Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carl I Ludwig Frederick
Duce de Mecklenburg-Strelitz
Prinț de Mirow
Date personale
Nume la naștereKarl Ludwig Friedrich zu Mecklenburg Modificați la Wikidata
Născut23 februarie 1708(1708-02-23)
Strelitz, Ducatul Mecklenburg-Strelitz, Sfântul Imperiu Roman
Decedat (44 de ani)
Mirow, Republica Democrată Germană, Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSchlosskirche Mirow[*][[Schlosskirche Mirow |​]] Modificați la Wikidata
PărințiAdolf Frederick II, Duce de Mecklenburg-Strelitz
Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen
Frați și suroriAdolf Frederick al III-lea
Gustave Caroline de Mecklenburg-Strelitz Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen
CopiiDucesa Christiane
Ducesa Karoline
Ducele Adolf Friedrich IV
Ducesa Elizabeth Christine
Ducesa Sophie Louise
Ducele Carol al II-lea
Ducele Ernst Gottlob
Regina Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei
Ducele Gotthelf
Ducele George Augustus
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Mecklenburg-Strelitz

Ducele Carl Ludwig Frederick de Mecklenburg, Prinț de Mirow (germană Herzog Carl Ludwig Friedrich zu Mecklenburg, Prinz von Mirow; n. 23 februarie 1708 – 5 iunie 1752) a fost un  membru al Casei de Mecklenburg-Strelitz și tatăl reginei Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei

Biografie[modificare | modificare sursă]

Carl s-a născut la Strelitz și a fost singurul fiul al Ducelui de Mecklenburg-Strelitz, Adolphus Frederick al II-lea și a celei de-a treia soții, Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen. Tatăl său a murit când el avea doar trei luni. I-a succedat fratele său vitreg mai mare, sub numele de Adolphus Frederick al III-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz. Carl a moștenit de la tatăl său domeniile Mirow și Nemerow.[1] După decesul tatălui el a locuit la Mirow împreună cu mama sa.[2] Mai târziu a urmat cursurile Universității Greifswald din Pomerania.[1]

Carl, care cânta la flaut a făcut în 1726 un tur european pentru a învăța mai multe despre muzică.[3] După ce a vizitat Geneva, Italia și Franța a mers la Viena și a intrat, pentru scurtă vreme, în serviciu militar al Sfântului Imperiu Roman ca locotenent colonel înainte de a se întoarce la Mirow.[2]

După ce a părăsit armata, Carl a locuit cu familia în castelul de la Mirow, petrecându-și cea mai mare parte a timpului administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit.

Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu, în decembrie 1752, fără să lase moștenitori pe linie masculină, fiul cel mare al lui Carl Ludwig Frederick, Adolf Friedrich al IV-lea a devenit următorul Duce de Mecklenburg-Strelitz.

Familie[modificare | modificare sursă]

La 5 februarie 1735 Carl s-a căsătorit la Eisfeld cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernest Frederic I, Duce de Saxa-Hildburghausen.[4] Ea a fost regentă pentru fiul ei în 1752 și a jucat un rol important în lupta pentru tron. Ei au avut zece copii dintre care doar șase au atins vârsta adultă:

Prin fiica lor Charlotte, Carl Ludwig Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu George al IV-lea, care a urcat pe tronul Marii Britanii în 1820.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Watkins, John (). Memoirs of Her Most Excellent Majesty Sophia-Charlotte, Queen of Great Britain. H. Colburn. pp. 28–30. 
  2. ^ a b Carlyle, Thomas (). History of Friedrich the Second Called Frederick the Great. Harper & Brothers. pp. 477, 478. 
  3. ^ Sardelli, Federico Maria; Michael Talbot (). Vivaldi's Music for Flute And Recorder. Ashgate Publishing. p. 43. ISBN 0-7546-3714-X. 
  4. ^ Online Gotha

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Watkins, John (1819). Memoirs of Her Most Excellent Majesty Sophia-Charlotte, Queen of Great Britain. H. Colburn. pp. 28–30.
  • Carlyle, Thomas (1866). History of Friedrich the Second Called Frederick the Great. Harper & Brothers. pp. 477, 478.
  • Sardelli, Federico Maria; Michael Talbot (2007). Vivaldi's Music for Flute And Recorder. Ashgate Publishing. p. 43. ISBN 0-7546-3714-X.