Jacqueline, Contesă de Hainaut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jacqueline
Contesă de Hainaut, Olanda și Zeelanda, Delfină de Viennois, Ducesă de Touraine, Brabant, Gloucester
Jacoba van Beieren door Hollandse school ca 1600.jpg
Date personale
Născută 16 august 1401(1401-08-16)
Castelul Le Quesnoy, Hainaut
Decedată (35 de ani)
Castelul Teylingen, lângă Leiden
Înmormântată Haga, Olanda
Părinți William II, Duke of Bavaria[*]
Margaret of Burgundy, Duchess of Bavaria[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Edward, Lord of Hoogwoud[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Jean, Delfin al Franței
c. 1415; dec. 1417
Johann al IV-lea, Duce de Brabant
c. 1418; ann. 1422[1]
Humphrey, Duce de Gloucester
c. 1423; ann. 1428[1]
Frank van Borssele
c. 1434; wid. 1436
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Wittelsbach
Contesă de Hainaut, Olanda și Zeelanda
Domnie 30 mai 1417 – 12 aprilie 1433
Predecesor Wilhelm II (sau IV, V și VI)
Succesor Filip I cel Bun

Jacqueline (neerlandeză Jacoba van Beieren; franceză Jacqueline de Bavière; 16 august 1401 – 8 octombrie 1436) a fost Ducesă de Bavaria-Straubing, Contesă de Olanda și Zeelanda și Contesă de Hainaut din 1417 până în 1433. De asemenea, a fost Delfină a Franței pentru o scurtă perioadă între 1415 și 1417 și Ducesă de Gloucester în anii 1420, dacă mariajul ei cu Humphrey, Duce de Gloucester, este acceptat ca valid.

Jacqueline a fost ultimul conducător Wittelsbach de Hainaut și Olanda. După decesul ei, domeniile ei au trecut drept moștenire lui Filip cel Bun, Duce de Burgundia.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută la castelul Le Quesnoy în comitatul Hainaut, Jacqueline, încă de la naștere a fost numită "de Olanda", inducând astfel că ea era moștenitoarea domeniilor tatălui ei. A fost singura fiică a lui Wilhelm al II-lea, Duce de Bavaria (cunoscut de asemenea drept Wilhelm al VI-lea, Conte de Olanda) din căsătoria lui cu Margareta de Burgundia. La vârsta de numai 22 de luni și din nou la vârsta de cinci ani, Jacqueline a fost logodită cu Jean, Duce de Touraine, al patrulea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și al reginei Isabeau de Bavaria. Ambii copii au fost crescuți la castelul Le Quesnoy, locul de naștere al Jacquelinei. Băiatul a fost dat în tutela socrului său, din moment ce era de așteptat că va deveni conducător al comitatului Hainaut.[2] La 22 aprilie 1411 Papa i-a acordat dispensa pentri căsătorie, și la 6 august 1415, când Jacqueline avea 14 ani, ea și Jean s-au căsătorit la Haga.[3]

La 15 decembrie 1415, fratele mai mare al lui Jean, Felfinul Franței, a murit iar Jean a devenit noul Delfin și moștenitor al tronului Franței. Însă Jean a murit la 4 aprilie 1417. Două luni mai târziu, la 31 mai, Jacqueline și-a pierdut și tatăl.

După decesul tatălui ei, Jacqueline a devenit suverană în Olanda, Zeelanda și Hainaut. Totuși, unchiul ei, Johann al III-lea, duce de Bavaria-Straubing și episcop de Liège, a pretins de asemenea drepturi de moștenire asupra Olandei și Zeelandei.

Poziția Jacqueline era prea slabă și, prin urmare, ea s-a recăsătorit. În 1418, unchiul și tutorele ei, Ioan fără Frică, Duce de Burgundia, a aranjat o căsătorie cu vărul ei, Johann al IV-lea, Duce de Brabant. Johann s-a dovedit a fi un lider politic slab și în 1420 i-a dat lui Johann al III-lea custodia deplină asupra Olandei și Zeelandei timp de 12 ani.[4] După această pierdere din moștenire ei, Jacqueline și aliații săi au decis să dizolve căsătoria. Ei au susținut că nu a fost valabilă deoarece soții erau rude apropiate iar Jacqueline a plecat în secret în Anglia la invitația regelui Henric al V-lea.[5] A fost oaspete de onoare la curtea Angliei, și atunci când s-a născut viitorul Henric al VI-lea, Jacqueline a fost unul din nașii lui.[6]

Jacqueline, contesă de Olanda și Zeelanda, ca. 1435.

După moartea neașteptată a lui Henric al V-lea în 1422 Jacqueline a obținut un divorț dubios de Johann de Brabant valid în Anglia, lucru care i-a permis să se căsătorească cu Humphrey, Duce de Gloucester.[7]

Jacqueline a sperat că Humphrey îi va recupera domeniile, el fiind regent în Anglia, însă Humphrey era foarte ocupat cu treburile de stat. Humphrey a venit în Hainaut, unde a fost recunoscut drept conte legitim, dar a trebuit să plece înainte de a putea face ceva în legătură cu Olanda și Zeelanda, care au negat drepturile sale. El a trebuit să se întoarcă în Anglia, lăsând-o pe Jacqueline în Hainaut. Acesta a trebuit să se predea în 1425 și a fost închisă la Gent.

Situația ei s-a schimbat când unchiul ei Johann al III-lea de Bavaria a murit la 6 ianuarie 1425, victimă a otrăvirii. Jacqueline a evadat din închisoare deghizată în haine bărbătești și a fugit la Schoonhoven și mai târziu la Gouda, unde a stat cu liderii fracțiunii Hook. Acum își disputa moștenirea cu fostul ei soț, Johann de Brabant. În acest sens, Humphrey a intervenit, deși cu forță limitată, cu consecințe dezastruoase pentru alianța engleză-burgundă, care a ajutat cauza engleză în Franța, în timpul Războiului de O Sută de ani. Papa Martin al V-lea a decretat că Jacqueline era încă soția lui Johann al IV-lea, duce de Brabant, și, prin urmare, căsătoria ei cu Humphrey de Gloucester a fost ilegitimă.[8]

La 3 iulie 1428 Jacqueline a trebuit să accepte un tratat de pace cu ducele de Burgundia. Prin acest tratat, Jacqueline își păstra titlurile de contesă de Olanda, Zeelanda și Hainaut însă administrarea teritoriilor ei a fost plasată în mâna lui Filip, care a fost deasemenea numit moștenitorul ei în cazul în care ea murea fără copii. Nu i s-a permis să se căsătorească fără permisiunea mamei ei și a lui Filip. Situația sa financiară era dezastruoasă. Abia avea un venit suficient pentru a-și susține cheltuielile casei. Mai mult decât atât, ducele de Burgundia nu s-a oprit după tratatul de pace din 1428. El a cumpărat loialitatea aliaților ei sau i-a îndepărtat de ea într-un alt mod.[9]

De Paști 1433, Jacqueline în mod "voluntar" i-a dat lui Filip toate titlurile și teritoriile ei. În schimb, ea a primit un venit mai mare.

Odată cu renunțarea la titlurile ei, Jacqueline s-a retras în Zeelanda. Acolo, ea și Francis, Lord de Borssele ("Frank van Borssele"), un nobil local influent, au devenit apropiați. În primăvara anului 1434 ei s-au căsătorit și Filip i-a garantat lui Francis titlul de conte de Oostervant.[10] Această căsătorie, contrar celorlalte trei, a fost una fără dragoste, cel puțin din partea Jacquelinei.[11] Nu a durat mult. În 1436 ea s-a îmbolnăvit și după câteva luni de boală a murit de tuberculoză[12] la castelul Teylingen, la 8 octombrie 1436, la vârsta de 35 de ani.

Neavând copii, Filip de Burgundia a moștenit Hainaut și Olanda. Soțul ei Frank i-a supraviețuit 34 de ani.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b see text
  2. ^ A. Janse, Een pion voor een dame, p. 54–56
  3. ^ A. Janse, p. 81–84
  4. ^ A. Janse, p. 179
  5. ^ A. Janse, p. 192–195
  6. ^ A. Janse, p. 200
  7. ^ Alfred H.Burne, "The Hundred Years War," (1st ed., 1955; Folio soc., 2005), 371
  8. ^ A. Janse, p. 279–280
  9. ^ A. Janse, p. 312–316
  10. ^ A. Janse, p. 326
  11. ^ A. Janse, p. 326, Graven van Holland, p. 143
  12. ^ A. Janse, p. 329 – 331