Cioplea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cioplea a fost un sat și apoi cartier al Bucureștiului, capitala României.

În 1657, în zona satului s-a dat o bătălie între principele transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea și rebelii munteni ce se răsculaseră împotriva domnului Țării Românești Constantin Șerban.[1] Pe la 1813, în urma războiului ruso-turc, coloniști bulgari de confesiune catolică s-au stabilit în zona Bucureștiului, unii dintre ei construind o biserică catolică și fondând o comunitate la Cioplea.[2]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Cioplea făcea parte din comuna Dudești-Cioplea din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, având 399 de locuitori. Moșia pe care s-a înființat satul era deținută de către T. Eftimiu. În sat exista o biserică catolică și un seminar teologic catolic.[1]

În anii 1950, orașul București s-a extins și a înglobat satul, care a devenit cartier. Ulterior, în anii 1970–1980 cartierul a fost demolat, în locul său fiind construite blocuri, iar comunitatea bulgară s-a risipit.[3]

Note[modificare | modificare sursă]