Comuna Dor Mărunt, Călărași

Dor Mărunt
—  comună  —
Dor Mărunt Dor Mărunt (România) Poziția geografică
Coordonate: 44°26′09″N 26°58′05″E ({{PAGENAME}})44.43583; 26.96806
Țară	România
Județ	Călărași
SIRUTA	93370
Reședință	Dor Mărunt
Componență	Dor Mărunt Dâlga Dâlga-Gară Înfrățirea Ogoru Pelinu
Guvernare
- primar al comunei Dor Mărunt[*]​	Ion Iacomi[*]​ (PSD, 2012)
Suprafață
- Total	156 km²
Populație (2021)
- Total	6.469 locuitori
- Densitate	63,8 loc./km²
Fus orar	UTC+2
Prezență online
site web oficial GeoNames
Amplasarea în cadrul județului Amplasarea în cadrul județului

Dor Mărunt este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Dâlga, Dâlga-Gară, Dor Mărunt (reședința), Înfrățirea, Ogoru și Pelinu.

Așezare

Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Ialomița, în zona unde izvorăște apa ce curge prin valea Culcaților (afluent al Mostiștei). Este traversată de șoseaua națională DN3A, care leagă Lehliu Gară de Fetești. La Dor Mărunt, din această șosea se ramifică șoseaua județeană DJ313, care duce spre sud la Lupșanu (unde se termină în DN3); tot în Dor Mărunt, din DJ313 se ramifică DJ315 care duce tot în comuna Lupșanu (satul Plevna), unde se termină în același DN3. Un alt drum de legătură cu DN3, DJ304, se ramifică din DN3A la Dâlga-Gară, duce la comuna Lupșanu și mai departe continuă spre sud către Ulmu și Dorobanțu (unde se termină în DN31). Prin comună trece calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de stația Dor Mărunt, halta Dor Mărunt Sat și halta de mișcare Dâlga. Autostrada București–Constanța trece și ea prin comună, dar nu are nicio ieșire pe teritoriul ei.

Demografie

Componența etnică a comunei Dor Mărunt

     Români (86,2%)

     Romi (6,6%)

     Alte etnii (7,2%)

Componența confesională a comunei Dor Mărunt

     Ortodocși (87%)

     Penticostali (1,73%)

     Adventiști (1,59%)

     Alte religii (2,03%)

     Necunoscută (7,65%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Dor Mărunt se ridică la 6.469 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.809 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,2%), cu o minoritate de romi (6,6%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87%), cu minorități de penticostali (1,73%) și adventiști (1,59%), iar pentru 7,65% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație

Comuna Dor Mărunt este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Ion Iacomi[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2012. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	10
	Partidul Național Liberal	4
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satele Dor Mărunt, Sighireanu, Grindu Petrei, Pelinu, Minea și Drăghiceasca, cu 1313 locuitori. În comună funcționau o biserică și două școli: una de fete, cu 17 eleve, și una de băieți, cu 33 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Lehliu a aceluiași județ, având 2224 de locuitori în satele Dor Mărunt, Pelinu, Rainicu și Sighireanu. Satul Sighireanu a fost rebotezat în 1931 Domnița Maria.

În 1950, comuna a fost arondată raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, satul Domnița Maria luând în contextul instaurării regimului comunist, denumirea de Înfrățirea. Satul Rainicu a fost și el rebotezat în Ogoru în 1964. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.

Monumente istorice

Singurul obiectiv din comuna Dor Mărunt inclus în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monument de interes local este monumentul de arhitectură biserica „Sfinții Împărați” din satul Pelinu, ridicată în 1875.

Personalități născute aici

• Jacques Vergotti (1915 - 1999), ofițer de ordonanță al regelui Mihai I al României;
• Nicolae Rotaru (n. 1951), interpret de muzică populară, câștigător al trofeului Floarea din Grădină (1977).

Folclor local

Blestemul comorilor din Bărăgan

Câmpia Bărăganului, situată între Marea Neagră, Carpați și Dunăre, este adesea descrisă în literatura română ca o regiune vastă și aspră, evocată de Panait Istrati și Fănuș Neagu. Dincolo de asocierile sale agricole și climatice, zona este de asemenea subiectul mai multor legende locale referitoare la comori ascunse, păzite de blesteme supranaturale.

Unul dintre cele mai cunoscute locuri este satul Dor Mărunt, aflat între Călărași și Lehliu, cunoscut în trecut pentru creșterea cailor. Conform relatărilor locale, mai multe tezaure ar fi fost descoperite în câmpurile din împrejurimi, uneori fiind menționate flăcări albastre misterioase care ar apărea pe timp de noapte.

O legendă frecvent evocată se referă la locul numit *La Movilă*. Înainte de Revoluția din 1989, un sătean ar fi găsit un ulcior plin cu monede de aur în timp ce ara. Descoperirea a fost împărțită cu ceilalți săteni, însă ulterior a fost confiscată de autoritățile vremii. O altă relatare îl are ca protagonist pe Gheorghe Prepelită, despre care se spune că ar fi descoperit peste o sută de monede. Folclorul atribuie o serie de tragedii familiale ulterioare așa-numitului „blestem” al comorii.

O altă poveste cunoscută este cea a unui sătean numit Pintecan, care ar fi găsit un ulcior cu aur la rădăcina unui nuc. Conform legendei, acesta ar fi fost avertizat în vis să ridice o biserică pe locul descoperirii, altfel va fi lovit de nenorociri. După mai multe tragedii familiale, Pintecan ar fi construit o biserică în sat, care există și astăzi.

Aceste narațiuni fac parte dintr-un corp mai larg de folclor al Bărăganului, în care bogăția materială este frecvent asociată cu pedeapsa supranaturală sau cu o obligație morală.