Sari la conținut

Ghenrih Steinberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ghenrih Steinberg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Leningrad, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatKladbișce Pameati jertv 9-go ianvarea[*][[Kladbișce Pameati jertv 9-go ianvarea |​]] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materVoenno-morskaia akademia imeni N. G. Kuznețova[*][[Voenno-morskaia akademia imeni N. G. Kuznețova (military academy)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieVoenno-morskaia akademia imeni N. G. Kuznețova[*][[Voenno-morskaia akademia imeni N. G. Kuznețova (military academy)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Steagul Roșu
Ordinul Lenin
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]
iubileinaia medal «XX let Raboce-Krestianskoi Krasnoi Armii»[*][[iubileinaia medal «XX let Raboce-Krestianskoi Krasnoi Armii» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
Medalia „Pentru Apărarea Leningradului”[*]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]  Modificați la Wikidata

Ghenrih Steinberg (în rusă Генрих Штейнберг; n. , Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Leningrad, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu basarabean, militar și inginer-contraamiral sovietic, participant la războaiele civil rus și al doilea mondial.[1]

S-a născut în orașul Soroca din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), tot acolo, a absolvit gimnaziul evreiesc și a lucrat ca profesor.[2]

S-a înrolat în Armata Roșie în 1918, iar în 1922 în Marină.[3][4] În timpul războiului civil rus, a luptat pe Frontul de sud împotriva trupelor generalului Piotr Vranghel, detașamentelor lui Nestor Mahno (1919-1921) în calitate de soldat în „Regimentul 1 basarabean” al Grupului de sud al Frontului ucrainean (septembrie 1918-mai 1919), ulterior în calitate de șef al serviciului de informații al diviziei de artilerie a Brigăzii 123 a Frontului polonez (octombrie 1919-mai 1920).

A absolvit cursurile de comandă de artilerie în Odesa (mai-octombrie 1919), Kiev (mai 1920-februarie 1921), iarăși în Odesa (februarie 1921-februarie 1922), Detskoie Selo (octombrie 1924-octombrie 1925), cursuri speciale pentru personalul de comandă al echipei Flotilei Roșii (noiembrie 1927-noiembrie 1928), și în cele din urmă, Facultatea de Arme Navale a Academiei „Voroșilov” (octombrie 1930-aprilie 1934) din Leningrad.

A fost comandant al bateriilor 7, 10, apoi 8 ale bazei navale din Sevastopol (februarie 1922-octombrie 1924; octombrie 1925-noiembrie 1927), comandant al unei baterii separate al celui de-al 6-a regiment de artilerie al aceleiași baze, asistent șef al unei unități operaționale de apărăre din Marea Neagră (noiembrie 1928-octombrie 1930). Adjunct (aprilie 1934-mai 1936), șef al ciclului (mai 1936-noiembrie 1937), șef de departament artilerie (noiembrie 1937-iunie 1938), profesor asociat (iunie-august 1938), șef de departament artilerie (august 1938-aprilie 1940), în același timp profesor asociat al Departamentului proprietăților tactice ale armelor (iulie 1939-aprilie 1940) și șef-adjunct al Academiei tehnice și de inginerie navală (aprilie 1940-octombrie 1941).[5]

A fost șef al Academiei Navale „Voroșilov” (octombrie 1941-august 1942), șef-adjunct al Academiei NUR (august 1942-noiembrie 1944). A supravegheat activitățile de cercetare ale Academiei, inclusiv pe subiectele: „Camuflaj pe mare”, „Mecanica de construcție a navei”, „Metode de bombardare a navelor prin picaj”, „Tacticile forțelor aeriene ale Marinei”, „Utilizarea în luptă a artileriei navale”, etc. În timpul celui de-al doilea război mondial, a strămutat academia navală de la Astrahan în Samarkand.

A fost șef-adjunct al Academiei de construcții navale și armament ale marinei (noiembrie 1944-mai 1945), șef adjunct al Academiei Navale „Voroșilov” (mai-septembrie 1945), Academiei Navale „Krîlov” pentru construcții navale și arme (septembrie 1945-mai 1947). Ulterior, a fost lector superior al Departamentului proprietăților tactice ale mijloacelor militare (mai 1947-mai 1948), șef al aceluiași departament (mai 1948-mai 1950), șef al departamentului de instruire (mai 1950-martie 1956), din nou șef-adjunct al Academiei „Krîlov” (martie 1956-martie 1959).[6]

Din 21 martie 1959 s-a aflat în rezervă. A fost înmormântat în Cimitirul „în memoria victimelor din 9 ianuarie” din Leningrad.

  1. ^ ru Список генералов Красной Армии[nefuncțională]
  2. ^ „Штейнберг Генрих Владимирович”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Послужной список Штейнберга Генриха Владимировича к наградному листу 1945 года. Лист 1..
  4. ^ Послужной список Штейнберга Генриха Владимировича к наградному листу 1945 года. Лист 2..
  5. ^ Российский государственный архив военно-морского флота[nefuncțională]
  6. ^ Ю. А. Пантелеев. Полвека на флоте. — М.: Воениздат, 1974
  7. ^ Орден Ленина (1945). Архивные документы о данном награждении из электронного банка документов «Подвиг Народа в Великой Отечественной войне 1941—1945 гг.»
  8. ^ Орден Красного Знамени (1944). Архивные документы о данном награждении из электронного банка документов «Подвиг Народа в Великой Отечественной войне 1941—1945 гг.»
  9. ^ Орден Отечественной войны II степени (1944). Архивные документы о данном награждении из электронного банка документов «Подвиг Народа в Великой Отечественной войне 1941—1945 гг.»
  10. ^ a b Смотри пункт № 11 Наградного листа 1945 г.
  • Лурье В. М. Адмиралы и генералы Военно-Морского флота СССР в период Великой Отечественной и советско-японской войн (1941—1945). — СПб.: Русско-балтийский информационный центр БЛИЦ, 2001. — С. 245–246. — 280 с. — 2000 экз. — ISBN 5-86789-102-X.
  • Очерки истории Военно-морской орденов Ленина и Ушакова Aкадемии. Л., 1970. См. им. указ.