George Lusztig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
George Lusztig
Date personale
Născut (73 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Etnieevrei Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumatematică  Modificați la Wikidata
Număr ErdősModificați la Wikidata
InstituțieMassachusetts Institute of Technology
Universitatea din Warwick[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Princeton
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
American Mathematical Society
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
Academia Americană de Arte și Științe[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratMichael Atiyah[1]  Modificați la Wikidata
DoctoranziIan Grojnowski[*][2]  Modificați la Wikidata
PremiiBursă Guggenheim[*]
Membru al Societății Regale[*]
Brouwer Medal[*] ()
Cole Prize in Algebra[*] ()
Shaw Prize[*] ()
Berwick Prize[*]
The Shaw Prize in Mathematical Sciences[*] ()
Fellow of the American Mathematical Society[*]
Steele Prize for Lifetime Achievement[*] (Modificați la Wikidata

George Lusztig (la naștere:Gheorghe Lusztig, n. ,[3] Timișoara, România) este un matematician american, evreu originar din România, profesor de matematică la catedra Abdun-Nur de la Institutul Tehnologic Massachusetts. Între anii 1999-2009 a fost profesor la catedra Norbert Wiener. George Lusztig s-a făcut cunoscut pentru contribuțiile sale la teoria reprezentărilor, mai ales în grupurile algebrice. Acestea includ noi concepte fundamentale, între care varietatea Deligne-Lusztig și polinoamele Kajdan-Lusztig.[4] După aprecierea lui R. W. Carter, „Opera lui Lusztig se caracterizează printr-un înalt nivel de originalitate, o tematică imensă, o remarcabilă virtuozitate tehnică și o deosebită profunzime în tratarea problemelor. Nu este nicio exagerare să afirmăm că George Lusztig este unul din cei mai mari matematicieni ai epocii noastre”". După opinia lui Solomon Marcus, Lusztig este, alături de János Bolyai și Dan Virgil Voiculescu unul din cei trei matematicieni cei mai mari care s-au născut în spațiul locuit de români.[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Timișoara, în 1946, într-o familie de evrei. Ca elev de liceu a participat și a câștigat medalii de argint la Olimpiade Internaționale de Matematică în 1962 și 1963. Într-un interviu și-a amintit cu recunoștință de profesorii săi de liceu, printre care matematiciana Maria Neumann, ulterior conferențiară la Universitatea din Timișoara. Lusztig a absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea din București în 1968. Primele sale două cercetări, publicate în românește, au fost Un mod de geometrie plană afină pe un câmp finit (1965) și Construcția unui fascicul universal pe poliedre arbitrare (1966) Lucrari publicate de Lusztig în studenție au atras atenția lui Michael Atiyah. După luarea licenței în 1968, i s-a spus ca nu poate obține un post universitar, ci în cel mai bun caz unul de profesor de liceu la Sibiu. Însă profesorul Dan Papuc de la Universitatea din Timișoara i-a oferit totuși un loc în universitate, pe care Lusztig l-a acceptat de îndată. Ulteriori s-a permis să participe la o conferință în Italia iar de acolo a plecat în Anglia, la universitățile din Warwick și Oxford. La Oxford , unde a rămas două luni, l-a întâlnit prima dată pe Michael Atiyah, care l-a invitat la Institutul de Studii Avansate din Princeton, unde fusesese numit recent ca profesor. Întors la Timișoara, a făcut cerere autorităților comuniste din România pentru permisiunea de a pleca la Princeton, dar a fost refuzat. În schimb, i s-a aprobat cererea pentru plecare la la o conferință de o săptămână la Bonn. De la Bonn, Lusztig a plecat la Princeton și nu s-a mai întors în România. La Institutul de Studii Avansate din Princeton Lusztig a studiat cu Michael Atiyah timp de 2 ani de zile. Și-a luat al doilea titlu, apoi doctoratul în 1971 sub îndrumarea lui William Browder cu o teză în domeniul teoremei indicelui a operatorilor eliptici, intitulată „Novikov's Higher Signature and Families of Elliptic Operators”.

Cariera academică[modificare | modificare sursă]

Din 1971 a lucrat ca Research Fellow la Universitatea Warwick în Anglia, iar în 1974 a fost numit profesor de matematică la această universitate, funcționând acolo vreme de trei ani (1977-1974). Anul 1974 a fost deosebit de însemnat în activitatea sa științifică. În acel an a publicat împreună cu Roger Carter un articol de mare importanță On the modular representations of the general linear and symmetric groups. În toamna aceluiaș an a lucrat o vreme la Institutul de Înalte Studii Științifice din Paris, unde a colaborat cu Pierre Deligne. Ulterior el a raportat despre această cercetare în conferința On the discrete series representations of the classical groups over a finite field pe care a ținut-o la secția Grupuri algebrice din cadrul Congresului internațional al matematicienilor de la Vancouver în august 1974. Lusztig a făcut o clasificare completă a reprezentărilor complexe ireductibile ale grupurilor finite Chevalley. În Teoria Lusztig-Deligne (cu Pierre Deligne, Representations of reductive groups over finite fields, Annals of Mathematics, vol. 103, 1976, paginile 103-161) a folosit coomologia l-adică pentru a construi reprezentări lineare ale unor grupuri Lie finite.

Ìn 1978 a devenit profesor la facultatea de matematică a MIT - Massachussets Institute of Technology. La MIT, George Lusztig este șef al catedrei Abdun-Nur de matematică și a al catedrei Norbert Wiener (1999-2009). În 1984 a indicat toate reprezentările grupurilor Lie simple finite. În lucrarea Representation of Coxeter groups and Hecke algebras (Inventiones Mathematicae vol.53, 1979, p. 165) Kazhdan și Lusztig au introdus polinomul purtând numele lor (și au formulat ipotezele Kazhdan-Lusztig), iar în 1980 au dat o interpretare coomologiei intersecție a lui Goresky și MacPherson. La congresul international al matematicienilor la Kyoto în anul 1990 Lusztig a raportat despre aplicarea acestor metode „geometrice” în teoria reprezentărilor (Intersection Cohomology Methods in Representation Theory).La finele anilor 1980 el s-a ocupat și de grupuri cuantice (care au fost definite de Vladimir Drinfeld și Michio Jimbo).

În 1972 el s-a căsătorit cu Michal-Nina Abraham și din această relație li s-au născut două fiice. Ìn 2000 el a divorțat și în 2003 s-a căsătorit cu Gongqin Li. Una din fiicele sale, Irene Lusztig este cineastă, realizatoarea documentarului "Reconstruction". Începând din 1994 în timpul liber Lusztig practică yoga.

În legătură cu condiția de evreu, Lusztig s-a exprimat intr-un interviu:"... nu sînt religios. Dar evreitatea a avut un rol important, atît în alegerea matematicii, care mi se părea cel mai departe de atingerea politicului, cît și prin faptul că era un domeniu în care aveam șansele cele mai mari să fiu judecat obiectiv. A contat și la plecarea mea din țară. Faptul că nu am primit un post în cercetare în România s-a datorat aproape sută la sută originii mele evreiești, mi s-a și spus atunci acest lucru, apoi mi s-a confirmat. Mi s-a povestit și că atunci cînd se discuta dacă să mi se dea recomandare pentru Princeton, se credea că fusesem invitat datorită conexiunilor evreiești".[6].

Între elevii săi se numără matematicianul italian Corrado de Concini și matematicianul polonez Jan Grojnowski.

Publicații (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Cursurile Representations of finite Chevalley groups la CBMS Regional Conference la Madison, Wisconsin în august 1974 - au fost publicate de American Mathematical Society în 1975.
  • The Discrete Series of GLn over a finite field, coll. Annals of Mathematical Studies n° 81 , Princeton University Press, 1974 online
  • Characters of reductive groups over a finite field, coll. Annals of Mathematical Studies, n° 107 , Princeton University Press, 1984 online
  • Introduction to Quantum Groups , 1 ed. Birkhäuser , 1993), Springer Verlag , 2010 - online
  • Hecke algebras with unequal parameters. 2003

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1977 - Premiul Berwick al Societății Matematice din Londra
  • 1983 - Membru al Societății Regale din Londra
  • 1985 - Premiul Cole pentru algebră al Societății Americane de Matematică
  • 1989 - profesor onorific al Universității din Cordoba
  • 1991 - membru al Academiei Americane de Arte și Științe
  • 1992 - membru al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite
  • 1997 - doctor honoris causa al Universității Paris VII
  • 1999 - Medalia Brouwer a Societății Olandeze de Matematică
  • 2003 - Ordinul Național de Merit al României cu gradul de comandant
  • 2005 - Membru de onoare al Institutului de Matematică al Academiei Române
  • 2007 - Diploma de Merit Academic al Academiei Române
  • 2008 - Premiul AMS Leroy P.Steele „pentru completa reformulare a teoriei reprezentărilor și schimbarea pe parcurs a unei mari părți din matematică”
  • 2014 Premiul Shaw (în valoare de un milion de dolari) în științe matematice - „pentru contribuțiile sale fundamentale la algebră, geometria algebrică și teoria reprezentărilor și pentru conjugarea acestor subiecte în rezolvarea unor vechi probleme și descoperirea unor noi și elegante conexiuni”
  • 2014 - Simons Fellowship in Mathematics in 2014.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  2. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ Roger Carter, 2006
  5. ^ Academician Solomon Marcus: George Lusztig, geniul român de la Massachusetts Institute of Technology, 23 august 2013, Jurnalul Național
  6. ^ Interviu luat de Liviu Ornea, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]