Charlotte a Marii Britanii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Charlotte a Marii Britanii
Prințesă Regală
Charlotte Mathilde von England.jpg
Date personale
Născută 29 septembrie 1766(1766-09-29)
Palatul Buckingham, Londra
Decedată (62 de ani)
Palatul Ludwigsburg, Germania
Părinți George al III-lea al Regatului Unit
Charlotte de Mecklenburg-Strelitz Modificați la Wikidata
Frați și surori Prințesa Elisabeta a Regatului Unit
Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester și Edinburgh
Prințesa Augusta Sofia a Regatului Unit
Prințesa Sofia a Regatului Unit
Prințesa Amelia a Regatului Unit
George al IV-lea al Regatului Unit
William al IV-lea al Regatului Unit
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn
Ernest Augustus I de Hanovra
Frederick, Duce de York
Adolphus, Duce de Cambridge
Augustus Frederick, Duce de Sussex
Prince Octavius of Great Britain[*]
Prince Alfred of Great Britain[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Frederic de Württemberg
Cetățenie Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Hanovra
Casa de Württemberg
Regină de Württemberg
Domnie 1 ianuarie 1806 – 30 octombrie 1816

Charlotte, Prințesă Regală (Charlotte Augusta Matilda; 29 septembrie 1766 - 5 octombrie 1828) a fost un membru al familiei regale britanice, cea mai mare fiică a regelui George al III-lea al Marii Britanii și a reginei Charlotte. A fost soția regelui Frederick I de Württemberg. Charlotte a fost cea de-a treia deținătoare a titlului de Prințesă Regală.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Prințesa Charlotte s-a născut la 29 septembrie 1766 la Palatul Buckingham din Londra. Tatăl ei a fost regele George al III-lea al Regatului Unit. Mama ei a fost Charlotte de Mecklenburg-Strelitz. A fost botezată la 27 octombrie 1766 la Palatul St. James de arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Secker. Nașii ei au fost: regele și regina Danemarcii (mătușa paternă și soțul ei) și Prințesa Louisa (mătușa paternă).[1]

Ca fiică a unui monarh britanic, Charlotte a primit la naștere titlul de HRH Prințesa Charlotte. Din octombrie 1766 a primit titlul de Prințesă Regală. Cum limba franceză era limba oficială la toate curțile europene, mica prințesă a primit un tutore francez ca să învețe franceza fără accent.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

La 18 mai 1797, Prințesa Regală s-a căsătorit la Palatul St. James din Londra cu Prințul Frederic de Württemberg, fiul cel mare și moștenitor al Ducelui Frederic II Eugene de Württemberg și a soției lui, Sophia Dorothea de Brandenburg-Schwedt.

Tânărul Frederic i-a succedat tatălui său la conducerea Ducatului de Württemberg la 22 decembrie 1797. Ducele Frederic al II-lea a avut doi fii și două fiice din prima căsătorie cu Prințesa Augusta, care era fiica Ducelui Karl al II-lea de Brunswick-Wolfenbüttel și a Prințesei Augusta a Marii Britanii (sora mai mare a regelui George al III-lea) și sora mai mare a Carolinei de Brunswick, soția viitorului rege George al IV-lea al Regatului Unit. Din căsătoria Ducelui Frederic și a Prințesei Regale a rezultat un copil, o fiică care a murit la naștere în 1798.

Württemberg[modificare | modificare sursă]

Charlotte Mathilde în 1827, la 61 de ani.

În 1800, armata franceză a ocupat Württemberg și Ducele și Ducesa au plecat la Viena. Anul următor, Ducele Frederic a încheiat un tratat privat prin care a cedat Montbeliard Franței și a primit în schimb Ellwanger doi ani mai târziu. Și-a asumat titlul de Elector de Württemberg la 25 februarie 1803. Ca răsplată pentru că a ajutat Franța cu mari forțe auxiliare, Napoleon a recunoscut Electorul ca rege de Württemberg la 26 decembrie 1805. Alianța cu Franța tehnic l-a transformat în dușman al socrului său George al III-lea.

George al II-lea înfuriat că ginerele său a devenit unul din cei mai devotați vasali ai lui Napoleon, a refuzat să se adreseze fiicei sale în corespondență ca "regină de Württemberg". În 1813, regele Frederic a schimbat părțile și a trecut de partea aliaților, unde statutul său de cumnat al Prințului Regent (mai târziu George al IV-lea) l-a ajutat. După căderea lui Napoleon, a participat la Congresul de la Viena și a fost confirmat ca rege. A murit în octombrie 1816.

Fosta regină a continuat să locuiască la Palatul Ludwigsburg din Stuttgart și a primit vizite de la frații ei mai mici, Ducele de Kent, Ducele de Sussex, Ducele de Cambridge, Prințesa Augusta Sophia și Prințesa Elisabeta. A fost nașa de botez a nepoatei sale, Prințesa Victoria de Kent (viitoarea regină Victoria), în 1819. În 1827 s-a întors în Marea Britanie pentru prima dată de la nunta ei din 1797 pentru a se opera de hidropizie. Anul următor a murit la Palatul Ludwigsburg.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]