Grădina Botanică din Iași

Grădina Botanică din Iași
Poziția	Iași România
Coordonate	47°11′14″N 27°33′24″E ({{PAGENAME}})47.18715; 27.556558
Înființare	1856

Bazinul cu nuferi din Secția Sistematică

Intrarea în complexul de sere

Secția Sistematică

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași este cea mai veche grădină botanică din România.

Istorie

Prima grădină botanică, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.

În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1870, Universitatea „Al.I. Cuza” hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial.

Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerințele de învățământ.

În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov:  "Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov. Acesta a publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice , lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume.

Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

Organizare

Rondul cu lalele din fața pavilionului administrativ

Lacul din Secția Flora și Vegetația României

Rosarium-ul Grădinii Botanice din Iași

Activitatea științifică a grădinii botanice se desfășoară în 10 secții, un Herbar și 1 laborator.

Secția Sistematică

Se află amplasată în partea stângă a porții principale de acces în Grădina Botanică, unde, pe o suprafață de cca 4,61 ha se cultivă aproximativ 850 de taxoni vegetali, plante ierboase (anuale, bienale, perene) și lemnoase (arbori și arbuști), dispuși în teren după înrudirea lor naturală, în încrengături, ramuri, ordine și familii. Secția Sistematică se adresează îndeosebi elevilor și studenților, cărora li se oferă cadrul viu necesar înțelegerii unității și diversității lumii vii, ajutându-i să-și formeze o concepție științifică despre lume și viață. În cadrul secției au fost amenajate mai multe stâncării cu multe plante rare ori endemice în flora României, o microexpoziție cu lemne fosile, iar o fântână în stil moldovenesc îmbogățește zestrea culturală a secției Sistematice.

Complexul de sere

Ocupă o suprafață de 5500 m² și cuprinde 21 de compartimente. Dintre acestea, 8 sunt deschise permanent spre vizitare, iar alte 3 sunt accesibile vizitatorilor în anumite perioade din an, cu ocazia diferitelor evenimente expoziționale.

Accesul în serele de vizitare se realizează pe două căi: prin intrarea principală în pavilionul administrativ, de unde se poate ajunge la sera Mediteraneeană sau la sera Palmariu sau prin intrarea de pe aleea ce separă secțiile Ornamentală și Fitogeografică. Pe aici se ajunge la sera Cicadatelor, Tropicală, a Suculentelor și a Cactusilor. O a treia intrare, prin sera Expozițională, este accesibilă publicului doar cu ocazia evenimentelor organizate în acest spațiu.

Complexul de sere adăpostește circa 2.210 taxoni, cu origine în ținuturile subtropicale, tropicale și ecuatoriale ale globului. Colecțiile sunt grupate după proveniența geografică a plantelor, ținând cont de cerințele ecologice, în sere calde, temperate sau reci.

Colecția plantelor xerofile reprezintă o asociație eterogenă de taxoni cu aspect arboricol, care provin din zone cu climat subtropical de tip mediteranean. Cei mai mulți taxoni sunt binecunoscuți: măslinul (Olea europaea), rodiul (Punica granatum), roșcovul (Ceratonia siliqua), oleandrul (Nerium oleander), rosmarinul (Rosmarinus officinalis), chiparosul (Cupressus sempervirens). Vegetația din zonele analoage celor mediteraneene, localizată în sudul Africii de Sud este reprezentată în colecțiile cultivate în sere prin speciile Myrsine africana, Agapanthus africanus (crin albastru), Haemanthus albiflos, Clivia miniata (crin roșu).

Flora zonelor tropicale și subtropicale este probabil cea mai bine reprezentată prin specii lemnoase și ierboase ce provin de pe continentele asiatic, american și australian.

Dintre speciile arborescente cele mai cunoscute și răspândite în cultură aparțin genului Ficus, apreciate în general pentru aspectul decorativ. În serele grădinii sunt cultivate peste 150 de exemplare aparținând la peste 20 taxoni (specii și varietăți horticole): F. benjamina (ficusul plângător), F. elastica (ficusul de cauciuc), F. pumila. Numeroase specii lemnoase tropicale sunt foarte apreciate pentru aspectul decorativ al frunzelor: Cordyline, Dracaena, Aucuba, soiuri de Codiaeum variegatum (croton) etc.

În grupul mare al speciilor arborescente palmierii ocupă un loc aparte, aspectul lor caracteristic fiind asociat cu zonele exotice. În serele grădinii se cultivă numeroase exemplare din specii cu frunze cu aspect palmat (Chamaerops humilis - palmierul pitic, Trachycarpus fortunei - palmierul evantai, Washingtonia filifera) sau penat (Phoenix dactylifera – curmal, Chrysalidocarpus sp.).

O importanță deosebită pentru specialiști prezintă exemplarele ce aparțin familiei Cycadaceae, forme primitive în cadrul plantelor fanerogame actuale. Cea mai răspândită specie a genului este Cycas revoluta, originară din Japonia. Colecția mai cuprinde și alți reprezentanți ai grupului: Ceratozamia mexicana (originară din America Centrală), speciile africane Encephalartos ferox și Stangeria eriopus.

Plantele exotice erbacee de origine tropicală cunoscute în cultură de mult timp provin mai ales din regiunile sudamericane și asiatice. Horticultorii amatori apreciază aceste plante fie pentru frunzișul remarcabil prin formă și culoare, fie pentru florile care adesea impresionează prin aspect sau dimensiuni.

Probabil plantele cele mai iubite pentru frunzișul lor sunt ferigile (Pteridophyta), care se fac remarcate fie prin luxurianță (Asplenium, Nephrolepis), fie prin eleganță (Adiantum, Davallia, Sellaginella). În aceeași categorie de plante se înscriu specii din genurile Begonia (plamân), Peperomia, Pilea, Colocasia (taro), Dieffenbachia, Monstera, Syngonium, Tradescantia (telegraf).

Numeroase plante decorative prin flori aparțin familiei Gesneriaceae, Acanthaceae sau Araceae. În cazul ultimei familii botanice se remarcă speciile genului Anthurium (floarea flamingo) ce dispun de o inflorescență atrăgătoare prin forma și coloritul spadixului și spatei; mai puțin cunoscuți sunt reprezentanții genului Spathiphyllum (crinul păcii).

Colecția de plante suculente cuprinde reprezentanți din familii botanice diferite ce au caracteristici esențiale comune ce le permit supraviețuirea în zone aride: rețin și acumulează apa în organele vegetative.

Marea majoritate a cactușilor provin din regiunile deșertice sau semideșertice ale Americii de Nord și Sud, zona mexicană fiind cea mai bogată în specii. În serele grădinii familia Cactaceae prezintă specii din genurile Astrophytum, Cereus, Rebutia, Echinocereus, Echinopsis, Opuntia, Mammillaria (reprezentat de peste 500 de exemplare). Din aceleași zone aride americane provin reprezentanți ai genurilor Agave, Yucca, Nolina, cu specii apreciate și cultivate pentru aspectul ornamental.

În zonele cu deficit pluviometric din Asia, Australia, dar mai ales Africa se dezvoltă reprezentanți din familii caracteristic suculente (Crassulaceae – Aeonium, Crassula, Sedum, Kalanchöe; Aizoaceae) sau la care suculența este un fenomen sporadic (Asparagaceae cu genurile Aloe sau Sansevieria; Euphorbiaceae cu unele specii de Euphorbia; Apocynaceae cu genurile Stapelia sau Ceropegia).

Plantele utile provenite din zonele tropicale și subtropicale sunt prezentate în diferite spații și predomină cele cu utilizări alimentare.

Dintre plantele de la care se utilizează fructele comestibile amintim: avocado (Persea americana), roșcovul (Ceratonia siliqua), mango (Mangifera indica), moșmonul japonez (Eriobotrya japonica), Psidium guajava (guaiava).

Alte specii de plante utile prezente în serele grădinii sunt:

• plante care furnizează materie primă utilizată în industria textilă: ramia (Boehmeria sp.), inul de Noua Zeelandă (Phormium tenax), palmierul morișcă (Trachycarpus fortunei) etc.;
• plante cu proprietăți stimulatoare: arborele de cafea (Coffea arabica), arborele de cacao (Theobroma cacao);
• plante medicinale și aromatice: arborele de camfor (Cinnamomum camphora), dafin (Laurus nobilis), piper (Piper nigrum) etc.

O colecție foarte apreciată, care stârnește interesul vizitatorilor în sezonul hibernal (decembrie – martie) este cea de azalee (Rhododendron) și camelii (Camellia). Azaleele sunt reprezentate de sute de exemplare ce provin în majoritate de la circa 25 de soiuri care au printre speciile parentale pe R. simsii.

Colecția de camelii a grădinii cuprinde exemplare de la 15 soiuri care au drept specii parentale pe Camellia japonica, C. cuspidata, C. reticulata sau C. sinensis. Toate exemplarele cu valoare horticolă sunt valorificate în cadrul unei expoziții anuale.

Secția Ornamentală

Secția Ornamentală este amenajată la intrarea principală în Grădina Botanică, în zona pavilionului administrativ și a Complexului de sere. Ca suprafață, secția dispune de 4 ha de teren și de 400 m² de seră, precum și 72,60 m² suprafață tratată ca solar, destinată colecțiilor de plante care necesită pentru cultivare spații protejate, dar și pentru cultura la sol a unor specii de plante utilizate ca flori tăiate pe tot parcursul anului.

Această secție reprezintă o subunitate a Grădinii Botanice care vine în întâmpinarea publicului larg prin diversitatea, densitatea și modul de expunere a unor specii de plante cu valoare ornamentală și se prezintă ca expoziție cu caracter permanent, îndeplinind astfel în principal rolul recreativ-cultural ca element fundamental care a stat la baza întemeierii Grădinii Botanice.

Grupate în colecții, genurile Tulipa, Narcissus, Crocus, Hyacinthus, Muscari, sunt prezentate în spațiile tranzitorii ale secției, acestea oferind o gamă coloristică foarte variată și trecând prin tot spectrul, devin o adevărată expoziție de culoare. În ultimii 10 ani, aceste genuri au dobândit o reală importanță datorită diversității soiurilor introduse în cultură în spațiile destinate secției ornamentale.

Parterul central al Grădinii Botanice este amenajat cu garduri vii de cimișir (Buxus sempervirens), platbande cu trandafiri și arabescuri realizate din Buxus și Taxus baccata (tisa), zonă care se continuă în același stil peisagist și către Secția Biologică.

În fața clădirii pavilionului se află piațeta "Dr. Anastasie Fătu" în mijlocul căreia se află bustul primului director al Grădinii Botanice din Iași, creație a artistului emerit Eftimie Bîrleanu. Pe parcursul anului acest spațiu este amenajat cu specii și soiuri de plante anuale decorative prin flori, frunze sau port, funcție de oferta floristică sezonieră.

În secția Ornamentală sunt puși în evidență arborii și arbuștii decorativi prin habitus și frunziș, această secție a Grădinii botanice deținând diferite varietăți decorative ale unor taxoni ca: arțarul american (Acer negundo 'Variegatum'), paltinul de câmp, (Acer platanoides 'Globossum'), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus 'Purpureum'), corcodușul (Prunus cerasifera 'Pissardi'), ulmul pletos (Ulmus glabra 'Pendula'), dudul negru (Morus nigra 'Pendula'), oțetarul roșu (Rhus typhina 'Dissecta'), salcâmul japonez (Styphnolobium japonicum 'Pendula'), arborele de fier (Parrotia persica).

Pe aleea care separă Secția Ornamentală de cea Fitogeografică sunt cultivate specii de gladiole și bujori. Bujorii sunt printre cele mai populare plante care se remarcă în luna mai. Plante rustice, aceștia atrag atenția prin forma tufelor care poate fi arbustivă la speciile: Paeonia delavayi, respectiv Paeonia x suffruticosa, a frunzelor și florilor la specia P. tenuifolia sau prin florile deosebite ale numeroaselor varietăți horticole ale speciei P. officinalis.

Sezonul estival reunește colecții impresionante de dalii (Dahlia sp.), gladiole (Gladiolus sp.), crini de toamnă (Hosta sp.), crini sălbatici sau crinii de o zi (Hemerocallis sp.).

Originare din Mexic, daliile sunt apreciate pentru înflorirea lor abundentă pe tot parcursul verii până toamna târziu. Florile sunt grupate în calatidii simple sau involte și au culori și forme foarte variate. Soiurile cultivate în prezent în Grădina Botanică provin din speciile Dahlia variabilis, D. coccinea, D. merkii și sunt grupate după forma ligulelor și a inflorescențelor.

O modalitate prin care Grădina Botanică din Iași aduce în prim-plan cele două funcții importante – cea culturală și recreativă – o reprezintă formele topiare, iar Grădina Botanică deține experiență în practicarea artei topiare, aspect demonstrat de formele și parterele existente în cadrul Secției Ornamentale.

Toamna târziu, pe aleea principală, în fața sectorului administrativ și în Complexul expozițional, cu ocazia organizării expozițiilor anuale, sunt prezentate soiuri de crizanteme cultivate în formă de cascadă, piramidă, pom, tufiș, forme expuse pentru prima dată în România, la Grădina Botanică din Iași.

Speciile și varietățile horticole ale genului Chrysanthemum sunt reprezentate la Grădina Botanică din Iași printr-un număr de peste 400 de taxoni, grupați într-o colecție unicat în România ca mărime, valoare științifică și mod de prezentare, fiind accesibilă atât publicului larg, cât și specialiștilor. Colecția de crizanteme pentru floare tăiată (Chrysanthemum x grandiflorum) a Grădinii Botanice din Iași grupează peste 200 de soiuri, inclusiv unele dintre primele cultivaruri introduse în România. Dintre soiurile menținute în colecție, 32 de soiuri au fost selectate și obținute în cadrul Grădinii Botanice din Iași: ex. 'Andra', 'Asfințit', 'Carmen', 'Domnița Nopții', 'Gloria', 'Mary', 'Zarea'. În ultimii ani, o atenție specială s-a acordat și colecției de tufănele (Chrysanthemum indicum) care reunește 206 de soiuri, dintre care 32 au fost obținute prin munca de selecție și eforturile susținute ale cercetătorilor și biologilor din această instituție. Pe lângă soiurile românești, se mențin în colecția de tufănele și alte soiuri cu deosebită valoare decorativă, sursa principală pentru amenajarea spațiilor exterioare ale Secției Ornamentale și pentru prezentarea acestora în forme inedite în cadrul expozițiilor tematice de toamnă.

Grădina Botanică din Iași a înființat în anul 1991, în cadrul secției Ornamentale o subsecție pentru nevăzători în scopul de a oferi posibilitatea persoanelor cu dizabilități de vedere să descopere olfactiv și tactil diferite specii de plante. Această subsecție a fost reorganizată și extinsă în anul 2008, odată cu înființarea unei alei destinate persoanelor cu dizabilități de vedere.

Colecțiile acestei subsecții grupează în principal plante medicinale, aromatice, condimentare sau ornamentale puternic parfumate, care pot fi recunoscute de persoanele cu deficiențe de vedere datorită mirosului deosebit și senzațiilor pe care le creează la atingere. Toate speciile de plante expuse în această subsecție sunt cultivate în ghivece individuale și plasate pe un soclu de lemn, la o înălțime accesibilă tuturor vizitatorilor și sunt însoțite de etichete speciale care oferă informații referitoare la familia din care face parte specia expusă, denumirea științifică și populară a acesteia, utilizarea generala și originea geografică, informații prezentate în alfabetul latin și în cel Braille.

Plantele expuse sunt selectate în funcție de o serie de aspecte precum: prezența la nivelul organelor vegetative a perilor aspri sau foarte fini, talia plantei (exemplare înalte sau pitice, solitare sau care formează mici tufe), prezența perilor secretori cu rol în secreția unor compuși volatili. Astfel, persoanele cu dizabilități de vedere se pot bucura de mirosul deosebit al unor specii din colecția de plante medicinale, care au utilizări variate, atât în medicina naturistă, cât și ca plante condimentare și aromatice: busuioc (Ocimum basilicum), menta (Mentha viridis), levănțică (Lavandula angustifolia), floare de perină (Anthemis tinctoria), pelin (Artemisia absinthium), isop (Hyssopus officinalis), salvie (Salvia officinalis), vindecea (Stachys officinalis), rozmarin (Rosmarinus officinalis), cimbru de grădină (Satureja hortensis), sovârf (Origanum vulgaris), menta pisicii (Nepeta mussinii), echinacea (Echinacea purpurea), gălbenele (Calendula officinalis), condurași (Tropaeolum majus).

Speciile de plante expuse variază în funcție de sezon și surprind cel mai bine caracteristicile anotimpului respectiv. Astfel, primăvara și vara domină speciile anuale cu miros deosebit care fac parte din colecțiile de plante ornamentale și medicinale ale subsecției: crăițe (Tagetes patula), lămâiță (Melissa officinalis), mușcata (Pelargonium zonale), salvie (Salvia lavandulifolia), coada șoricelului (Achillea millefolium), lemnul Maicii Domnului (Santolina chamaecyparissus), Agastache mexicana, A. foeniculum, Monarda citriodora, Iberis odorata, Cerastium tomentosum.

Secția Flora și vegetația României

Este cel mai întins din grădina botanică, având o suprafață de 25 ha. În crearea acestuia s-a urmărit redarea etajelor de vegetație existente în România pe verticală și caracteristicile (din punct de vedere al florei și vegetației) fiecărei provincii a țării pe orizontală. Acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc. Totodată, s-a încercat introducerea speciilor specifice României care sunt amenințate cu dispariția sau rare și păstrarea unei game variate de taxoni din flora țării.

Secția Dendrologică

Sectorul dendrologic a luat ființă sub îndrumarea botaniștilor Mandache Leocov și Ionel Lupu, într-o perioadă în care instituția universitară ieșeană gestiona un teren în mare parte viran: "avea un aspect de ... maidan. Erau vreo doua mii de lacasuri individuale de tragere, folosite de unitatile militare din Iasi. A fost nevoie de multa munca, dar Universitatea a trimis un buldozer sa niveleze terenul ... In mijlocul sectorului dendrologic a existat o ferma zootehnica, iar in extremitatea sudica, bucati de pamint ars aminteau de o veche fabrica de caramida", își amintește Lupu. Acesta a gestionat numeroase plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurator si paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Sirețel, dar si folosind seminte de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de gradini botanice din lume cu care instituția ieșeană a colaborat.

În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, Amfiteatru, și izvorul nr. 5, Ruina.

Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac.

Secția Rozarium

Rozariul grădinii conține peste 800 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți (Frau Karl Druschki etc.), hibrizii Thea (La France 1867, White Christmas, Matterhorn, Mount Shasta, J.F.Kennedy, Mme. Caroline Testout, Mary Maryweather, Diamond Jubilee, Peer Gynt, Caprice, Sutter's Gold, Kardinal, Crimson Glory, Erotika, Ernest H. Morse, Eminence, Mainzer Fastnacht etc.), dar și soiuri de trandafiri pitici, semiurcători și urcători colecția prezentă aici este unică în România a fost recunoscută de către The World Federation of Rose Societies.

În colecție sunt incluse și soiuri de trandafiri create în România: Luchian, Foc de Tabără și Rosa bunda.

In memoriam

În grădină au fost expuse, în diferite locuri, busturile celor care au contribuit la înființarea ei și ale directorilor decedați:

• Anastasie Fătu (1816-1885). Bust turnat în bronz, opera sculptorului ieșean Iftimie Bârleanu (1981).
• Emilian Țopa (1900-1987). Bust turnat în bronz, sculptor Iftimie Bârleanu (1986).
• Constantin Papp (1896-1972). Bust în bronz, sculptor Ovidiu Ciubotariu (1992).
• Constantin Burduja (1906-1983). Bust în bronz, sculptor Dimitrie Căileanu (1988).

Pe aleea care duce din Parcul Expoziției în Grădina Botanică, sunt expuse busturile botaniștilor:

• Constantin Petrescu (1879-1936). Bust în bronz, opera sculptorului Gabriela Manole-Adoc (1992).
• Alexandru Popovici (1866-1941). Bust în bronz, opera sculptorului Mugurel Vrânceanu (1992)

Aniversarea a 150 de ani de la înființare

Banca Naționala a României a pus în vânzare, în scop numismatic, prin ghișeele sucursalelor Cluj, Iași, Timiș și București, un set de monetărie dedicat aniversarii a 150 de ani de la înființarea Grădinii Botanice din Iași. Setul de monetărie conține monedele aflate în circulație, atât din vechea emisiune, cât și din cea nouă, respectiv monedele cu valorile nominale de 1 leu, 100 lei, 500 lei, 1.000 lei, 5.000 lei, 1 ban, 5 bani, 10 bani și 50 bani.

Setul de monetărie mai are și o medalie din argint, având titlul de 800/1000, greutatea de 15,5 grame și diametrul de 28 milimetri. Pe aversul medaliei, sunt reprezentate sera-turn a Grădinii Botanice din Iași, în centru, un palmier dedesubtul acesteia, iar deasupra, stema instituției aniversate. La exterior, este inscripționat textul Grădina botanică „Anastasie Fătu” Iași. Reversul prezintă, în centru, un grup de flori de gențiană, iar, la exterior, textul „150 ani de la înființare” și anii aniversari, 1856 și 2006. Tirajul emisiunii este de o mie de exemplare, iar prețul (fără TVA) unui set este de 55 RON.

Imagini

• 
  Intrarea
• 
  Rozariul
• 
  Arboricultură ornamentală în rozariu
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Legături externe

• Filmare aeriană de deasupra grădinii botanice din Iași^{[nefuncțională]}
• Grădina Botanică Arhivat în 14 mai 2007, la Wayback Machine. prezentare detaliata
• Sit oficial
• Rozariul (Parcul Rozelor)
• Grădina botanică Iași Arhivat în 15 octombrie 2006, la Wayback Machine.
• Iași - Grădina Botanică Arhivat în 15 februarie 2008, la Wayback Machine.