Edem

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Edemul reprezintă o infiltrație cu lichid seros a țesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în țesutul conjunctiv subcutanat[1] sau o acumularea excesivă de fluide în țesutul interstițial sau în cavități preformate. Lichidul de edem poate fi sărac în proteine (densitate sub 1015) cu denumirea de transudat sau bogat în proteine, denumit exudat.

Factori implicați în producerea edemului :

  • scăderea sau blocarea drenajului limfatic cu edem limfatic
  • creșterea permeabilității capilare
  • creșterea presiunii hidrostatice a sângelui în venule și capilare
  • scăderea presiunii oncotice a sângelui
  • creșterea presiunii osmotice tisulare
  • retenția de Na+ și apă în organism

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Edeme locale:

  • edem prin obstrucție venoasă (mai frecvent la membrele inferioare)
  • edem limfatic datorat obstrucției cronice a vaselor limfatice
  • edem inflamator - de tip exudat
  • edem alergic (Quincke)
  • edem pulmonar ce complică bolile cardiace severe, mai rar fiind determinat de alte cauze
  • hidropizie - edem în cavitățile preformate (ex. ascită, hidrotorax, hidropericard)

Edemele generale:

  • edem cardian
  • edem renal
  • edem nutrițional
  • anasarcă - forma extremă de edem generalizat, ce cuprinde atât interstițiile, cât și cavitățile preformate.

Evoluție[modificare | modificare sursă]

În funcție de caracterul lor (localizat sau general), cât și de evoluția afecțiunii de fond, pot apărea tulburări funcționale ale organelor interesate, perturbarea severă a funcțiilor sistemului nervos central (SNC) și obstrucția căilor respiratorii. Edemele cronice persistente, indiferent de localizare, se pot însoți de hiperplazia țesutului conjuctiv, cu îngroșarea și indurarea țesuturilor edemațiale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rusu V - Dicționar Medical, Ed.Medicală, București 2001

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Morfopatologie, Vol. I, N. Tudose, Elena Lazăr, Alis Dema, Sorina Tăban, Codruța Lăzureanu, Carmen Muntea, Anca Roșian, Romanița Grăja, Marioara Cornianu, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș , Timișoara, 2001.

Legături externe[modificare | modificare sursă]