Sari la conținut

Comuna Dichiseni, Călărași

44°14′05″N 27°31′37″E (Comuna Dichiseni, Călărași) / 44.23472°N 27.52694°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dichiseni
—  comună  —
Dichiseni se află în România
Dichiseni
Dichiseni
Dichiseni (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°14′05″N 27°31′37″E ({{PAGENAME}}) / 44.23472°N 27.52694°E

Țară România
Județ Călărași

SIRUTA93325

ReședințăDichiseni
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Dichiseni[*]Iulian Radu[*][1][2] (PNL, )

Suprafață
 - Total94,26 km²

Populație (2021)
 - Total1.641 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Dichiseni este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Coslogeni, Dichiseni (reședința), Libertatea și Satnoeni.

Comuna se află în partea de sud-est a județului, pe malul stâng al Dunării, la limita cu județul Constanța. Este străbătută de brațul Borcea al Dunării, braț pe malul căruia se află localitățile componente. Prin comună trece șoseaua națională DN3B, care leagă Călărașiul de Fetești.[3]




Componența etnică a comunei Dichiseni

     Români (92,63%)

     Alte etnii (0%)

     Necunoscută (7,37%)




Componența confesională a comunei Dichiseni

     Ortodocși (91,96%)

     Alte religii (0,3%)

     Necunoscută (7,74%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Dichiseni se ridică la 1.641 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.734 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,63%), iar pentru 7,37% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,96%), iar pentru 7,74% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Dichiseni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Iulian Radu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal8        
Partidul Social Democrat2        
Partidul Ecologist Român1        

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și era formată din satele Dichiseni, Coslogeni și Satnoeni, și din târlele Mandache și Putineiu, având în total 1181 de locuitori. În comună funcționau trei biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă cu 65 de elevi (din care nouă fete).[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Fetești a aceluiași județ, având în satele Brătieni, Coslogeni, Dichiseni și Satnoeni 2178 de locuitori.[9]

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1960) din regiunea București, satul Brătieni luând, în timpul regimului comunist, numele de Liberatatea. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița (reînființat),[10][11] iar satul Libertatea a fost dezafectat forțat de autoritățile comuniste în 1977 (deși a continuat să figureze în nomenclatorul localităților).[12] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[13]

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]

În comuna Dichiseni se află situl arheologic de interes național de la Coslogeni, aflat în zona punctelor „Grădiștea Coslogeni”–„La Clinci”, sit ce cuprinde o așezare neolitică, o așezare fortificată datând din secolele al XII-lea–al XI-lea î.e.n. și o necropolă de incinerație din secolele al V-lea–al IV-lea î.e.n.

În rest, în comună se mai află șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic, aflat tot în zona satului Coslogeni, în punctul „Popina lui Ilie” și care cuprinde vestigiile unei așezări din secolele al XIII-lea–al XI-lea î.e.n. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Sfântul Nicolae” (secolul al XIX-lea) din Coslogeni și biserica cu același hram (1805) din Dichiseni. Restul de trei obiective sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare și se află în Coslogeni: o cruce de piatră din secolul al XVIII-lea aflată pe strada ce duce la școală din șoseaua națională; și două cruci de hotar —„crucea de leac” (secolul al XIX-lea) de la schitul Coslogeni și crucea din fața curții lui Gheorghe Constantin Noană (datată 1867).

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ Google Maps – Comuna Dichiseni, Călărași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Dichiseni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 113–114. 
  9. ^ „Comuna Dichiseni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Repere istorice”. Primăria comunei Dichiseni. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .