.

După 1989[modificare | modificare sursă]

În 1992 Tudor Gheorghe a avut primul spectacol după revoluție, numit „Cântece cu gura închisă”. A revenit pe scenă în 1998, și din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei românești” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu.[3]

În 2006, între 29 mai și 4 iunie, Tudor Gheorghe a susținut la Sala Palatului o serie maraton de concerte, intitulată „Săptămâna risipitorului de frumuseți”. Seria a fost compusă din 7 concerte:

  • Primăvara simfonic - 29 mai
  • Toamna simfonic - 30 mai
  • Petrecerea cu taraf - 31 mai
  • Diligența cu păpuși - 1 iunie
  • În căutarea dorului pierdut - 2 iunie
  • Iarna simfonic - 3 iunie
  • Vara simfonic - 4 iunie[4][5]

În noiembrie 2006 artistul a prezentat în premieră spectacolul „Calvarul unei inime pribegi”, început cu cântece din anii 1930, cântate de artiști precum Cristian Vasile și Jean Moscopol. Pe lângă cântecele epocii în spectacol sunt citite și câteva anunțuri din ziarele din acea perioadă, cu scopul de a recrea mai complet imaginea acelor ani. În 2007 a fost lansat și albumul cu acest spectacol.

În noiembrie 2007 în spectacolul „Parfumul nebunelor dorinți” se continuă prezentarea muzicii anilor 1930, începută în „Calvarul unei inime pribegi”.

La margine de imperii” este alt spectacol al lui Tudor Gheorghe, desfășurat în martie-aprilie 2008. Spectacolul este dedicat singurei regiuni din această țară care a fost sub mai multe imperii. Muzica este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană. „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina” de Matthias Friedwagner, apărută în 1938 conține 530 de partituri muzicale și versuri culese din Bucovina, între anii 1902-1916, la inițiativa Ministerului Culturii, din Viena.

Anul 2008 îl readuce pe îndrăgitul artist într-o piesă de teatru după aproape zece ani de la ultima apariție.[6] Tudor Gheorghe apare în musicalul Omul din La Mancha, la numai câteva zile de la premiera altui spectacol - „Taina cuvintelor”. Omul din La Mancha este un musical dupa cartea lui Dale Wasserman, care, la rândul său, își inspiră povestea după romanul de secol XVII al lui Miguel de Cervantes - „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”.

Astăzi Tudor Gheorghe își continuă cariera începută în 1966, susținând în continuare recitaluri în țară și străinătate și interpretând roluri pe scena Naționalului craiovean.

Mărturii[modificare | modificare sursă]

„De fiecare dată când îl ascult - și asta se întâmplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească - populară și cultă - poate mișca munții. (...) Problema mea, inhalând prin toți porii melodia ființei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrima de dragoste, admirație și mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup.”
Marin Sorescu - 1988


„Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală și asta explică cum a putut să îndeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că atât cât îi știm, bătrânii lăutari cad la bănuială când sunt fotografiați pe hârtie. Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurătoare a "Mioriței" și niște cântece haiducești cum nu mai aflasem. (...) Scriu cu toată răspunderea că de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce privește comorile noastre folclorice ca acest tânăr și neîntrecut actor din Craiova.”
Eugen Barbu - 1971
„{{{1}}}”

Spectacole[modificare | modificare sursă]

  • În căutarea dorului pierdut
  • Mie-mi pasă

Suita „Anotimpurile poeziei românești”:[7][8]

  • Toamna
  • Iarna
  • Primăvara
  • Vara
  • Al cincilea anotimp - Femeia[9]

Spectacole cu muzica anilor 1930:

  • Calvarul unei inime pribegi
  • Parfumul nebunelor dorinți
  • Mahalaua... mon amour[10]
  • Cavalerii felinarelor târzii
  • Între rapsod și lăutar

Muzică din Bucovina anilor 1900:

  • La margine de imperii

Spectacol despre Revoluția Română din 1989:

Musical:

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Tudor Gheorghe la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[13]

La 23 noiembrie 2010, președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit cea mai înaltă distincție de stat - Ordinul Republicii.[14]

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Centrul Cultural din Izbiceni, județul Olt, îi poartă numele.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tudor Gheorghe

Interviuri