Gheorghe Tomozei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Gheorghe Tomozei
Date personale
Născut29 aprilie 1936
București
Decedat (60 de ani)
București
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debutPasărea albastră, 1957
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, București, d. 31 martie 1997, București) a fost un poet, un traducător și un eseist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul Franței Stăncescu din satul Pucheni, județul Dâmbovița. A urmat liceul „Nicolae Bălcescu din Târgoviște și apoi a urmat cursurile Școlii de literatură „Mihai Eminescu”[2], avându-i colegi pe Fănuș Neagu, Nicolae Labiș[3].

A debutat literar în anul 1953 în revista Tânărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 debutează cu volumul Pasărea albastră.[2][3]

A fost redactor la revistele Cinema, Tânărul scriitor, Argeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București. A fost marcat toată viața de mari prietenii literare, cea pentru Nicolae Labiș și cea pentru Nichita Stănescu. În memoria acestora a publicat volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș în 1985.

S-a stins din viață la 31 martie 1997, în urma unui atac cerebral, în apartamentul său din București. A avut împreună cu scriitoarea Cleopatra Lorințiu un fiu, Maximilian Tomozei, în prezent fotograf la Paris.[4] A fost o perioadă la conducerea revistei Argeș, din Pitești, subintitulată „revistă politică, socială, culturală”, perioadă în care revista a publicat suplimentul Biblioteca Argeș în care au publicat plachete de poezie o seamă de poeți. [5]

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost decorat în 16 decembrie 1972 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.[6]

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie în 1971 pentru Misterul clepsidrei, împreună cu Vasile Nicolescu (pentru Clopotul nins).

Premiul Academiei – Premiul „Mihai Eminescu“ pentru poezie în 1976 pentru volumul Gloria ierbii, împreună cu Mircea Dinescu (pentru Proprietarul de poduri).

Opera[modificare | modificare sursă]

Opera poetică[modificare | modificare sursă]

  • Pasărea albastră, (1957);
  • Steaua polară, (1960);
  • Vârsta alintului, (1963);
  • Noaptea de echinox, (1964);
  • Poezii, (1966);
  • Patruzeci și șase de poezii de dragoste, (1967);
  • Altair, (1967);
  • Poezii de dragoste, Editura Albatros, (1970);
  • Suav anapoda, (1969);
  • Dincolo de nebunii, (1969);
  • Misterul clepsidrei, (1971);
  • Atlantis, (1971);
  • Mașinării romantice (1973);
  • Muzeul ploii, proze și poeme în proză (1973);
  • La lumina zăpezii, (1974);
  • Negru Vodă, (1974);
  • Gloria ierbii, (1975);
  • Istoria unei amfore. Țara lui Făt-Frumos, (1976);
  • Poema Patriei, (1977);
  • O oră de iubire, Editura Eminescu, (1978);
  • Peregrin valah. Ierbar de nervi, (1978);
  • Amintiri despre mine, (1980);
  • Focul hrănit cu mere, (1981);
  • Efigii ,Editura Militară,(1972);
  • Tanit, poezii, Editura Cartea Românească, (1972);
  • Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final, (1984);
  • Un poet din Tibet, poeme, (1995);
  • Luna, poeme,(1994);

Cărți pentru copii[modificare | modificare sursă]

  • Lacul codrilor, albastru, (1961);
  • Fântâna culorilor, (1964);
  • Cântece de toamnă mică, (1967);
  • Toamnă cu iepuri , Editura Ion Creangă, (1970);
  • Carul cu mere, (1974);
  • Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani, (1974);
  • Carte de citire, carte de iubire, Editura Facla, 1980 (în colaborare cu Nichita Stănescu);
  • Carte de motanică, (1984);
  • Toamnă mică, Editura Vizual, București, 1996, 8 pagini;
  • Poeziile verii, Editura Vizual, București, 1998, 16 pagini;

Proză / Literatură de călătorie / Jurnalism[modificare | modificare sursă]

  • Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Mihai Eminescu), 1967;
  • Filigran, proze jurnalistice, (1968);
  • Tîrgoviște, monografie lirică, (1970);
  • Miradoniz (Copilăria si adolescența lui Mihai Eminescu), (1970);
  • Moartea unui poet, Editura Cartea românească, (1972);
  • Manuscrisele de la Marea Neagră, (1982);
  • Călătorii cu dirijabilul, Note de călătorie, Editura Sport Turism, (1982);
  • Urmele poetului Labiș, biografie, (1985);
  • Plantația de fluturi, însemnări, (1988);

Opera tradusă în alte limbi[modificare | modificare sursă]

  • Lovas mennyorszag (Trăsura cu cai), traducere în limba maghiară, (1971);
  • Tanitinkulsadaf (1972), traducere în limba maghiară.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Dimos Rendis, Zeii coboară din Olimp (roman), În românește de Gheorghe Tomozei, Editura Tineretului, București, 1961, 309 p.
  • Michael Leapman, Omul-rază (roman fantastic), În românește de Gheorghe Tomozei, Editura Tineretului, București, 1963, 312 p.
  • Gheorghe Tomozei, Cronica lui Stavrinos [despre Mihai Viteazul, tradusă și adaptată de Gheorghe Tomozei], Editura Eminescu, București, 1975, 104 p.
  • Robert Rojdestvenski, Poeme, În românește de Valeriu Bucuroiu și Gheorghe Tomozei, Prefață de Mircea Iorgulescu, Editura Univers, București, 1976, 132 p.: il., portr.
  • William Shakespeare, Sonete, În românește de Gheorghe Tomozei, Editura Junimea, Iași, 1978, 183 p. il.
  • Jotie T'hooft[7], Peisaj strident: poeme, În românește de Gheorghe Tomozei, Editura Univers, 1981, 95 p., [6] f. pl. il.
  • William Shakespeare, Sonete, Traducere de Gheorghe Tomozei, Ediție îngrijită de Radu Cârneci, Ilustrații de Dragoș Morărescu, Editura Orion, București, 1996, 400 p., il. facs., Seria: Mari poeți ai iubirii, Colecție bibliofilă. ISBN 973-95532-7-3.
  • William Shakespeare, Sonnets, Versiune românească: Gheorghe Tomozei, Ed. bilingvă, Editura Pandora-M, Târgoviște, 1996, 160 p.
  • William Shakespeare, Sonnets, Versiune românească: Gheorghe Tomozei, Ediția a 2-a, Ed. bilingvă, Editura Pandora-M, Târgoviște, 1998, 160 p.
  • William Shakespeare, Sonnets, Versiune românească: Gheorghe Tomozei, Editura Miracol, București, 1998, 160 p., Seria: Lirică românească și universală.
  • William Shakespeare, Sonete, Editura Litera, 2003, ISBN 973-8358-03-5.
  • William Shakespeare, Sonete, Traducere de Gheorghe Tomozei, Editura Litera Internațional, București, Chișinău, 2004, 172 p.
  • William Shakespeare, Sonete / Sonnets, Traducere din engleză de Gheorghe Tomozei, Ediția a 2-a, rev., Ed. bilingvă, Editura Pandora-M (parte a grupului editorial TREI), București, 2009, 160 p. Seria: Colecția bilingvă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ a b Adrian-Dinu Rachieru - Cronica literară: Gheorghe Tomozei, un „suflet vechi”, Bucovina literară, nr. 6, 2011
  3. ^ a b 15 ani de la moartea „Prințului Tom”, Libertatea, 31 martie 2012
  4. ^ Menuț Maximinian - In memoriam Gheorghe Tomozei, Răsunetul, Bistrița, 7 ianuarie 2011
  5. ^ Sergiu I. Nicolaescu - Revista se autofinanța înainte de ’89, Revista Argeș, nr. 2, 2001, Centrul Cultural Pitești
  6. ^ Decretul nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1972.
  7. ^ https://en.wikipedia.org/wiki/Jotie_T%27Hooft

Legături externe[modificare | modificare sursă]