Ursa Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Carul Mare)
Jump to navigation Jump to search
Ursa Mare
Ursa Major IAU.svg
Harta constelației Ursa Mare (click pentru mărire)
Denumire
Nume latinUrsa Majoris
GenitivUrsae Majoris
AbreviereUMa
Observație
(Epoca J2000.0)
Ascensie dreaptăÎntre 8h 08m 31s și 14h 29m 00s
DeclinațieÎntre +28° 18′ 14″ și +73° 08′ 18″
Suprafață1280 grd² (Locul 3)
VizibilitateÎntre 90° N și 30° S
Trecere la meridian20 aprilie, 21h00
Stele
Strălucitoare
(m≤3,0)
5 (α, β, η, γ, ε, ζ)
Vizibile cu ochiul liber216
Bayer / Flamsteed93
Apropiate
(d≤16 al)
3
Cea mai strălucitoareε UMa (Alioth) (1,76m)
Cea mai apropiatăLalande 21185 (8,31 al)
Obiecte
Obiecte Messier7 (M40, M81, M82, M97, M101, M108, M109)
Ploi de meteoriAlpha Ursa Majoridele
Leonid-Ursidele
Constelații învecinateDragonul
Girafa
Linxul
Leul Mic
Leul
Părul Berenicei
Câinii de Vânătoare
Boarul

Ursa Mare[1][2][3] (colocvial: Carul Mare) (în latină Ursa Major[1][2][3]) este o constelație vizibilă din emisfera nordică. La latitudinea României este o constelație circumpolară, așa cum este și pentru toți observatorii situați la latitudini mai înalte de 41° latitudine nordică. În aceste regiuni constelația nu apune niciodată. În greaca veche cuvântul urs se spunea arktos, Ursa Mare fiind una din cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu.

Configurația constelației[modificare | modificare sursă]

Constelația Ursa Mare, AlltheSky.com

Constelația circumpolară Ursa Mare este formată din șapte stele mai strălucitoare, de mărimea (magnitudinea) stelară de aproximativ doi (Alkaid: 1,85; Mizar: 2,20; Alioth: 1,75; Megrez: 3,30; Phad: 2,40; Merak: 2,30 și Dubhe: 2,00), așezate în formă de car. Mizar, a doua stea din coadă, renumită ca stea dublă, este vizibilă cu ochii liberi. Satelitul ei Alcor, de mărimea stelară cinci, formează o pereche fizică cu steaua Mizar și se află la o distanță unghiulară de 12' de aceasta. Mizar este atât stea dublă vizuală cu instrumente astronomice mai apropiate (14”), cât și stea dublă spectroscopică. Numele popular al acestei constelații este „Carul Mare”.[4]

Principii de recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Ursa Mare este poate cea mai cunoscută constelație; cele șapte stele principale ale asterismului, ce alcătuiesc oiștea și fața Carului Mare, au aproximativ aceeași strălucire.
Deoarece este ușor de recunoscut, pe baza ei este dată frecvent o metodă de găsire a Stelei Polare: se prelungește linia trasată imaginar pornind de la β Ursae Majoris (Merak) prin α Ursae Majoris (Dubhe), cele două stele care formează spatele Carului Mare, caracteristic Ursei Mari, cu „de cinci ori distanța dintre stelele α și β Ursae Majoris.”[5] Locul astfel găsit este foarte aproape de Polaris (Steaua Polară).

Detalii[modificare | modificare sursă]

Constelația circumpolară nordică Ursa Mare este una dintre cele mai vechi și mai recunoscute constelații. Menționată de Ptolemeu ca una dintre cele 48 de constelații originale, aceasta a jucat un rol important în toate culturile și civilizațiile, fiind amintită și în literatură, precum lucrările lui Homer[6][7], Spenser, Shakespeare și Tennyson. Ursa Mare a fost figurată de către Vincent van Gogh și a fost menționată în Biblie.

Asterismul său primar este format din 7 până la 20 de stele și conține 93 de stele clasificate Bayer/Flamsteed. Acoperă o zonă mare a cerului de 1280 de grade pătrate, fiind a treia constelație ca mărime. Ursa Mare se învecinează cu constelațiile Draco, Camelopardalis, Lynx, Leo Minor, Leo, Coma Berenices, Canes Venatici și Bootes. Ea este vizibilă tuturor observatorilor situați între latitudinile de +90 și -30 de grade și cel mai bine poate fi urmărită la culminație, în luna aprilie.

Ursa Mare în Iliada[modificare | modificare sursă]

Constelația Ursa Mare este citată în cântul XVIII (475) din Iliada[8], în celebra descriere a scutului lui Ahile, făurit de însuși Hefaistos:

„Cloșca cu puii, Hiadele și Orionul / Cel luminos, ba și Ursul, ce-i zice și Carul cel mare, [...][7]

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Urși[modificare | modificare sursă]

Conform mitologiei grecești, Zeus a dorit cândva o femeie numită Callisto. De înțeles, soția sa Hera a devenit geloasă și a transformat-o pe Callisto într-o ursoaică. Între timp, fiul lui Callisto, Arcas, aproape a lovit-o accidental pe mama sa, în timp ce vâna. Pentru a evita tragedia, Zeus i-a transformat pe amândoi în stele și i-a plasat pe cer. Povestea grecească nu este o excepție, în sensul identificării acestei constelații ca fiind reprezentarea unui urs. Alte culturi, incluzând cea a triburilor indienilor americani, cultura evreiască și multe altele, au asemenea reprezentări.

Carul[modificare | modificare sursă]

Indiferent dacă se poate vedea reprezentarea unui urs în stelele Ursei Mari, cele șapte stele mai strălucitoare ale constelației formează bine-cunoscutul asterism „Carul Mare” (cum este numit în România, în SUA și în multe alte zone) sau „Plugul” (cum este numit în Anglia și Irlanda).[9]

Altă variantă în mitologia greacă sugerează că fiul Demetrei cu Iasion, Filomenos, a fost primul care a inventat plugul. Ca răsplată, Demetra l-a urcat pe cer ca Boarul[10] și Ursa Mare reprezintă plugul său cu boi.[11]

Asterismul Carul Mare[modificare | modificare sursă]

Asterismul Carul Mare din constelația Ursa Mare

De fapt, dacă ar fi să luăm constelația din punct de vedere astronomic, Ursa Mare este o constelație cu forma unui patruped, ce înglobează și asterismul Carul Mare. De multe ori, lumea confundă Carul Mare cu Ursa Mare, deși Carul Mare aparține Ursei Mari, și nu este același lucru.[12] Cele șapte stele care formează Carul Mare sunt următoarele, pornind din spatele carului până la oiște: Dubhe, Merak, Phecda, Megrez, Alioth, Mizar, Alkaid.

O altă denumire a Ursei Marei este Ursul Mare.

Alcor și Mizar[modificare | modificare sursă]

Alcor și Mizar în Ursa Mare

Carul Mare conține fenomenul optic de stea dublă; steaua în cauză se numește Alcor și Mizar.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Martin Rees, Universul, ghid vizual complet RAO (2008), pp.344-345.
  2. ^ a b Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund (2014). pp.103-107.
  3. ^ a b Dicționar enciclopedic, vol. VII, T-Z, Editura Enciclopedică, București, 2009
  4. ^ Academia R.P.R., Dicționar Enciclopedic Român, București, vol. 1, 1962, p. 75, vol. 3, 1965, p. 387, vol. 4, 1966, p. 797.
  5. ^ Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund (2014), p.129.
  6. ^ en Homer, Odyssey, book 5, 273
  7. ^ a b Homer, Iliada (1955), p.350.
  8. ^ Homer, Iliada (1955), Cântul XVIII, (463-595), pp.350-354.
  9. ^ Planetariubm.wordpress, Poveștile cerului: Ursa Major
  10. ^ Pseudo-Hyginus, Astronomica 2. 4
  11. '^ Constelații asociate cu Demetra pe theoi.com
  12. ^ Dicționar enciclopedic, vol. I, A-C (1993).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar enciclopedic, vol. I, A-C, Editura Enciclopedică, București, 1993 ISBN-973-45-0046-5
  • Homer, Odysseia, tradusă în hexametri de Dan Slușanschi și ilustrată de Alexandru Rădvan, Editura Humanitas, București, 2012, ISBN 978-973-50-3701-7.
  • Homer, Odiseea, traducere de George Coșbuc, Editura pentru Literatură, București, 1966.
  • Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.
  • Homer, Iliada, în romînește de G. Murnu, Studiu introductiv și comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1955.
  • en Levy, David H. (2005). Deep Sky Objects, Prometheus Books. ISBN 1-59102-361-0.
  • en Michael E. Bakich, The Cambridge Guide to the Constellations, Cambridge University Press, 1995. ISBN 0-521-44921-9.
  • en Ian Ridpath and Wil Tirion (2007). Stars and Planets Guide, Collins, London. ISBN 978-0-00-725120-9. Princeton University Press, Princeton. ISBN 978-0-691-13556-4.
  • en Milton D. Heifetz; Wil Tirion, A Walk through the Heavens: A Guide to Stars and Constellations and their Legends, Cambridge University Press, 2004. ISBN 0-521-54415-7.
  • it AA.VV., Astronomia - Dalla Terra ai confini dell'Universo, Fabbri Editori, 1991.
  • Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, 512 de pagini; pp. 344-345. ISBN 978-973-717-319-5
  • Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014, 216 pagini + Atlas stelar + CD; pp.103-107. ISBN 978-973-0-16848-8
  • Dicționar enciclopedic, vol. VII, T-Z, Editura Enciclopedică, București, 2009 ISBN 978-973-45-0578-4
  • Stellarium: http://www.stellarium.org/ro/

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ursa Mare


Coordonate: Harta cerului 10.67h 00m 00s, +55.38° 00′ 00″