Sari la conținut

Trace Gas Orbiter

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la ExoMars Trace Gas Orbiter)
Trace Gas Orbiter
Trace Gas Orbiter (concept artistic)
Tipul misiuniiOrbitator Marte
OperatorESA · Roscosmos
COSPAR ID2016-017A
Nr. SATCAT41388
Websitehttp://exploration.esa.int/jump.cfm?oid=46475
Durata misiuniiPlanificată: 7 ani[1][2]
Elapsed: 8 ani, 7 luni, 17 zile
Proprietățile navei spațiale
ProducătorThales Alenia Space
Masă de lansare3.755 kg (8.280 lb)[3]
Masă utilăInstruments: 113,8 kg (251 lb)[3]
Schiaparelli: 577 kg (1.270 lb)[3]
Dimensiuni3,2 × 2 × 2 m (10,5 × 6,6 × 6,6 ft)[3]
Putere~2000 W[3]
Începutul misiunii
Dată lansare14 martie 2016, 09:31 UTC [4]
LansatorProton-M/Briz-M
Loc lansareBaikonur 200/39
ContractorKhrunichev
Parametri orbitali
Sistem de referințăAreocentrică
RegimCirculară
Excentricitate0
Periapsidă400 km (250 mi)
Apoapsidă400 km (250 mi)
Înclinație74 grade
Perioadă2 ore
Orbitator Marte
Intrare orbită19 octombrie 2016, 15:24 UTC[5]
Transponder
BandăX band
UHF band
Frecvență390–450 MHz
Putere TWTA65 W
Rosalind Franklin rover
și landerul Kazachok →
 

ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) este un proiect de colaborare între Agenția Spațială Europeană (ESA) și agenția rusă Roscosmos care a trimis un orbitator de cercetare atmosferică și landerul Schiaparelli pe Marte în 2016, ca parte a programului ExoMars.[6][7][8]

Trace Gas Orbiter a dus landerul Schiaparelli la 16 octombrie 2016, care s-a prăbușit pe suprafața planetei Marte din cauza unei eliberări premature a parașutei.[9]

Un obiectiv cheie este de a dobândi o mai bună înțelegere a metanului (CH4) și alte urme de gaze prezente în atmosfera marțiană care ar putea fi dovezi pentru o posibilă activitate biologică. Programul va urma împreună cu landerul Kazachok și roverul Rosalind Franklin în 2022,[10] care va căuta biomolecule și biosemnături; TGO va funcționa ca legătură de comunicație pentru lander și rover și va furniza comunicarea pentru alte sonde de suprafață ale Marte cu Terra.

  1. ^ „ExoMars Trace Gas Orbiter and Schiaparelli Mission (2016)”. European Space Agency. . Accesat în . 
  2. ^ Allen, Mark A.; Witasse, Olivier (). 2016 ESA/NASA ExoMARS/Trace Gas Orbiter. Mars Exploration Program Assessment Group. 15–16 June 2011. Lisbon, Portugal. 
  3. ^ a b c d e „ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO)”. European Space Agency. . Accesat în . 
  4. ^ Amos, Jonathan (). „Mars methane mission lifts off”. BBC. Accesat în . 
  5. ^ Nowakowski, Tomasz (). „Lost on Mars: Schiaparelli lander falls silent shortly before touchdown”. Spaceflight Insider. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Chang, Kenneth (). „ExoMars Mission to Join Crowd of Spacecraft at Mars”. The New York Times. Accesat în . 
  7. ^ Vago, J. L. (), „Mars Panel Meeting” (PDF), Planetary Science Decadal Survey, Arizona State University, Tempe (US): European Space Agency 
  8. ^ Mustard, Jack (). „MEPAG Report to the Planetary Science Subcommittee” (PDF). Mars Exploration Program Analysis Group. p. 3. 
  9. ^ Amos, Jonathan (). „Fears grow for European Schiaparelli Mars lander”. BBC News. Accesat în . 
  10. ^ „N° 6–2020: ExoMars to take off for the Red Planet in 2022” (Press release). ESA. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]