Gheorghe Tomozei
| Gheorghe Tomozei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 29 aprilie 1936 București |
| Decedat | (60 de ani) București |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | poet |
| Limbi | limba română[1] |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Pasărea albastră, 1957 |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, București, d. 31 martie 1997, București) a fost un poet și un eseist român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A fost fiul Franței Stăncescu din satul Pucheni, județul Dâmbovița. A urmat liceul „Nicolae Bălcescu din Târgoviște și apoi a urmat cursurile Școlii de literatură „Mihai Eminescu”[2], avându-i colegi pe Fănuș Neagu, Nicolae Labiș[3].
A debutat literar în anul 1953 în revista Tânărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 debutează cu volumul Pasărea albastră.[2][3]
A fost redactor la revistele Cinema, Tânărul scriitor, Argeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București. A fost marcat toată viața de mari prietenii literare, cea pentru Nicolae Labiș și cea pentru Nichita Stănescu. În memoria acestora a publicat volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș în 1985.
S-a stins din viață la 31 martie 1997, în urma unui atac cerebral, în apartamentul său din București. A avut împreună cu scriitoarea Cleopatra Lorințiu un fiu, Maximilian Tomozei, în prezent fotograf la Paris.[4] A fost o perioadă la conducerea revistei Argeș, din Pitești, subintitulată „revistă politică, socială, culturală”, perioadă în care revista a publicat suplimentul Biblioteca Argeș în care au publicat plachete de poezie o seamă de poeți. [5]
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost decorat în 16 decembrie 1972 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.[6]
Opera[modificare | modificare sursă]
- Pasărea albastră, (1957);
- Steaua polară, (1960);
- Lacul codrilor, albastru, (1961);
- Vârsta alintului, (1963);
- Fântâna culorilor, (1964);
- Noaptea de echinox, (1964);
- Poezii, (1966);
- Patruzeci și șase de poezii de dragoste, (1967);
- Altair, (1967);
- Cântece de toamnă mică, (1967);
- Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Mihaita Eminescu), 1967;
- Filigran, proze jurnalistice, (1968);
- Suav anapoda, (1969);
- Dincolo de nebunii, (1969);
- Poezii de dragoste, Editura Albatros, (1970);
- Toamnă cu iepuri , Editura Ion Creangă, (1970);
- Târgoviște, monografie lirică, (1971);
- Miradoniz (Copilăria si adolescența lui Eminescu cu Veronica Micle), (1970);
- Misterul clepsidrei, (1971);
- Atlantis, (1971);
- Lovas mennyorszag (Trasura cu cai), traducere în limba maghiară, (1971);
- Moartea unui poet, Editura Cartea românească, (1972);
- Tanitinkulsadaf, (1972);
- Efigii ,Editura Militară,(1972);
- Tanit, poezii, Editura Cartea Românească, (1972);
- Mașinării romantice (1973);
- Muzeul ploii, proze și poeme în proză (1973);
- La lumina zăpezii, (1974);
- Negru Vodă, (1974);
- Carul cu mere, (1974);
- Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani, (1974);
- Gloria ierbii, (1975);
- Cronica lui Stavrinos, (1975);
- Istoria unei amfore. Țara lui Făt-Frumos, (1976);
- Poema Patriei, (1977);
- O oră de iubire, Editura Eminescu, (1978);
- Peregrin valah. Ierbar de nervi, (1978);
- Amintiri despre mine, (1980);
- Carte de citire, carte de iubire, Editura Facla, 1980 (în colaborare cu Nichita Stănescu)
- Focul hrănit cu mere, (1981);
- Manuscrisele de la Marea Neagră. Ninive, (1982);
- Călătorii cu dirijabilul, Note de călătorie, Editura Sport Turism, (1982);
- Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final, (1984);
- Carte de motanică, (1984);
- Urmele poetului Labiș, biografie, (1985);
- Plantația de fluturi, însemnări, (1988);
- Un poet din Tibet, poeme, (1995)
- Luna,poete,(1994)
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003, ISBN 973-8358-03-5
- Sonnets ediție bilingvă integrală a sonetelor lui William Shakespeare, Editura Pandora-M.
- Sonete de W.Shakespeare, Editura ORION, 1996, ISBN 973-95532-7-3
- "Sonete" de W. Shakespeare, Editura Junimea, 1978
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b Adrian-Dinu Rachieru - Cronica literară: Gheorghe Tomozei, un „suflet vechi”, Bucovina literară, nr. 6, 2011
- ^ a b 15 ani de la moartea „Prințului Tom”, Libertatea, 31 martie 2012
- ^ Menuț Maximinian - In memoriam Gheorghe Tomozei, Răsunetul, Bistrița, 7 ianuarie 2011
- ^ Sergiu I. Nicolaescu - Revista se autofinanța înainte de ’89, Revista Argeș, nr. 2, 2001, Centrul Cultural Pitești
- ^ Decretul nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1972.