Iași (popor)
Iașii de asemenea menționați ca Jasones, Jassics, Jàszok, etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria.
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele Iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici : în limbile sanskrită și hindi, "Yazg, yash" înseamnă "bună faimă". Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca "Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas" și "Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis". Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii.
O inscripție astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium[1]. Numele maghiar al orașului Iași (Jászvásár) înseamnă cuvânt cu cuvânt "Piața (Târgul) Iașilor"; numele vechi românesc, Târgul Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație.
În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități ; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "ijász" înseamnă tocmai "arcaș", de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași[2].
Orașul Iași și județul Iași apar în secolul XIV sub două denumiri : Aski și Civitas Iassiorum[3].
Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, Iașii și ceilalți Alani, prea puțin numeroși, au fost asimilați de populațiile în mijlocul cărora se stabiliseră.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Orbis Latinus - Jassium
- ^ Sarmatian - Iazyg presence in the Carpathian basin and western Europe
- ^ Natalia Kàlnoky : Des princes Scythes aux capitaines des Iasses : Présence iranienne dans les chroniques médiévales et des privilèges des peuples auxiliaires militaires, ed. Harmattan, Paris, 2006, în revista : Droit et cultures [cota INIST : 24217], nr. 52.
