Coroana Boreală (constelație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Coroana Boreală
Corona borealis constellation map.png
Harta constelației Coroana Boreală (click pentru mărire)
Denumire
Nume latinCorona Borealis
GenitivCoronae Borealis
AbreviereCrB
Observație
(Epoca J2000.0)
Ascensie dreaptăÎntre 15h 16m 04s și 16h 25m 07s
DeclinațieÎntre +25° 32′ 17″ și -39° 42′ 42″
Suprafață179 grd² (Locul 73)
VizibilitateÎntre 90° N și 50° S
Trecere la meridian30 iunie, 21h00
Stele
Strălucitoare
(m≤3,0)
1 (α)
Vizibile cu ochiul liber38
Bayer / Flamsteed24
Apropiate
(d≤16 al)
0
Cea mai strălucitoareα CrB (Alphecca sau Gemma) (2,22m)
Cea mai apropiatăHD 144579 (46,86 al)
Obiecte
Obiecte Messier0
Ploi de meteoriNiciuna
Constelații învecinateHercule
Boarul
Capul Șarpelui

Coroana Boreală este o mică constelație nordică ale cărei stele formează un arc semicircular, denumită Hora în astronomia populară romanească. Cele mai strălucitoare stele din constelație sunt Alpha Coronae Borealis sau Gemma, Beta Coronae Borealis și Gamma Coronae Borealis.

Mitologie și istorie[modificare | modificare sursă]

Această constelație ar reprezenta coroana oferită Ariadnei la căsătoria sa cu Dionysos.

Constelația a fost repertoriată de Ptolemeu în lucrarea sa, Almageste.

Observarea stelelor[modificare | modificare sursă]

Constelația Coroana Boreală.
Vizibilitatea nocturnă a constelației Coroana Boreală.

Constelația este slabă, însă adunată, și oferă un spectacol plăcut când condițiile de observare sunt bune.

Coroana Boreală se reperează destul de ușor (când este vizibilă) între α Lyrae (Vega) și α Bootis (Arcturus), și în prelungirea „oiștii” Carului Mare.

Forma de coroană a constelației este destul de clară, contrar aceleia a omoloagei sale australe.

Stele principale[modificare | modificare sursă]

α Coronae Borealis (Alphecca)[modificare | modificare sursă]

Cea mai strălucitoare stea din Coroana Boreală este α Coronae Borealis (Alphecca), al cărui nume provine din arabă și care mai este cunoscută și sub numele său latin Gemma, „piatră prețioasă transparentă și strălucitoare”[1], „gemă”. Alphecca este o stea albă din secvența principală, însă în realitate este o stea binară; companioana sa este o stea asemănătoare cu Soarele și o eclipsează ușor la fiecare 17,4 zile.

Alte stele[modificare | modificare sursă]

β Coronae Borealis (Nusakan) este a doua cea mai strălucitoare stea din constelație, cu o magnitudine de 3,68. Este o stea binară, iar principala este o pitică neobișnuit de bogată în pământuri rare și lipsită de oxigen.

θ CrB, aflată la unul din capetele coroanei, este o stea de circa trei ori mai mare decât Soarele, a cărei rotație la Ecuator este egală cu 393 km/s, adică de 200 de ori mai mare decât viteza de rotație a Soarelui. Această viteză nu este deocamdată explicată.

T CrB este o novă recurentă. De obicei, ea are o magnitudine de circa 10, dar de două ori a devenit suficient de strălucitoare pentru a putea fi văzută cu ochiul liber: în 1866, ea a atins magnitudinea 2, iar în 1946, magnitudinea 3.

Anatole France, în Le Jardin d’Épicure[2] (1894), vorbește despre această observație, în capitolul Despre miracol, însă fără să-i știe cauza:

„am văzut, în 1866, o stea aprinzându-se de-odată în Coroana boreală, strălucind aproape o lună, și stingându-se treptat apoi.[3]

R CrB este o stea de magnitudinea a șasea, a cărei luminozitate poate scădea până la magnitudinea 14, în timp de câteva săptămâni, într-un mod aleatoriu, înainte de a reveni la valoarea normală în câteva luni. Se crede că particulele de carbon se acumulează în straturile externe ale stelei, înainte de a fi ejectate, într-un mod haotic, prin radiațiile sale.

γ CrB și η CrB sunt două stele duble. Prima pereche efectuează o revoluție în 101 ani, iar a doua pereche în 42 de ani.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Guțu (1983), Dicționar latin - român
  2. ^ În română: „Grădina lui Epicur
  3. ^ Anatole France (1946) Grădina lui Epicur, p.120. (Am redat ortografia originală!)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, în 1983 (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Humanitas, din București, în anul 2003 (1448 de pagini, 25 cm). ISBN 9732809337.
  • Anatole France (1946), Grădina lui Epicur, În românește de N.D. Cocea, Întreprinderile de Editură S.A.R., București, str. Regală, 9
  • Anatole France (1983), Grădina lui Epicur și Plimbările lui Pierre Nozière în Franța, În românește de Raul Joil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p.64.


Coordonate: Harta cerului 16h 00m 00s, +30° 00′ 00″