Mia Braia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mia Braia
Mia Braia.jpg
Mia Braia
Date personale
Nume la naștere Maria Braia
Născută 8 septembrie 1911
Decedată SUA 3 iulie 1996, New York, Statele Unite
Cetățenie România
Activitate
Alte nume Maria Blaga
Gen muzical ușoară, populară, romanțe
Instrument(e) pian
Ani de activitate 1936-1979
Case de discuri Electrecord
Premii Ordinul Meritul Cultural

Mia Braia (n. 8 septembrie 1911, Craiova – d. 3 iulie 1996, New York) a fost o solistă de muzică ușoară, cântece în stil popular și romanțe. A trăit o parte din ultimii ani ai vieții în exil (în RFG și SUA). A fost sora Ioanei Radu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 8 septembrie 1911 la Craiova.[1]

Studiile muzicale le face la Conservatorul „Cornetti” din Craiova, cu Jeny Ciolac (canto), Ion Vasilescu (teorie-solfegiu) și Dan Demetrescu (actorie). Urmează apoi studiile la Conservatorul din București, între 1929-1932, cu profesorii Livia Vețianu (canto), Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu) și Ion Nonna Otescu (armonie). În particular, ia lecții de canto cu Elena Drăgulinescu.[1]

Debutează cântând muzică ușoară la restaurantul „Minerva” din Craiova, în trupa actorului Manu Nedeianu.

Între 1925-1929 este solistă a Corului „Armonia” din Craiova.

Din 1929 începe să cânte în Societatea corală „Carmen” din București, până în 1934.

În 1936 debutează la Radio București susținând un program de muzică ușoară.

Între 1936-1940 face numeroase imprimări la casa de discuri Cristal (Electrecord). Tot în 1936 lansează compoziția lui Ion Vasilescu, Nu-ți pare rău când vezi că plâng, cu orchestra Teatrului „Alhambra”, dirijată de compozitor, pentru care va primi premiul discului în același an.

În perioada 1937-1945 a cântat cu cele mai importante formații ale vremii în restaurantele „Coșna-Cireșoaia” (cu orchestra lui Vasile Julea)[2], „Balotha”, „Luther” (cu orchestra lui Costică Tandin) din București, „Dori” din Neptun și la cinematograful „Marna”.

După 1948 colaborează cu orchestrele „Barbu Lăutarul” și „Perinița” din București, „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, „Taraful Gorjului” din Târgu Jiu, „Doina Olteniei” din Craiova și cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București.[1]

A întreprins numeroase turnee în țară și în străinătate (Israel, Germania, SUA).

A compus numeroase romanțe, cântece în stil popular și piese de muzică ușoară.

A fost căsătorită cu interpretul de muzică ușoară și romanțe Petre Alexandru între anii 1936-1950, recăsătorindu-se apoi cu Emanuel Blaga, nepotul poetului Lucian Blaga.[3]

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare la data de 3 iulie 1996, departe de casă, în Statele Unite, la New York.

Distincții[modificare | modificare sursă]

În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.[4]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, p. 95 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, p. 483-485, ISBN 978-973-88609-7-1
  • Braia, Mia: Amintiri, Editura „Lumea liberă”, New York, 1989
  • Emisiunea Jurnal de secol difuzată în 09.06.2010, între 10:40 și 10:45, pe TVRi
  • Emisiunea Memoria zilei difuzară în 08.09.2012, între 08:55 și 09:00, pe TVRi

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Cosma, Interpreți din România, p. 95
  2. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 483
  3. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 484
  4. ^ Buletinul Oficial nr. 797 din 25 septembrie 1968

Legături externe[modificare | modificare sursă]