Chroogomphus helveticus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Chroogomphus helveticus sin.

Gomphidius helveticus

Genul Gomphidius, aici G. helveticus
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Gomphidiaceae
Gen: Chroogomphus
Specie: C. helveticus
Nume binomial
Chroogomphus helveticus
(Singer) M.M.Moser (1967)
Sinonime
  • Gomphidius helveticus Singer (1950)
  • Gomphidius viscidus var. tatrensis Pilát (1926)
  • Chroogomphus viscidus var. tatrensis (Pilát) Kuthan & Singer (1976)
Modifică text Consultați documentația formatului

Chroogomphus helveticus (Rolf Singer, 1950 ex Meinhard Michael Moser, 1967), sin. Gomphidius helveticus Rolf Singer, 1950),[1][2] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Gomphidiaceae și de genul Chroogomphus care se găsește aproape niciodată în zonele de câmpie, dar regional destul de des de la deal la munte. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord preponderent în grupuri mici, prin păduri de conifere, nu rar printre mușchi, în primul rând sub molizi, ocazional și pe lângă zâmbrii. Timpul apariției este din iunie până în noiembrie.[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Meinhard M. Moser

Numele binomial a fost determinat drept Gomphidius helveticus de micologul german Rolf Singer în volumul 28 al jurnalului elvețian de micologie Schweizerische Zeitschrift für Pilzkunde - Bulletin Suisse de mycologie din 1950.[5]

Apoi, în 1967, renumitul micolog austriac Meinhard Michael Moser a transferat specia la genul Chroogomphus sub păstrarea epitetului, de verificat insa volumul 2 al cărții Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas,[6] fiind și numele curent valabil (2023).

Mai sunt listate două variații ale ciuperci, anume Gomphidius viscidus var. tatrensis (Albert Pilát, 1926)[7] și Chroogomphus viscidus var. tatrensis (Pilát ex Kuthan & Singer, 1976)[8] Alte denumiri nu au fost făcute.

Epitetul specific derivat din cuvântul latin (latină helveticus=elvețian)[9] a fost hotărât de sus numitul Rolf Singer, datorită locului primei descoperiri.

Descriere[modificare | modificare sursă]

  • Pălăria: destul de cărnoasă cu un diametru de 3-8 (10) cm, este în tinerețe gros-emisferică, cu marginea rulată, ascuțită, de obicei cu rămășițe slabe și trecătoare de văl parțial, apoi întinsă, doar ușor arcuită, la bătrânețe plată, mijlocul fiind rotunjit până la cocoșat lat. Cuticula este uscată (la umezeală unsuroasă), mată, pufos-solzoasă, puțin ca piele de căprioară. Coloritul este galben-portocaliu, brun-portocaliu sau brun-arămiu, în vârstă cu nuanțe vinacee.
  • Lamelele: sunt distanțate, late și groase, cu lameluțe intercalate, numai puțin decurente în lungul piciorului precum ușor separabile de pălărie. Coloritul inițial galben-portocaliu până gri-bej deschis, devine treptat brun-roșcat și în sfârșit violet-negricios până negru-măsliniu.
  • Piciorul: robust și ferm cu o înălțime de 6-8 (12 cm) și o lățime de 0,7-1 (2) cm este cilindric, uneori alungit și ascuns în mușchi, la bază ascuțit sau rotunjit cu un miceliu roz și plin pe dinăuntru. Suprafața este uscată și fin pâsloasă. Coloritul poate fi viu galben-portocaliu, portocaliu mat, ocru sau brun-portocaliu, la bază galben crom, în vârstă adesea vinaceu. După o leziune se decolorează roșiatic. Spre vârf prezintă o zonă inelară insinuată albicioasă, rest al vălului.
  • Carnea: este groasă, rezistentă, și de culoare portocaliu-gălbuie. După tăiere se decolorează roșiatic, după gătit violet. Mirosul este ceva fructuos, gustul blând și slab parfumat. Se recomandă îndepărtată cuticulei imediat după cules, dacă este unsuroasă.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori brun-măslinii, moderat până la puternic dextrinoizi, netezi, aproape fusiformi, cu o mărime de (15) 16-18 (19) × (5) 6-(7) 8 microni. Pulberea lor este violet-negricioasă până negru-măslinie. Basidiile lung clavate cu 2-4 sterigme fiecare au o dimensiune de 35-55 × 8-11 (12.5) microni. Pileipellis este o cutis de hife nu gelatinizate de 4-17 μm în diametru, în mediu 9,6 μm, în mare parte neamilozi, doar cu câteva elemente amiloze împrăștiate. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) și pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) sunt cilindrice până sub-fuziforme, cu pereți subțiri (până la 1,5 μm), uneori cu încrustații, se prezintă hialine până la brune în hidroxid de potasiu și hialine cu reactivul Melzer. Trama lamelară este compusă din hife neamiloze gălbuie până la slab roz cu reactivul Melzer. Hifele miceliului bazal sunt cilindrice, măsurând 4,5-11 μm în diametru, cu un strat gros amiloz de granule albastre atunci când sunt observate cu reactivul Melzer. Conexiuni cu cleme nu au fost observate.[10]
  • Reacții chimice: carnea buretelui se colorează cu hidroxid de potasiu vinaceu.[11]
  • Chr. helveticus mai tânăr: lamele și picior
    Chr. helveticus mai tânăr: lamele și picior
  • Chr. helveticus bătrân: lamele și picior
    Chr. helveticus bătrân: lamele și picior
  • Chr. helveticus tânăr
    Chr. helveticus tânăr
  • Chr. helveticus bătrân
    Chr. helveticus bătrân

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Specia poate fi confundată de exemplu cu Chroogomphus rutilus sin. Gomphidius viscidus (comestibil),[12] Gomphidius glutinosus (comestibil),[13] Gomphidius gracilis, comestibil, (ceva mai mic, colorit rozaliu, cuticulă unsuroasă, se dezvoltă sub larici),[14] Gomphidius maculatus (comestibil)[15] sau Gomphidius roseus (comestibil).[16] Fatală ar fi confuzia posibilă cu speciile letale Cortinarius callisteus,[17] Cortinarius orellanus,[18] Cortinarius rubellus[19] sau Paxillus involutus.[20]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • Chroogomphus rutilus
    Chroogomphus rutilus
  • !!!Cortinarius callisteus!!!
    !!!Cortinarius callisteus!!!
  • !!!Cortinarius orellanus!!!
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  • !!!Cortinarius rubellus!!!
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  • Gomphidius glutinosus
    Gomphidius glutinosus
  • Gomphidius gracilis
    Gomphidius gracilis
  • Gomphidius maculatus
    Gomphidius maculatus
  • Gomphidius roseus
    Gomphidius roseus
  • !!!Paxillus-involutus!!!
    !!!Paxillus-involutus!!!

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Chroogomphus helveticus este o ciupercă comestibilă de calitate mediocră. El poate fi pregătit în bucătărie la fel ca bălușca molidului. O caracteristică specială: când este gătită, carnea devine violetă și are un gust plăcut parfumat, asemănător Lepista nuda, dar nu astfel de intens. Mulți culegător de ciuperci iubesc acest gust special. Specia poate fi vândută în Elveția la piață.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b ref name="Laux">Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 96-97 - 2, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ R. Singer: „Gomphidius helveticus”, în: „Schweizerische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 28, Editura Bern Verband, Berna 1950, p. 198
  6. ^ Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, vol. II/b 2: „Basidiomyceten 2 - Röhrlinge und Blätterpilze (Agagricales)”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 51
  7. ^ Albert Pilát: „Gomphidius viscidus var. tatrensis”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 42, Paris 1926, p. 89
  8. ^ J. Kuthan]] & R. Singer: „Chroogomphus helveticus subsp. Tatrensis” în „Ceská Mykologie”, vol. 30, nr. 2, Praga 1976, p. 82
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 535
  10. ^ IMA Fungus
  11. ^ a b Pilzforum
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7
  13. ^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7
  14. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 472-473, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Ettore Bielli: „Funghi. Conoscere, riconoscere e ricercare tutte le specie di funghi più diffuse”, Editura De Agostini, Novara 2012, ISBN: 978-88418-7695-4
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Josef Breitenbach, Fred Kränzlin (ed.): „Pilze der Schweiz - Beitrag zur Kenntnis der Pilzflora der Schweiz”, vol. 3 – „Röhrlinge und Blätterpilze”, partea 1: „Strobilomycetaceae und Boletaceae, Paxillaceae, Gomphidiacea, Hygrophoracea, Tricholomataceae, Polyporaceae (lamellige)”, Editura „Verlag Mykologia”, Lucerna 1991, p. 98, ISBN 978-3-85604-030-7
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Aurel Dermek: „Mushrooms and Other Fungi”, Editura Arco Pub., Londra 1985, ISBN: 978-06680-6304-3
  • Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler: 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen”, ed. a 2-a, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, ISBN 978-3440-14364-3
  • Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 87, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi: A Life-size Guide to Six Hundred Species from Around the World”, Editura Ivy Press, Lewes East Sussex 2014, ISBN: 978-17824-0136-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Chroogomphus_helveticus&oldid=15945468