Saxa-Weimar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Saxa-Weimar
Ducatul de Saxa-Weimar
Herzogtum Sachsen-Weimar
Blason Jean-Georges IV de Saxe.svg – Flagge Großherzogtum Sachsen-Weimar-Eisenach (1813-1897).svg
DrapelStemă
DrapelStemă
     Saxa-Weimar alături de celelalte ducate ernestine;     Saxa-Jena s-a alăturat Saxa-Weimar în 1690
     Saxa-Weimar alături de celelalte ducate ernestine;     Saxa-Jena s-a alăturat Saxa-Weimar în 1690
CapitalăWeimar
Limbăgermană
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie feudală
Istorie
Împărțirea de la Erfurt1572
Despărțit din
    Saxa-Altenburg
1602
Despărțit din
     Eisenach și Gotha
1640
Despărțit din Saxa-Jena,
    și Saxa-Eisenach
1672
Uniunea cu
    Saxa-Eisenach
1741
Fuziune cu
    Saxa-Weimar-Eisenach
1809

Saxa-Weimar (germană Sachsen-Weimar) a fost unul din ducatele saxone deținute de ramura ernestiană a Casei de Wettin, în prezent parte din Thuringia. Orașul principal și capitala a fost la Weimar.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Împărțirea de la Leipzig[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XV-lea, o mare parte din ceea ce este acum Turingia, inclusiv zona din jurul Weimar, a fost deținută de Electorii de Saxonia din Casa de Wettin. Conform Tratatului de la Leipzig din 1485, teritoriile Wettin au fost împărțite între Electorul Ernest de Saxonia și fratele său mai mic Albert al III-lea, cu ținuturile vestice din Turingia, împreună cu demnitatea de Prinț-elector care a mers la ramura ernestină a familiei.

Castelul din Weimar, reședința ducală

Nepotul lui Ernest, Electorul Johann Frederick I de Saxonia, a pierdut demnitatea electorală în 1547, după ce s-a alăturat revoltei Ligii de la Schmalkalden împotriva împăratului habsburg Carol Quintul. Johann Frederick a fost învins, capturat și dizgrațiat. În conformitate Pacea de la Passau din 1552 el a fost iertat și i s-a permis să-și păstreze teritoriile din Thuringia. După moartea lui, în 1554, fiul său, Johann Frederick al II-lea i-a succedat ca "Duce de Saxonia" și a avut reședința șa Gotha. Încercările sale de a recâștiga demnitatea electorală au eșuat: în cursul revoltei din 1566 instigată de baronul tâlhar Wilhelm von Grumbach, ducele a fost închis pe viață de împăratul Maximilian al II-lea.

Împărțirea de la Erfurt[modificare | modificare sursă]

Johann Frederick al II-lea a fost succedat de fratele său mai mic, Joahnn Wilhelm, care în scurtă vreme a căzut în dizgrația împăratului. În 1572 Maximilian al II-lea a impus Împărțirea de la Erfurt, prin care teritoriile ernestine au fost împărțite între Ducele Johann Wilhelm și cei doi fii supraviețuitori ai lui Johann Frederick al II-lea. Johann Wilhelm a păstrat Ducatul de Saxa-Weimar, în timp ce nepoții săi minori au primit teritoriile sudice și vestice din jurul Coburg și Eisenach.

Această diviziune a fost prima din numeroasele împărțiri; în următoarele trei secole, teritoriile au fost împărțite atunci când ducele avea mai mulți fii, și re-combinate când ducii au murit fără moștenitori direcți, dar toate teritoriile au rămas în ramura ernestină a Casei de Wettin.

Ducele Johann Wilhelm, care a murit în 1573, a fost urmat de fiul său Frederick Wilhelm I. La moartea sa în 1602, Saxa-Weimar a fost împărțită din nou între fratele său mai mic Johann al II-lea și fiul minor al lui Frederick Wilhelm, care a primit teritoriul de Saxa-Altenburg. Fiul lui Johann, Ducele Johann Ernst I de Saxa-Weimar, cu ocazia înmormântării mamei sale Dorothea Maria de Anhalt în 1617, a înființat Societatea literară "Fruchtbringende".

Duci de Saxa-Weimar[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Casa de Wettin.

A fuzionat cu Saxa-Eisenach penru a format Saxa-Weimar-Eisenach