Martian Moons Exploration

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Martian Moons Exploration (MMX)
Mmxspacecraft 0.jpg
Nava spațială Martian Moons eXploration (MMX) din Japonia, care poartă un instrument NASA pentru a studia sateliții marțieni Phobos și Deimos (concept artistic).
Tipul misiuniiReaducere eșantioane
OperatorJAXA
Websitemmx.isas.jaxa.jp
Durata misiunii5 ani (planificare)
Proprietățile navei spațiale
ProducătorJAXA [1]
Masă uscatăModul propulsie: 1800 kg
Modul explorare: 150 kg
Modul de retur: 1050 kg[2]
Începutul misiunii
Dată lansareseptembrie 2024 (planificare)[3]
LansatorH3
Loc lansareLA-Y, Tanegashima
ContractorMitsubishi Heavy Industries
Lander Phobos
Dată aterizareaugust 2025[3]
Lansare întoarcereaugust 2028[3]
Masa probei≥10 g (0,35 oz)[4]
 

Martian Moons Exploration (MMX) este o sondă spațială robotizată planificată să fie lansată în 2024 pentru a readuce primele eșantioane de pe cel mai mare satelit al lui Marte, Phobos.[3][5] Dezvoltată de către Agenția japoneză de explorare aerospațială (JAXA) și anunțată la 9 iunie 2015, MMX va ateriza și va colecta eșantioanele de pe Phobos o dată sau de două ori. De asemenea, va survola satelitul Deimos și va monitoriza clima de pe Marte.[6][7]

Misiunea își propune să ofere informații cheie care să ajute la determinarea dacă sateliții marțieni sunt asteroizi captați sau rezultatul unui corp mai mare care a lovit Marte.

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Phobos, cel mai mare satelit al lui Marte

Nava spațială va intra pe orbită în jurul planetei Marte, apoi se va transfera către Phobos,[8] va ateriza o dată sau de două ori și va aduna particule de praf si pietriș denumit regolit folosind un sistem pneumatic simplu.[9] Misiunea de debarcare are ca scop preluarea a minimum 10 g de eșantioane.[4][10] Nava spațială va decola apoi de la Phobos și va face mai multe survoluri ale satelitului mai mic Deimos înainte de a trimite înapoi pe Pământ Capsula cu eșantioane, ajungând în iulie 2029.[8][3]

Arhitectura misiunii folosește trei module: modulul de propulsie (1800 kg), modulul de explorare (150 kg) și modulul de retur (1050 kg).[2] Masa celor doi sateliți fiind prea mică pentru a capta un satelit, nu este posibilă orbitarea sateliților marțieni în sensul obișnuit. Cu toate acestea, orbitele de un fel special, denumite orbite cvasi-satelit, pot fi suficient de stabile pentru a permite multe luni de operații în vecinătatea satelitului.[2][11][12]

Colaborare internațională[modificare | modificare sursă]

NASA, ESA și CNES[13] participă, de asemenea, la proiect și vor furniza instrumente științifice.[14][15] Statele Unite vor contribui cu un spectrometru cu neutroni și raze gamma, numit MEGANE (un acronim pentru Mars-moon Exploration with GAmma rays and NEutrons, care înseamnă în japoneză „ochelari de vedere”),[8][16] și Franța (CNES) cu spectrometrul aproape infraroșu (NIRS4/MacrOmega).[10][17] Franța contribuie de asemenea cu expertiză în dinamica zborului pentru a planifica manevrele de orbitare și debarcare ale misiunii.[9]

Dezvoltarea și testarea componentelor cheie este în desfășurare.[18] La momentul anului 2020, MMX este programat să fie lansat în septembrie 2024 și va reveni pe Pământ cinci ani mai târziu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://spaceflightnow.com/2020/02/20/phobos-sample-return-mission-enters-development-for-2024-launch/ - 20 February 2020
  2. ^ a b c Japanese mission of the two moons of Mars with sample return from Phobos. Hirdy Miyamoto, University of Tokyo. 2016.
  3. ^ a b c d e MMX Homepage Arhivat în , la Wayback Machine.. JAXA, 2017
  4. ^ a b Gravity both too strong and too weak: landing on the Martian moons. JAXA News. 31 August 2017
  5. ^ „JAXA plans probe to bring back samples from moons of Mars”. – via Japan Times Online. 
  6. ^ „Observation plan for Martian meteors by Mars-orbiting MMX spacecraft” (PowerPoint). . Accesat în . 
  7. ^ „A giant impact: Solving the mystery of how Mars' moons formed”. Science Daily. . Accesat în . 
  8. ^ a b c NASA confirms contribution to Japanese-led Mars mission. Stephen Clark, Space Flight Now. 20 November 2017.
  9. ^ a b How to find the best samples on a moon: Building relationships and solving engineering challenges in France. JAXA News, 4 December 2017.
  10. ^ a b Fujimoto, Masaki (). „JAXA's exploration of the two moons of Mars, with sample return from Phobos” (PDF). Lunar and Planetary Institute. Accesat în . 
  11. ^ Quasi-Satellite Orbits around Deimos and Phobos motivated by the DePhine Mission Proposal. (PDF) Sofya Spiridonova, Kai Wickhusen, Ralph Kahle, and Jürgen Oberst. DLR, German Space Operations Center, Germany. 2017.
  12. ^ Orbit Maintenance of Quasi-Satellite Trajectories via Mean Relative Orbit Elements. Nicola Baresi, Lamberto Dell'Elce, Josué Cardoso dos Santos, and Yasuhiro Kawakatsu. IAC, International Astronautical Congress, Bremen, Germany, 2018.
  13. ^ „Coopération spatiale entre la France et le Japon Rencontre à Paris entre le CNES et la JAXA-ISAS” (PDF) (Press release) (în French). CNES. . Accesat în . 
  14. ^ „ISASニュース 2017.1 No.430” (PDF) (în Japanese). Institute of Space and Astronautical Science. . Accesat în . 
  15. ^ Green, James (). „Planetary Science Division Status Report” (PDF). Lunar and Planetary Institute. Accesat în . 
  16. ^ Back to the Red Planet. Johns Hopkins APL. 17 November 2017.
  17. ^ „A STUDY OF NEAR-INFRARED HYPERSPECTRAL IMAGING OF MARTIAN MOONS BY NIRS4/MACROMEGA ONBOARD MMX SPACECRAFT” (PDF). Lunar and Planetary Institute. . Accesat în . 
  18. ^ „ISASニュース 2016.7 No.424” (PDF) (în Japanese). Institute of Space and Astronautical Science. . Accesat în .