Geometrie moleculară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Termenul de geometrie moleculară face referire la aranjamentul tridimensional al atomilor în cadrul unei molecule. Geometria moleculară influențează unele proprietăți ale unei substanțe, printre care cele mai importante sunt: reactivitatea, polaritatea, starea de agregare, culoarea, proprietățile magnetice și activitatea biologică.[1][2][3]

Determinare[modificare | modificare sursă]

În prezent, cel mai folosit model teoretic care ajută la determinarea geometriei moleculare este teoria repulsiilor perechilor de electroni din stratul de valență, care susține că numărul perechilor de electroni neparticipanți din anumiți atomi influențează aranjarea tridimensională a atomilor din moleculă.

Tipuri de geometrii[modificare | modificare sursă]

Unghiul de legătură este unghiul dintre două legături adiacente. Printre cele mai comune geometrii moleculare se numără:

  • Liniară: Atomii dintr-o moleculă sunt aranjați pe o linie dreaptă, iar unghiurile de legătură sunt de 180°. Exemple: dioxid de carbon, oxid nitric.
  • Trigonal-planară: Atomii formează o geometrie triunghiulară, iar ca și consecință molecula va fi planară și unghiurile de legătură vor fi de 120°. Exemplu: trifluorură de bor.
  • Unghiulară: Moleculele unghiulare sunt cele a căror formă nu este liniară. Exemplu: apa (H2O), care are un unghi de legătură de 105°. Geometria aceasta este datorată celor două perechi de electroni neparticipanți de la atomul de oxigen.
  • Tetraedrică: Atomii sunt aranjați în vârfurile unui tetraedru, cu un atom central care se află în interior. Unghiurile de legătură sunt de 109,47°. Exemplu: metan (CH4).
  • Octaedrică: Atomii sunt aranjați în vârfurile unui octaedru, cu un atom central care se află în interior. Unghiurile de legătură sunt de 90°. Exemplu: hexafluorură de sulf (SF6).
  • Trigonal-piramidală: Atomii sunt aranjați în vârfurile unei piramide trigonale (adică cu baza triunghiulară). Exemplu: amoniac (NH3), a cărei geometrie este datorată de perechea de electroni neparticipanți de la atomul de azot.[4]

Modelul RPESV[modificare | modificare sursă]

Unghiurile de legătură din tabelul următor sunt unghiurile ideale prevăzute de teoria repulsiilor perechilor de electroni din stratul de valență, iar în paranteză sunt trecute unghiurile adevărate corespunzătoare pentru exemplele date.

Nr. de atomi legați
de atomul central
Perechi de electroni
neparticipanți
Domenii electronice
(număr steric)
Geometria Unghi de legătură ideal
(pentru exemplu)
Exemplu Imagine
2
0
2
liniară
180°
CO2
Linear-3D-balls.png
3
0
3
trigonal-planară
120°
BF3
Trigonal-3D-balls.png
2
1
3
unghiulară
120° (119°)
SO2
Bent-3D-balls.png
4
0
4
tetradrică
109.5°
CH4
AX4E0-3D-balls.png
3
1
4
trigonal-piramidală
piramidă triunghiulară
109.5 (107.8°)
NH3
Pyramidal-3D-balls.png
2
2
4
unghiulară
109.5° (104.48°)[5][6]
H2O
Bent-3D-balls.png
5
0
5
trigonal-bipiramidală
bipiramidă triunghiulară
90°, 120°, 180°
PCl5
Trigonal-bipyramidal-3D-balls.png
4
1
5
tetraedru deformat
ax–ax 180° (173.1°),
eq–eq 120° (101.6°),
ax–eq 90°
SF4
Seesaw-3D-balls.png
3
2
5
formă-T
90° (87.5°), 180° (175°)
ClF3
T-shaped-3D-balls.png
2
3
5
linear
180°
XeF2
Linear-3D-balls.png
6
0
6
octaedrică
90°, 180°
SF6
AX6E0-3D-balls.png
5
1
6
piramidă pătratică
90° (84.8°)
BrF5
Square-pyramidal-3D-balls.png
4
2
6
pătratic planar
plan-pătrat
90°, 180°
XeF4
Square-planar-3D-balls.png
7
0
7
pentagonal-bipiramidală
90°, 72°, 180°
IF7
Pentagonal-bipyramidal-3D-balls.png
6
1
7
pentagonal-piramidală
72°, 90°, 144°
XeOF5
Pentagonal-pyramidal-3D-balls.png
5
2
7
planar-pentagonală
72°, 144°
XeF5
Pentagonal-planar-3D-balls.png
8
0
8
antiprismă pătratică
XeF82−
Square-antiprismatic-3D-balls.png
9
0
9
trigonal-prismatic
ReH92−
AX9E0-3D-balls.png

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McMurry, John E. (1992), Organic Chemistry (ed. 3), Belmont: Wadsworth, ISBN 0-534-16218-5
  2. ^ Cotton, F. Albert; Wilkinson, Geoffrey; Murillo, Carlos A.; Bochmann, Manfred (1999), Advanced Inorganic Chemistry (ed. 6), New York: Wiley-Interscience, ISBN 0-471-19957-5
  3. ^ Alexandros Chremos; Jack F. Douglas (). „When does a branched polymer become a particle?”. J. Chem. Phys. 143: 111104. Bibcode:2015JChPh.143k1104C. doi:10.1063/1.4931483. 
  4. ^ Miessler G.L. and Tarr D.A. Inorganic Chemistry (2nd ed., Prentice-Hall 1999), pp.57-58
  5. ^ Hoy, AR; Bunker, PR (). „A precise solution of the rotation bending Schrödinger equation for a triatomic molecule with application to the water molecule”. Journal of Molecular Spectroscopy. 74: 1–8. Bibcode:1979JMoSp..74....1H. doi:10.1016/0022-2852(79)90019-5. 
  6. ^ http://cccbdb.nist.gov/expangle2.asp?descript=aHOH&all=0